EDUCAȚIA COPILULUI ÎN SPIRITUL VALORILOR NAȚIONALE

Motto

,, Într-o țară așa de frumoasă, cu un trecut așa de glorios, în mijlocul unui popor atât
de deștept, cum să nu fie adevărată religie iubirea de patrie și cum să nu-ți ridici fruntea, ca
falnicii strâmoși de odinioară, mândru că poți spune: Sunt român!”

(AlexandruVlahuță)

Concept

Valoarea este suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen.

În limbaj curent, valoarea este un lucru util necesar, de preț sau o calitate care corespunde
necesităților și așteptărilor umane și se definețte ca relație între subiectul, care apreciază și
obiectul valorizat. Prezența ei ține de structura specifică a obiectului și de simțire sau rațiune
subiectului.

Educația pentru valori și prin valori (educația axiologică):

• este autonomă, finalitatea ei fiind cea a educării omului, ca scop al întregii educații;

• aborează fenomenul educațional din perspectva teoretică fiind preocupată de valorile

educaționale, finalitățile educației, conținutul învățământului, metodologia instruirii;

• analizează fenomenul educațional din perspectiva practică, fiind preocupată de crearea

valorilor educaționale propunând realizarea unei educații estetice integrate, la care
participă o serie de discipline școlare (literatura, muzica, educația plastică), sub
patronajul esteticii.

Discursul pedagogic umanist evidențiază faptul că educația are propriile valori și nu trebuie
să-și caute legitimitatea în alte domenii ale culturii (știință, artă).

Educația capătă valoare prin întregul sistem de finalități și mijloace educative. Idealul tinzând
către creearea de mari valori.

Procesul instructiv educativ urmărește realizarea educației prin îmbinarea între teoretic și
practic, deoarece valorile indiferent de domeniul în care apar, se află în interdependență, astfel
spus specificul (binele pentru educația morală, adevărul pentru educația intelecutuală, frumosul
pentru educația estetică etc.) se corelează cu nespecificul ( bine, adevăr în educația estetică,
frumos, adevăr în educația morală etc.)

Ceea ce ne face diferiți unul față de celălalt, pe noi, oamenii, este sitemul de valori în care
credem. Acesta ne definește ca indivizi și ca grupuri. Cu un sistem de valori ieșim din familie, cu
un sistem de valori ieșim din școală, un sustem de valori promovăm în rândul persoanelor și a
acelora pe care le educăm, ca dascăli.

Este foarte importantă promovarea acestor valori pentru existența umană în general,
pentru supraviețuirea poparelor în cadrul alterității și pentru dezvoltarea atitudinală,
comportamentală și cognitivă a elevilor, în special.

România s-a structurat și a evoluat pe temeliile unui sistem de valori naționale care sunt,
în același timp, și instituții ale conștiinței naționale românești.

Sistemul valorilor naționale

• Valori naturale:

• Mediul natural geografic

• Poporul român

• Limba română

• Instituții valori:

• Familia românească

• Biserica străbună care în lunga noastră istorie a reprezentat punct de rezistență ăn

apararea identității noastre cultural-lingvistice și religioase proprii

• Armata României

• Școala românească

• Valori cultural-morale

• Cultura națională (iînțeleasă ca ansamblu de valori materiale și spirituale create de

poporul român în procesul practicii sale social-istorice. Este o cultură unitară pe întreg
cuprinsul țării făurită de oamenii acestor meleaguri, indiferent de naționalitate, apaține
modelului cultural european înțeles ca structură istorică deschisă ce nu are sfărșit și are
conștiință istorică.

• Folclorul, miturile, legendele, obiceiurile populare și tradițiile, ca foarme nesistematizate

 de cultură, care atestă vechimea și idenitatea noastră ca popor

• Cultul față de Eroii Neamului, față de toți aceia care au creat, au dezvoltat și au apărat
valorile naționale.

• Valori simbol

Drapeul Național, Imnul Național, Stema României.

Educației îi revine un rol important de a proteja și transmite aceste valori generațiilor

viitoare.

În timp, acestea au dus la cristalizarea unor trăsături caracateristice poporului român,

demne de a fi cunoscute și asimilate de elevi, ca replică la criza actuală: bucuria de a munci și
prețuirea muncii, întelepciunea, inteligența, duhul, intuiția, prețuirea învățăturii, vrednicia,
simțul etic, cinstea, demnitatea, sinceritatea modestia, sobrietatea, stăpânirea de sine, spiritul
întrajutorării, al solidarității, patriotismul, simțul umorului.

Prezentul istoric în care părinții își dedică puțin timp pentru educarea copiilor, este un
motiv care impune un rol esențial în acest proces să fie preluat de școală, de cadrele didactice.

Ca argumente în favoarea educației, în spiritul valorilor naționale și tradițioanale

menționăm:

• procuparea de a cultiva dragostea față de țară, față de trecutul istoric și de tradițiile

poporului român, legiferată prin Legea educației naționale;

• posibilitatea adaptării și combinării tradiției cu noile resurse, aducerea ei la zi, fără

denaturarea mesajului;

• experiențele educației copiilor în spiritul valorilor naționale, verificate la nivelul fiecărei

generații întărește ideea că tradiția nu înseamnă mersul înapoi, învechit, ci valoros și
validat;

• cultivarea sentimentului apartenenței la o comunitate și la o națiune, afirmarea identității

culturale a națiunii, în condițiile respectării multiculturalismului, promovarea identității
individuale și de grup;

• reabilitarea familiei;

• cunoscând valorile și trăsăturile propriului popor, ajungi să te autocunoști și să te

autodefinești, să te integrezi social;
• evidențiindu-se spiritual creator al poporului român se contribuie la dezvoltarea
creativității elevilor în învățământul românesc.

Educația copilului în spiritual valorilor naționale:

• se realizează hostilic prin intermediul curriculumului nucleu și al curricumului la decizia

școlii

• se reflectă în oferta educațională a instituției și reprezintă sistemul experiențelor de

învățare directe și indirect oferite copiilor și trăite de aceștia în context educaționale
formale, non-formale și informale.

Elementele care pot realize finalitățile formative și informative sunt:

• valorificarea firească a elementelor de tradiție în procesul instructive-educativ;

• descrierea unor tradiții străvechi, prilejuită de sarbătorile religioase;

• descrierile obiceiurilor legate de muncă;

• descrierile obiceiurile laice, legate de tainele din viața omului;

• povestirea legendei unui sat și conștientizarea faptului că fiecare sat are o legendă
proprie;

• relatarea unor întâmplări autentice care au generat o colindă;

• organizarea unei vizite în satul natal, pentru ca elevii să ia contact nemijlocit cu viața
la sat;

• elaborarea de produse ale activității în urma unui demers educațional;

• organizarea serbărilor de Crăciun, cu valorificarea elementelor de tradiție;

• stimularea reflecției personale a elevilor și a părinților lor în legătură cu relevanța

educațională a tradiției;

• proiectarea, experimentarea și validarea unor strategii educaționale care valorifică

tradiția;

• promovarea arhetipurilor morale din basmele populare

• sprijinirea culegerii de informații diverse despre prestația, performanțele și trăsăturile

de personalitate ale elevilor;

• încurajarea elevilor, a părinților acestora și a întregii comunități în direcția apropierii

 de tradiția autentică și vie, pe care să o ,,pătrundă”, să o decodifice și să îi exploateze
constructiv valențele.

Grădinița folosește în munca de educație a copiilor o serie de mijloace educative,

ponderea principal având-o acelea ce corespund specificului psihologic al copilului, adică jocul
și învățatrea, primul predominând fără echivoc, cel de al doilea fiind un atribut de neînlăturat al
primului.

Exemple de activitățice se pot desfățura cu preșcolarii în scopul educării valorilor

naționale:

• observarea valorilor simbol: steagul tricolor, stema României;

• observare costumul popular, prin menționarea regiunii din care face parte, precum
și descrierea elementelor componente, începând cu podoaba capului și terminând
cu încalțămintea;

• realizarea unor obiecte de artă populară și lucrări practice: țesem la război,

cusături, împletituri, decorare vase, confecționare, păpuși pe linguri de lemn;

• șezătorile- constituie un mijloc complex de educație deoarece îi familiarizează pe

copii cu unele elemente de folclor contribuind astfel la dezvoltarea dragistei
pentru tradițiile populare. Acestea se pot organiza cu ocazia unui eveniment din
viața poporului, a satului.

• zicători, proverbe, ghicitori- care se pot folosi în cadrul șezătorilor dând naștere
unei atmosfere recreative și antrenante.

• dansurile populare- constituie un mijloc complex de educare a copiilor în spitritul

dragostei față de comorile populare, de valorile artistice ale poporului român.

Dansurile pot fi însoțite de strigături adecvate tematicii și integrate în raport cu conținutul

dansuluiși a ritmului.

Dansul popular poate fi însoțit și de chiuituri, ceea ce îi conferã mai mult dinamism,
devine mai antrenant, plin de elan și de invitație la joc.

Grădinița trebuie să fie cea care îl face pe copil să conștientizeze valorile creațiilor
populare, să păstreze și să cultive intresul pentru cunoașterea tradițiilor, frumusețea folclorului
românesc, dansul, cântecul și portul popular, obiceiurile și tradițiile deosebit de bogate.

Ca dascăli avem misiunea să păstrăm aceste valori, să le transmitem copiilor nostril și să

rămână în sufletele lor.

Orice cadru didactic care dorește să aprofundeze educația în spiritual valorilor naționale
poate realiza o programă de optional ca ofertă în Curriculum la Decizia Școlii.

,,Tradiția este flacăra vie a existenței unui popor. E sortit pieirii- și merită să piară – acel
popor care nu-și respectă tradiția. Tradiția nu se uită, căci altfel se stinge acea flacără vie și
poporul respectiv intră în întunericul adormirii – bezna uitării.”

(Dumitru Galavu)

BIBLIOGRAFIE:

• Ghinoiu I., Sărbători şi obiceiuri româneşti, Editura Elion, Bucureşti, 2003

• Emil Păun , Romiţă Iucu – „ Educaţia preşcolară în România ” , Iaşi , Ed. Polirom , 2002
• MECT, CNFP „Managementul proiectului – Ghid practic pentru formatori şi cadre
didactice” Bucureşti 2001

• MECT, Institutul de Ştiinţe al educaţiei „Managementul Educaţional pentru Instituţiile de

Învăţământ”,”Managementul educaţional”, Bucureşti 2001

• Revista Învăţământul Preşcolar nr. 1-2, 2009