Cândva, la marginea unei păduri, trăia un om bătrân ca vremea. Doar singurătatea locuia cu el. Avea plete lungi şi barbă albă, iar ridurile parcă-l întinereau când zâmbea. Căsuţa lui era curată ca un pahar de cristal, iar la geamurile ei râdeau flori multicolore. Cea mai mare dorinţă a lui era să aibă un nepoţel, pentru că iubea foarte mult copiii. Odată, a făcut o ladă de jucării şi a mers la copiii din satul vecin. Era tare bucuros că i-a făcut fericiţi, oferin- du-le daruri. Aceştia i-au mulţumit şi au plecat pe la casele lor. Moşul iar a rămas singur. Durerea lui era atât de mare, încât a hotărât să plece încotro îl vor duce ochii. Merse bătrânul drum lung şi greu, până ajunse în Împărăţia Zăpezilor. Acolo, el îşi construi o căsuţă de brad. Vânturile şuierătoare îl făceau să-şi aducă deseori aminte de locurile natale, dar cel mai mult îi era dor de copii. De tristeţe, începu să confecţioneze seară de seară avioane, trenuleţe, păpuşi, urşi. Îşi închipuia că are în faţa lui o mulţime de copii cărora le împarte jucării. Atunci muncea mai cu spor. Vestea despre acest bătrânel se răspândi repede, ajungând şi la urechile Crăiesei Zăpezilor. Într-o zi, ea se îndreptă spre căsuţa lui. Tare s-a mai bucurat mo- şul de oaspeţi! – Pentru că iubeşti foarte mult copiii, îţi voi alunga tristeţea din su- flet! Fie ca de azi încolo, să-i bucuri cu darurile tale pe cei mici! Zicând acestea, ea l-a atins cu o baghetă fermecată şi a continuat: 1 – Vei avea însă doar o singură zi a anului, ziua de Crăciun, pentru a-i vizita pe copii. De aceea toţi te vor numi Moş Crăciun. Să ai viaţă veşnică, să trăieşti cât vor fi copii pe pământ! Ce fericit era moşul! Din acea zi, muncea cu mai multă tragere de inimă alături de spiriduşii şi piticii veniţi în ajutor. În Ajunul Crăciunului, Crăiasa Zăpezilor i-a trimis o sanie trasă de reni. Moşul a adunat toate jucăriile şi le-a aşezat cu grijă într-un sac mare. A îmbrăcat o haină roşie, tivită cu blăniţă albă, ca să fie văzut de departe. A luat un toiag de alun, a agăţat clopoţei de argint la gâtul renilor şi a pornit la drum. Se oprea unde ştia el că sunt copii cuminţi. Intra pe geam, pe gura cheii, pe horn, lăsându-le daruri sub Pomul de Crăciun. După ce sacul lui fermecat se golea, Moşul se întorcea iar în Ţara Zăpezilor. 1 Unde locuia omul bătrân ca vremea? 2 Cum arăta el? 3 Care era cea mai mare dorinţă a lui? 4 Ce întâmplare l-a făcut să plece încotro îl vor duce ochii? 5 Unde a ajuns bătrânul? 6 Ce făcea el seară de seară în căsuţa lui de brad? De ce? 7 Cine l-a vizitat într-una din zile? 8 Cum i-a alungat Crăiasa Zăpezii tristeţea din suflet? 9 Ce face Moșul, în fiecare an, în Ajunul Crăciunului? 10 Cum intră el în casele copiilor cuminţi?
Fişă de lectură(pe caiet)
• Personajul principal al legendei este . • Acţiunea se desfăşoară la început (unde?) , apoi , iar în final . • Mi-a părut ciudat că . • Sunt curios/curioasă să aflu . • Aş vrea/n-aş vrea să trăiesc în Ţara Zăpezilor, pentru că . • Sunt convins/convinsă că . • Dacă aş putea, aş . • Mă bucur enorm atunci când . 2