Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Noi am hotarat, eu, Ciubotaru Elena sun propietar a ½ din apartamentul situat
in str.Emil Rebreanu nr.9,bl.9,sc.2,ap.80,etaj 9 din Onesti, jud.Bacau cu o suprafata utila de
43,97 metri patrati la care se adauga 6,80 metri patrati din cota indiviza de 0,59% din
suprafata de folosinta comuna a blocului unde este situate acest apartament.
3.Eu, Serban Liviu Octavian, de mai sus am primit suma de 15000 lei, de la
Ciubotaru Elena, de mai sus, suma de 15000 lei, sus aratata, cu titlu sus aratat.
Stabilirea de reguli
Profesorul proactiv este capabil să definească şi să comunice expectanţele sale faţă de elevi.
Comunicarea clară a regulilor comportamentului social şi academic la începutul anului şcolar
este esenţială pentru un management eficient al clasei. Regulile îi ajută pe elevi să-şi
controleze comportamentul impulsiv, comunicându-le expectanţele profesorului faţă de un
anumit comportament. Multe din reguli pot fi adaptări ale regulilor şcolii, în timp ce altele
pot fi stabilite împreună cu elevii, reflectând situaţia specifică a clasei. în acest caz acceptarea
şi complianţa copiilor la regulă creşte.
Stabilirea regulilor începe prin identificarea împreună cu elevii a problemelor mai frecvente
din şcoală. Regula este respectată dacă există şi presiunea grupului pentru respectarea ei.
Autodisciplina este o consecinţă a mai multor factori: existenţa unor reguli clare şi consecinţe
bine specificate, ca şi presiunea externă din partea părinţilor, profesorilor şi mai ales a
colegilor.
Respectul faţă de elevi este demonstrat prin atenţia pe care le-o acordăm. Memorarea
numelui, a preferinţelor sale, a relaţiilor cu colegii sunt câteva aspecte importante pentru a-1
face pe elev să se simtă în siguranţă.
Recunoaşterea şi acceptarea genului şi a apartenenţei culturale este de asemenea o formă de
respect. A acorda în aceeaşi măsură atenţie băieţilor ca şi fetelor, a prezenta o imagine
pozitivă atât a fetelor cât şi a băieţilor în materialele utilizate şi activităţile propuse, a vorbi cu
copiii despre cultura din care provin, fără a ne aştepta că sunt experţi, doar pentru că aparţin
acelei culturi, sunt modalităţi de a demonstra respect şi acceptare.
Studiile arată că peste 80% din problemele de disciplină dintr-o clasă sunt datorate utilizării
unor metode ineficiente de implicare a elevilor în activităţile de învăţare. Ordinea se menţine,
nu atât datorită intervenţiilor frecvente ale profesorului, ci datorită angajării active a elevilor
în activitate. Activităţile pe grupe mici, interactive sunt considerare ca fiind cele mai eficiente
pentru prevenirea problemelor de disciplină, în timp ce activităţile plictisitoare sunt cele care
pot declanşa probleme de disciplină.
Există câteva artificii strategice care pot determina o mobilizare atenţională din partea
elevilor:
Controlul vocii - profesorul poate utiliza diverse tonalităţi, pentru a nu se produce fenomenul
de habituare la stimulul sonor monoton al vocii.
Contactul vizual - este ştiut faptul că elevii îşi inhibă comportamentele neadecvate la
contactul vizual direct cu profesorul.
Organizarea timpului în sarcină - se ştie că cele mai multe probleme comportamentale apar
în situaţii nestructurate. Acest lucru se poate evita prin controlul permanent şi planificarea cât
mai exactă a timpului petrecut în sarcinile şcolare, mai ales pentru cele individuale.
controlul proximităţiii- apropierea fizică sau proximitatea profesorului faţă de elev are
o influenţă considerabilă asupra comportamentului;
recurgerea la regulă şi aplicarea imediată a consecinţelor comportamentului, în strânsă
legătură cu gravitatea comportamentului;
comunicarea asertivă. Utilizarea de mesaje asertive la persoana I, cu descripţii clare
ale comportamentului aşteptat, „Vreau ca tu să…" „Mi-ar plăcea ca tu să.."în acest
moment ar trebui ca tu să" este o metodă mult mai eficace de rezolvare a problemelor.
În astfel de condiţii agresivitatea sau pasivitatea profesorului ar determina accentuarea
şi cronicizarea acestora.
Recompensarea meritată
atractivitate şi culoare;
respectarea orarului;
planificarea activităţilor şi dezvoltarea unor rutine pentru desfăşurarea ordonată a
activităţilor;
utilizarea unor stiluri de interacţiune pozitivă;
deschidere la schimbare;
ignorarea comportamentelor disruptive, ori de câte ori este posibil
întărirea comportamentelor dezirabile
îndepărtarea obiectelor care determină conflicte interpersonale.
Strategii de modificare comportamentală
Obiectivul final al managementului clasei este formarea la elevi a unor abilităţi de autoreglare
a comportamentului.
În clasa şcolară, liderul formal este cadrul didactic (învăţător, diriginte). El este un
conducător impus din exterior, a cărui autoritate deriva din funcţia ce i s-a încredinţat şi din
faptul ca el este singurul adult în mijlocul unei grupe de elevi. Cadrul didactic angajează şi
dirijează în acţiuni comune tot colectivul. Prin toate acestea, el concentrează energiile grupei,
exercita funcţii de comandă şi decizie, influenţând în cel mai înalt grad activitatea acestuia.
Cadrul didactic este liderul real al clasei pe care o conduce. Calitatea de educator îl obliga să
exercite şi să transpună în practică, la nivelul clasei, toate funcţiile conducerii:
organizarea ;
planificarea;
îndrumarea;
coordonarea;
evaluarea;
decizia.
Prima funcţie a managementului educaţional este cea de planificare şi organizare a sistemului
de învăţământ .Aceasta funcţie implică valorificarea tuturor resurselor pedagogice:
Şcoala, una instituţiile componente ale societăţii cu rol fundamental, pregăteşte resursele
umane capabile să pună şi să menţină în funcţie întregul sistem social. De aceea sunt necesare
mutaţii profunde în proiectarea, organizarea, desfăşurarea, dotarea materiala precum si în
evaluarea procesului de învăţământ.
Pentru favorizarea adaptării actuale şi viitoare a elevului la condiţiile evolutive ale vieţii
contemporane, cadrul didactic nu mai poate promova aceeaşi relaţie statică de predare -
învăţare; în fata acestuia se impune imperativul incitării capacităţilor de iniţiativă a elevilor,
astfel încât, dintr-o pedagogie a obiectivelor şi obiectelor de învăţământ, pedagogia
contemporana să devină o pedagogie intracţionistă si personalitară.
Bibliografie: