Casa

urşilo
r
 A fost odată o fetiţă
care avea un păr auriu
şi aşa de frumos, încât
toată lumea îi spunea
“Fetiţa cu Părul de Aur”.
Ea trăia cu mama ei
într-o căsuţă, la
marginea pădurii.
Într-o zi, îi spuse mamei
sale:
- Mămico, pot să mă duc
în pădure să-ţi culeg un
buchet de flori?
- Du-te, fetiţa mea! Dar
ai grijă, pădurea este
adâncă şi s-ar putea să
te rătăceşti, îi atrase
atenţia mama.
 O familie de urşi, care trăia
în pădure, a plecat la
plimbare cu fiul lor. În timp
ce Ursuleţul se juca,
admirau fluturii care zburau
prin aerul proaspăt al
dimineţii. Ursul şi Ursoaica
se uitau cu multă dragoste
la jocul fiului lor, pe faţa lor
Cas apărând un zâmbet de
a
urşil
încântare.
or - Vai, ce bine e să fii copil!
rosti Ursoaica.
- Şi mie mi-ar plăcea să fiu
copil! rosti Ursul-tată.
Apoi îşi continuară drumul
prin pădure, aplecându-se
asupra florilor cu miros
îmbietor.
 Fetiţa, cum ajunse în
pădure, începu să
culeagă flori pentru
mama ei. Cum era atât
de preocupată de ceea
ce făcea, nu-şi dădu
seama că înaintase prea
mult în mijlocul pădurii
şi că vremea trecuse. În
curând, i se făcu foame
şi sete şi se simţea
foarte obosită. Spre
norocul ei, zări printre
copacii din pădure o
căsuţă. Era căsuţa
urşilor. Se apropie tiptil
şi se uită prin gaura
cheii.
 Cum nu văzu pe
nimeni, deschise uşa
şi intră. Înăuntru zări o
masă mare, întinsă, cu
trei farfurii pline cu
orez şi miere. Vai, ce
miros îmbietor aveau!
Farfuriile de pe masă
erau de mărimi
diferite: una mare, una
mijlocie şi una mică.
În jurul mesei erau
aşezate trei scaune,
care păreau foarte
comode. Mai erau
acolo un fotoliu mare,
unul mijlociu şi unul
mic.
 Pentru că îi era tare
foame, se hotărî să
guste din mâncarea de
pe masă. Mâncă o
lingură de orez din
prima farfurie, dar
orezul era fierbinte şi
îşi arse limba; apoi
gustă din farfuria
mijlocie, dar orezul era
prea des şi, în cele din
urmă, gustă şi din
farfuria cea mică. Şi ce
să vezi! Mâncarea din
această farfurie era
atât de bună încât
mâncă tot orezul, până
la ultimul bob.
 Fetiţa se aşeză întâi
pe fotoliul cel mare,
dar nu-i plăcu pentru
că era prea mare. Se
aşeză apoi pe
scaunul mijlociu, dar
nici acesta nu-i plăcu
pentru că avea perna
prea moale. Aşa că
hotărî să se aşeze pe
cel mai mic dintre
scaune, dar în
momentul în care se
aşeză pe el, acesta
se prăbuşi sub
greutatea ei şi fetiţa
căzu pe podea.
 Cum era foarte
obosită, se hotărî să
tragă un pui de somn.
A intrat în dormitor
unde a zărit trei paturi:
unul mare, unul
mijlociu şi unul mic. Le
încercă pe toate. Cel
mare era tare şi
incomod, la cel mijlociu
pătura era prea aspră şi
o înţepa. În schimb,
patul cel mic era atât de
comod şi cald, încât
adormi pe loc.

Prea tare! Au, înţeapă! E perfect!

În acest timp, familia de
urşi se întorcea de la
plimbare. Când au
deschis uşa, au simţit pe
dată că cineva a umblat
în casă şi au început să
miroasă toate lucrurile,
pe rând.
- Cineva s-a aşezat pe
scaunul meu! a strigat
Ursul – tată, cu o voce
groasă.
- Cineva s-a atins de
perna mea! strigă
Ursoaica, cu o voce mai
blândă.
- Cineva mi-a rupt
scăunelul! strigă
Ursuleţul cu o voce
plângăreaţă.
Apoi, întreaga familie s-a
apropiat de masă.
- Cineva mi-a folosit
lingura! mormăi
Ursul-tată cu vocea lui
groasă.
- Cineva a mâncat din
farfuria mea! spuse
Ursoaica cu vocea ei
blândă.
- Uitaţi-vă, cineva mi-a
mâncat mâncarea! N-a
mai rămas nicio
fărâmătură! a strigat
Ursuleţul şi lacrimi mari
au început să i se
rostogolească pe
obrăjorii săi.
Apoi, urşii au intrat în
dormitor.
- Cineva s-a culcat
pe perna mea! a
spus Ursul-tată cu
o voce
morocănoasă.
- Cineva mi-a dat la
o parte pătura!
şopti Ursoaica.
- Priviţi! O fetiţă
doarme în patul
meu! strigă
Ursuleţul cu o
voce surprinsă.
La auzul vocilor, fetiţa
se trezi brusc. Tare s-a
mai speriat, când i-a
văzut pe cei trei urşi
aplecaţi asupra ei!
Se sculă repede din
pat, o zbughi spre
fereastră şi se avântă
spre pădure. Alergă
spre casă cât o ţineau
picioarele, fără să
arunce măcar o
privire înapoi.
Şi de atunci încolo,
urşii din căsuţa din
pădure n-au mai
văzut-o niciodată pe
Fetiţa cu Părul de Aur.
Reconstituie povestea aranjând imaginile în ordinea în care s-a desfăşurat
acţiunea. Alege imaginea prin click pe ea.
Realizat de înv. Florica Plosca, Şcoala “Dariu Pop”, Satu Mare