Sunteți pe pagina 1din 5

DEZVOLTAREA COMPORTAMENTULUI CIVIC LA ELEVI PRIN

EXERSAREA DEPRINDERILOR PATRIOTICE ÎN ACTIVITĂȚILE 


ȘCOLARE ȘI EXTRAȘCOLARE

PROF. ÎNV. PRIMAR: OPREA ANCA-GEORGIANA


ȘCOALA GIMNAZIALĂ, ,,GHEORGHE LAZĂR”
COMUNA BĂRCĂNEȘTI
JUDEȚUL PRAHOVA

Evoluția învățământului românesc și mai ales perioada de ,,tranziție” prin care trecem ne
demonstrează că activitatea educativă în spiritul dragostei de țară și din neamul din care facem parte
trebuie nu reconsiderată, ci repusă în locul de frunte pe care l-a avut întreaga istorie a poporului român.
Barbu Ștefănescu Delavrancea spunea: ,,Părinții, moșii și strămoșii ne sunt patria noastră,
ei, care au vorbit aceeași limbă, care au avut aceleași suferințe și aspirațiuni sunt adevărata noastră 
patrie. Patria nu e pământul pe care trăim din întâmplare, ci e pământul plămădit cu sângele și e întărit
cu oasele strămoșilor noștri.”
,,Ce e patria, ce e patriotismul? Ce este acest sentiment care răscolește toate puterile din om
și, în anumite clipe, îl ridică mai presus de existența lui și-l face să moară de bună voie  pentru liniștea
și mărirea unor urmași pe care nu-i va cunoaște și nu-l vor cunoaște… Generațiile ies una din alta și se
duc pe rând, numai obârșia stă pe lume ca o matcă fără sfârșit…”
Dragostea de patrie implică și se  intercondiționează cu dragostea și respectul pentru muncă
și pentru toți cei care muncesc. Dovada dragostei de Patrie este munca pentru propășirea ei.
Patriotismul trebuie să dezvolte concomitent o stare de responsabilitate. A dori propășirea
patriei tale nu se limitează doar la exaltarea trecutului, ci la acțiunea decisă pentru construcția
prezentului. Patriotismul este atașamentul profund față de țara căreia îi aparții prin limbă, cultură,
mentalitate. Acest concept are sens numai atunci când îl raportăm la conceptual de națiune.
Școala trebuie să-și învețe elevii ce înseamnă corectitudinea, prezența într-o ierarhie
întemeiată pe merite, respectul valorilor autentice, cultul lucrului bine făcut. La temelie trebuie așezat
respectul nemărginit pentru adevăr, valabil pentru trecut, dar și pentru viitor, responsabilitate și civism.
Termenul fundamental al educației patriotice trebuie firesc ancorat într-o cunoaștere cât
mai exactă a faptelor esențiale, dar și a conjuncturilor interne și internaționale în care acestea s-au
produs,  pentru o plasare cât mai corectă, în epocă,  fără eroi, dar și fără demitizări excesive.
Sentimentul patriotic se educă. Ca oricare  latură a procesului de învățământ, și activitățile școlare și
extrașcolare pe teme patriotice, presupun, pe de o parte, înțelegerea și însușirea unor noțiuni, iar pe de
altă parte, formarea unor priceperi și deprinderi. Sunt activități care presupun modelarea conștiinței
umane, astfel încât să le formăm copiilor  sentimente de dragoste și de atașament față de patria și față
de poporul din care provin.
Pentru ca aceste activități să-și atingă scopul, trebuie stabilite următoarele obiective:
 Cultivarea dragostei față de țară, a sentimentelor de pețuire față de spiritualitatea
românească;
 Formarea sentimentelor de respect și admirație față de limba românească;
 Formarea convingerilor de a cultiva limba ca expresie a personalității umane și
individualoității unui neam;
 Trezirea sentimentului de mandrie națională prin conștientizarea unora de
contribuțiile aduse de poporul român la patrimoniul mondial de valori;
 Cunoașterea trăsăturilor etnice specifice românilor, așa cum acesea sunt exprimate
în arta populară sau cultă,
 Lărgirea orizontului culturii generale a elevilor;
 Cunoașterea istoriei patriei ca un inestimabil izvor de învățăminte;
 Dezvoltarea respectului față de civilizație, de cultură materială și spirituală.
Scopul activităţilor școlare și extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale,
antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru
activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară
în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Aceste activități se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în
mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual. 
Exemple de activităţi  
Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate
selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului
nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de
producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local,
naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi naţionale,
relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învăţare, întregesc
şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor. 
Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi
patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale
importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii elevii îşi suplimentează şi
consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi cunoştinţe. 
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimuleaza şi
orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură. Activitățile şcolare
contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei,
respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură.  Copiii pot cunoaşte  realizările oamenilor, locurile
unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă. 

De la cea mai fragedă vârstă , copiii acumulează o serie de cunoştinte punându-i in contact
direct cu obiectele şi fenomenele din natură. Activităţile de acest gen au o deosebită influenţă
formativă, au la bază toate formele de acţiuni turistice: plimbări, excursii, tabere. În cadrul activităţilor
organizate în mijlocul naturii, al vieţii sociale, copiii se confruntă cu realitatea şi percep activ, prin
acţiuni directe obiectele , fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viaţa în aer
liber, în cadrul acţiunilor turistice, elevii îşi pot forma sentimentul de respect şi dragoste faţă de natură,
faţă de om şi realizările sale.
Am acordat importanţa cuvenită sărbătorilor şi aniversărilor importante din viaţa ţării şi a
copiilor. Acestea au fost un bun prilej de destindere, de bună dispoziţie, dezvoltând la copii sentimental
apartenenţei la colectivitatea din care fac parte, deprinzându-i totodată să-şi stăpânească emoţiile
provocate de prezenţa spectatorilor. 

Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei
mici. Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă, să
deseneze diferite aspecte, să confecţioneze modele variate. Acelasi efect îl pot avea concursurile
organizate de către cadrele didactice în clasă. Dacă sunt organizate într-o atmosferă placută vor stimula
spiritul de iniţiativitate al copilului, îi va oferi ocazia să se integreze în diferite grupuri pentru a duce la
bun sfârşit exerciţiile şi va asimila mult mai uşor toate cunoştinţele. 
Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună regulilor,
asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi
cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos
obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective depinde în primul
rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor,
prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi . 
Bibliografie :

* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ, în “


Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000; 
* Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001; 
* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în
curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, Bucureşti, 2002; 
* Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar, în
“Învăţământul primar“ nr. 2, 3, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000; 
Surse on-line: 
* Bruner, J.S, Procesul educaţiei intelectuale, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970; 
* Elena Anușca Doglan, Instruirea și educația elevilor, Biblioteca Liceului ,,A. Rugină”, Vaslui, nr. 2-
3, 2001.

S-ar putea să vă placă și