SCOALA GIMNAZIALA OITUZ,GRADINITA MARGINEA

EDUCATOARE: SILVIA SARBU

,,Integrarea aspectelor specifice patrimoniului viu

în curriculumul pentru educație timpurie
cu valori spre joc,respect bucurie pentru traditiile si obiceiurile romanesti !”

Patrimoniul cultural imaterial, constituie „totalitatea elementelor creaţiei tradiţionale

autentice, valoroase din perspectivă istorică şi culturală, transmise din generaţie în generaţie, exprimate în
forme literare, muzicale, coregrafice sau teatrale, precum şi ansamblul de practici, reprezentări, expresii,
cunoştinţe şi abilităţi, împreună cu instrumente, obiecte, artefacte, vestimentaţie specifică, accesorii şi spaţii
culturale asociate acestora, pe care comunităţi, grupuri şi, după caz, persoane le recunosc ca parte integrantă
a patrimoniului lor cultural”
În ultimul timp, pe fundalul efectelor globalizării, numeroase comunităţi se confruntă cu
pericolul marginalizării, cu probleme legate de dezintegrarea treptată a credinţelor şi a convingerilor
tradiţionale. O sursă a dificultăţilor întâmpinate în protejarea patrimoniului cultural o constituie
insuficienta maturizare a unui comportament pro patrimoniu, acest fapt având repercusiuni atât la nivelul
comunităţii, cât şi la nivel individual.
Repunerea în valoare pe plan internaţional, dar şi naţional, a patrimoniului cultural şi a rolului
acestuia pentru viitorul societăţii este un imperativ al timpului. Păstrarea şi afirmarea identităţii culturale şi
spirituale a unui neam reprezintă o modalitate certă prin care omenirea îşi va putea conserva acel sistem
valoric care i-a asigurat dintotdeauna progresul şi perpetuarea.
Astfel am putea relata, faptul ca integrarea unor aspecte specifice privind patrimonial viu, ar
putea reprezenta, reactualizarea unor delimitări conceptuale referitor la patrimoniu şi patrimoniul cultural;
prezentarea unor oportunităţi de valorizare în cadrul procesului didactic a educaţiei pentru patrimoniu;
descrierea bunelor practici în promovarea şi valorificarea patrimoniului cultural din zona Moldovei.
In viziunea UNESCO, patrimoniul cultural întruneşte întregul corpus de semne materiale – atât artistice, cât
şi simbolice – pe care trecutul le transmite fiecărei culturi și, prin urmare, întregii omeniri.
Ca parte constitutivă a afirmării și îmbogățirii identităților culturale, dar şi ca moștenire care
aparţine întregii umanităţi, patrimoniul cultural atribuie fiecărui loc trăsături specifice şi este păstrătorul
experienței umane.
In contextul reformei invatamantului preuniversitar, activitatea unitatilor de invatamant trebuie sa devina tot 
mai mult orientata spre valori. Integrarea aspectelor specifice patrimoniului viu în curriculumul pentru

1
SCOALA GIMNAZIALA OITUZ,GRADINITA MARGINEA
EDUCATOARE: SILVIA SARBU
educație timpurie și are la bază Programul Național de Educație pentru Valori „Joc, respect, bucurie pentru
traditiile si obiceiurile romanesti !”
Activitatea desfășurata poate fi sub forma unei șezători . Scopul acestei activități este
indreptat spre lărgirea orizontului de cunoaștere al copiilor, respectarea și transmiterea tradițiilor și
obiceiurilor de iarnă din zona Moldovei, manifestarea sentimentelor de bucurie față de acestea, cultivarea
unui comportament bazat pe generozitate și dragoste față de semeni, stimularea creativității, a lucrului în
echipă, a cooperării și toleranței, formare de abilități pentru transmiterea elementelor patrimoniului cultural.
Într-un mediu educațional propice am căutat să punem în valoare, tradiții, datini, obiceiuri,
meșteșuguri, specifice zonei noastre, activitatea în sine a fost o călătorie în timp care i-a captivat pe copii .
Copiii sunt diferiţi. Ei au abilităţi şi interese variate, medii de provenienţă şi medii diferite în
care se dezvoltă, ritmuri de lucru şi de învăţare diferite etc. In invatamantul prescolar accentual cade pe
insusirea valorilor educationale.
In cadrul educatiei privind cunoasterea traditiilor si obiceiurilor romanesti putem
spuneca, prin activitatile de cunoastere a mediului, sunt chemate sa valorifice potentialul educativ in ceea ce 
priveste aptitudinile pozitive fata de cunoasterea stiintifica, dezvoltarea capacitatilor intelectuale, cultivarea 
curiozitatii stiintifice,a spiritului de investigatie, cultivarea responsabilitatii.
De asemenea, trebuie sa favorizam dezvoltarea la copii a unor atitudini si comportamente: initiativa, raspund
erea personala, spiritul de grup, spiritul critic si autocritic, capacitatea dea rezolva probleme. 
Una din finalitatile invatamantului prescolar o constituie imbogatirea capacitatii copilului de
a interactiona cu mediul. Apoi am putea adauga cunoasterea prin jocuri si exercitii ce stimuleaza copilul
prescolar in perceperea, cunoasterea si stapanirea mediului apropiat.