Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
com/didactica/didactica-
pedagogie/Managementul-comportamentului922.php
Managementul comportamentului
Materiale de formare
Obisnuintele se transforma in caractere.
Scopul prezentului manual este de a pune la dispozitia Centrelor de Resurse o diversitate de informatii
legate de managementul comportamentului elevilor. Ca si in cazul celorlalte materiale, informatiile
continute in acest document nu sunt prescriptive, ci trebuie aplicate in maniera flexibila astfel incat sa
corespunda circumstantelor si cerintelor celor care fac obiectul formarii.
Termenul „dificultati comportamentale” este utilizat in acest material cu sensul de orice dificultati
legate de comportamentul elevilor in scoala, indiferent de cauza acestora. Deci, termenul nu se refera
doar la situatiile de indisciplina, ci cuprinde si dificultati de natura sociala, emotionala si/sau legate de
sanatatea mentala, precum si dificultati care isi au originea in situatia sociala sau familiala a elevilor si
care se reflecta in comportamentul problematic la scoala.
Comportamentul este un mijloc de comunicare si, atunci cand este inadecvat, exista o cauza. Dar
aceasta cauza tine de perceptia unui anume elev care, de multe ori, este diferita de propria
noastra perceptie asupra circumstantelor si cauzelor exterioare. De aceea, o abordare eficienta
este posibila numai in masura in care noi reusim sa intelegem perceptia si sentimentele elevului.
Comportamentul este strans legat de contextul in care apare. Ca urmare, considerarea tuturor
aspectelor contextuale este esentiala pentru rezolvarea problemelor legate de comportamente
neadecvate.
Un comportament inadecvat manifestat la nivel de grup de elevi reprezinta un aspect mult mai
grav decat un comportament inadecvat manifestat la nivel individual. Manifestarea unui
comportament extrem este mult mai posibila in cadrul unui grup. De aceea, comportamentul
inadecvat trebuie abordat cu fiecare individ in cauza.
Comportamentul inadecvat al elevilor nu este de natura extraterestra. Din cand in cand, fiecare
dintre noi se comporta inadecvat, si acest lucru ne poate ajuta sa intelegem comportamentul
inadecvat al elevului din perspectiva elevului. Intelegerea perspectivei elevului este fundamentala
pentru a determina o schimbare comportamentala.
De multe ori, anumite tipare de comportament sunt reactii /raspunsuri invatate/ insusite din
anumite situatii concrete. De exemplu, daca un copil mic doreste ca parintii sa-i dea ciocolata, dar
1
acestia refuza, atunci copilul incepe sa tipe si sa se agite nervos. Daca tipetele si agitatia nervoasa
ii aduc ciocolata, atunci copilul invata foarte repede ca aceste manifestari il duc la rezultatul
dorit. Un elev de 15 ani detine numeroase astfel de raspunsuri insusite din anumite situatii. Ca
urmare, pentru acei elevi cu cerinte comportamentale semnificative, progresul si schimbarea se
produc lent. Ceea ce s-a invatat in 15 ani este foarte greu de schimbat in cateva luni. Dar „invatul
are si dezvat”, iar acest lucru nu trebuie uitat de cei care simt ca orice incercare de a determina
un comportament pozitiv pare a fi fara speranta.
Comportamentul elevilor nu poate fi controlat. Ceea ce putem face este sa determinam contextul si
limitele care promoveaza un comportament pozitiv si reduc comportamentul inadecvat.
In sfarsit, fiecare elev este unic, cu personalitate proprie si tipar de comportament individualizat.
Nu exista raspunsuri simple. Daca ar exista, le-am fi descoperit pana acum. Cuvintele lui Peter
Sihastrul din secolul al 13-lea „tinerii de azi nu se gandesc la nimeni decat la ei. Nu au pic de
respect pentru persoanele mai in varsta.” sunt la fel de actuale si pentru foarte multi dintre tinerii
din zilele noastre.
Programele individualizate trebuie sa fie proportionale cu dificultatea si cat mai putin intruzive.
Abordarea dificultatilor comportamentale ale elevilor trebuie sa fie adecvata, sa atinga obiectivele
interventiei.
2
Este necesara recunoasterea faptului ca toate persoanele care lucreaza cu elevi pot avea, la un
moment dat in cariera si activitatea lor, dificultati legate de comportamentul elevilor. In aceste
situatii este necesar sa se ceara asistenta si sa se se acorde aceasta asistenta intr-o maniera non-
critica.
Definirea comportamentului
Impactul unui comportment inadecvat asupra noastra, ca profesori, este considerabil. Intreruperi ale
lectiei provocate de elevi care vorbesc in timpul orei sau care nu-i lasa pe colegi sa invete sunt lucruri de
care trebuie sa se ocupe un profesor si care nu fac decat sa adauge la stresul de a fi profesor. Cu toate
acestea, reducerea comportamentelor de acest fel se poate aborda eficient prin crearea unui climat de
promovare a comportamentului pozitiv, combinat cu profesori care au la dispozitie tehnici adecvate de
management al comportamentului. Deseori, in cazul unor incidente mai serioase provocate de compor-
tamente neadecvate, profesorii trec prin experiente negative ca urmare a interactiunilor cu elevii. Acest
lucru inseamna sentimente de furie, teama, deznadejde si incapacitate. Dar tocmai aceste sentimente
sunt cele care genereaza intelegerea comportamentului fiecarui elev in parte. Daca un profesor se simte
frustrat si respins ca urmare a comportamentului unui elev (de exemplu, pentru ca elevul i se adreseaza
intr-o maniera total nepoliticoasa), de regula, aceste sentimente oglindesc sentimentele pe care elevul le
are ca urmare a ceea ce se intampla in propria sa viata.
Faptul ca intelege ca sentimentele elevului sunt oglindite de profesor, printr-un proces de transfer, ii
permite profesorului sa raspunda la comportamentul elevului din perspectiva profesionala, si nu personala
si emotionala. Prin aceasta, nu numai ca se ajunge la identificarea unor reactii/raspunsuri mai eficiente,
dar se reduc simtitor stresul si tensiunea traite de profesori in astfel de situatii dificile. O alta problema cu
care se confrunta profesorii in combaterea comportamentelor inadecvate este tendinta de a descrie
comportamentul din punctul de vedere al impactului comportamentului. De exemplu: „Astazi, Alex a
intrerupt lectia de mai multe ori”. O astfel de abordare nu ofera prea multe informatii despre
comportamentul propriu-zis al lui Alex. Schema de mai jos (Fig. 1) propune un model de identificare a
comportamentului in termeni mai precisi.
3
4
1. Stabilirea nivelului de baza al comportamentului
Obiective:
descrierea preocuparii exprimate cu privire la comportamentul problema cat mai corect posibil;
Se inregistreaza:
frecventa,
locul,
timpul,
situatia sociala,
evenimente declansatoare,
severitatea comportamentului,
2. Audit al comportamentului
Obiective:
evaluarea factorilor din mediul in care apare comportamentul problema care au efect asupra
comportamentului copilului si care pot fi modificati;
Pentru realizarea acestui audit profesorii vor utiliza instrumente de evaluare care vor acoperi aspecte
ca:
managementul clasei;
5
sistemul de reguli si rutine utilizat;
Auditul la acest nivel are un scop general si, desi se refera la circumstantele particulare in care apare comportamentul, nu are o
focalizare prea adanca.
– contactarea coordonatorului pentru cerinte speciale, daca exista, sau a consilierului scolii si activarea
retelei de suport;
Pe baza auditului profesorul va identifica ariile care pot fi imbunatatite. Acestea vor sta la baza elaborarii planului de modificare a
mediului in care apare comportamentul. De obicei perioada de implementare a unui astfel de plan nu este mai mica de 1 semestru,
adica cel putin 6 luni, pentru a aloca suficient timp pentru ca efectele sa apara.
NUMELE ELEVULUI:____________________________________________
SCOALA:__________________________________________
DATA:___________________ DISCIPLINA:_____________________________________________
2.
3.
6
4.
5.
obiective de atins intr-un anumit interval de timp si pasi spre atingerea lor;
Este important ca parintii elevului/elevilor pentru care se propun planuri comportamentale individualizate sa fie consultati si sa
cunoasca planul de modificare a mediului si modul in care acesta afecteaza programul elevului.
Pentru formularea planului individualizat trebuie culese informatii relevante despre copil care ar putea
afecta:
Aceste informatii pot veni de la: copil, parinti, alti profesori, consilieri scolari, personal medical,
asistenti sociali si altii.
7
identificarea unei modificari in comportamentul care a generat semnalarea;
actiuni viitoare.
comportamental individualizat.
La acest nivel se impune o consultare a parintilor si copilului cu privire la toate punctele interventiei din planul
comportamental individualizat. Acest lucru are o importanta vitala, dat fiind gradul interventiei implicat de actiunile la acest
nivel.
consiliere
terapie
automonitorizare
utilizarea de sanctiuni.
Cooperarea cu responsabilul pentru cerinte speciale este esentiala pentru a ne asigura ca nivelul si
continutul curriculumului sunt potrivite pentru elev si a stabili ce modificari se pot opera in acest sens.
8
Rolul profesorului
Este important ca de la prima intalnire cu clasa profesorul sa-si defineasca pozitia ca una ferma,
placuta, sa afiseze siguranta si incredere in sine, fara „tururi de forta”, amenintari sau anxietate
perceptibila din afara.
Robertson (1997) observa ca „un comportament relaxat” este asociat cu un „statut inalt” si implica
faptul ca persoana (in acest caz profesorul) nu se simte amenintata sau intimidata.
Atunci cand stilul, limbajul non-verbal, postura si modul de comunicare ale profesorului par
increzatoare si denota autoritate, iar aceste caracteristici sunt mentinute in procesul de predare si in
managementul clasei, elevii vor colabora.
Increderea in sine a profesorului este o trasatura cruciala in comunicarea cu elevii. Aceasta deriva
partial din buna pregatire profesionala si din cunoasterea obiectivelor lectiei, dar si din caracteristicile sale
de personalitate.
Un profesor eficient:
CALITATI PERSONALE ABILITATI
Dorinta de autoperfectionare
Comunicarea cu elevii
Pentru imbunatatirea modului in care comunica cu elevii, este nevoie ca profesorul sa reflecteze asupra
actiunilor pe care trebuie sa le faca:
9
Comunicarea pasiva
1) Nu crezi ca e cazul sa te pregatesti pentru ora?
2) De cate ori trebuie sa-ti spun sa-ti faci curatenie pe banca?
Comunicare agresiva
1) Esti lenes si nu esti bun de nimic!
Comunicare asertiva
1) Dupa ce faci exercitiul poti sa mergi afara in pauza.
1) ________________________________________________________
2) ________________________________________________________
3) ________________________________________________________
4) ________________________________________________________
5) ________________________________________________________
Comunicarea asertiva este cea care are cel mai mare succes pe termen lung; de aceea este
recomandata pentru dezvoltarea si mentinerea relatiilor interumane.
10
2) Da instructiuni politicos, dar ferm.
5) Nu-i cereti copilului sa faca ceea ce spuneti. Amintiti-i ca instructiunile trebuie urmate.
3) Rostiti solicitarea intr-o maniera simpla si concisa, subliniind ce doriti sa faca copilul: „Strange-ti
cartile si caietele de matematica si pune-le in ghiozdan”. Evitati solicitarile negative (adica ce nu
vreti sa faca elevul).
4) Verificati daca elevul a auzit ce ati spus, cerandu-i sa repete. Daca elevul repeta corect puteti
intari perceptia corecta spunand: „Exact. Ai inteles bine. Acum fa ce te-am rugat”. Daca nu poate
repeta corect, mai spuneti-i o data si cereti-i din nou sa repete. Daca nu poate realiza ceea ce-i
cereti impartiti solicitarea in fragmente mai mici: „Strange-ti cartile si caietele”. „Bun!”, „Acum
pune-le in ghiozdan!”.
1) _______________________________________________________
2) _______________________________________________________
3) _______________________________________________________
4) _______________________________________________________
5)_______________________________________________________
Comparati-le cu cele oferite mai jos pentru a determina claritatea, concizia, formularea pozitiva, modul
in care sunt percepute de elev. Puneti-va intrebarea „Va sti elevul ce are de facut cand aude ceea ce-i
spun acum?”
Exemplu:
11
3) Scoate-ti un caiet si un creion pentru acest exercitiu.
Comunicarea non-verbala
Poate avea ca efect confuzia ascultatorului, daca se trimit mesaje conflictuale. Acestea se refera la
conflictul care poate exista intre continutul informational al mesajului si maniera sau tonul emotional in care
acesta este emis.
De exemplu, mesajul „Pune-ti picioarele pe podea!” poate fi transmis in timp ce profesorul zambeste
sau cu o voce foarte moale. Acest lucru ii comunica elevului ca profesorul nu este foarte serios sau ca e
slab, ceea ce l-ar putea face sa ignore mesajul. Pe de alta parte, formele extreme de comunicare non-
verbala trebuie evitate (ex. vocea inalta, ca un tunet, expresii faciale imobile, amenintatoare etc. ).
non-verbal, dar intentia de a ne exprima nevoile, drepturile protejand in acelasi timp nevoile,
12
Ca profesionisti avem responsabilitatea de a reflecta asupra modului in care comunicam in mod
tipic in contextul scolar, in special in chestiuni legate de disciplina.
Comunicarea prin intermediul limbajului este un proces dinamic, dependent de contextul in care
are loc si confera baza pentru stabilirea unor relatii functionale intre profesor si elev.
Principii
1. Mentineti interactiunile cu scop corectiv cat mai putin intruzive posibil (un semnal non-verbal
scurt, o instructiune directa, o reamintire a regulii); astfel veti reusi sa pastrati o atmosfera
pozitiva, placuta in clasa.
2. Evitati confruntarile (sarcasm, ostilitate, amenintari). Umorul poate reduce tensiunea si ridica
spiritele.
4. Mentineti limbajul in sine pozitiv. De exemplu: „Candatunci” este mai util decat „Nu, nu poti
pentru ca”. Evitati excesul de „nu trebuie”, „nu se poate”, „nu vrei” si intrebarile de tipul „De ce?”
sau „Nu-i asa ca?”
7. Restabiliti relatia functionala cu elevul cat mai repede posibil dupa un incident.
8. Daca trebuie sa va comunicati frustrarea – sau chiar furia – faceti-o intr-o maniera asertiva mai
degraba decat agresiva:
13
Tehnici de management al comportamentului
Realizarea unui plan comportamental individualizat
Primul pas in orice program de modificare a comportamentului este identificarea comportamentelor
problema si a celor dezirabile. Etape:
1. Listarea comportamentelor
relatii cu profesorii;
relatii cu alti elevi;
aspecte legate de sine: siguranta personala, probleme de morala, obisnuinte, controlul si
exprimarea emotiilor.
Exemplu:
Comportamente dezirabile Evaluare Comportamente indezirabile Evaluare
1-5 1-5
Se implica cooperant in Ii agaseaza pe ceilalti
activitatile de grup
Discuta despre altceva
Isi asteapta randul Intrerupe conversatia
14
Isi organizeaza materia-lele de Rupe pagini din carti
care are nevoie pentru sarcina pe
banca Nu are materialele necesare pentru
realizarea sarcinii (creion, caiet,
radiera etc.)
Vine cu tema facuta Uita carti, caiete, instrumente acasa
Dupa ce s-a facut o lista cu comportamentele inadecvate si cu cele de dorit, frecventa acestor comportamente trebuie
evaluata pe o scala (ex de la 1 la 5) pentru a identifica acele comportamente indezirabile care apar cel mai des si asupra
carora ne vom axa in special. In mod identic se vor identifica acele comportamente bune, pe care le dorim mai frecvente,
Monitorizarea comportamentului
Descrieti comportamentul de schimbat (in termeni clari, observabili):
15
3. Modificarea efectiva a comportamentului
Aplicarea modelului MODELULUI ABC
Acest model este utilizat pentru a intelege care sunt factorii ce influenteaza comportamentul elevului si
cum putem interveni pentru a modifica comportamentele nedorite.
A – antecedente
Evenimentele antecedente sunt foarte importante pentru a evidentia contextul care faciliteaza aparitia
unui comportament sau a altuia la copil. Antecedentele se pot clasifica in:
1. reguli;
2. expectante;
B – comportament (behaviour)
Comportamentul este ceea ce face copilul. Parintii si profesorii fac adesea remarce de genul: ”E lenes”
sau „Are o atitudine nepasatoare” si au convingerea ca descriu corect si exact problema. Nu e chiar asa!
Comportamentul este cevaobservabil, masurabil si bineinteles, poate fi schimbat. Comportamentul nu este
ceva ce copilul nu face (ex. „Nu-si face tema!” nu este un comportament). „Se joaca cu creionul” cand ar
trebui sa-si faca tema ar putea fi comportamentul pe care am dori sa-l diminuam.
C – consecinte
Consecintele care apar ca urmare a comportamentelor sunt de o importanta critica. Oamenii fac anumite
lucruri deoarece actiunile lor sunt urmate de anumite consecinte (ex. atentia celorlalti, lauda, alte beneficii).
Un comportament nu este continuat daca efectele realizarii lui sunt negative (ex. daca esti pedepsit, daca nu
16
te baga nimeni in seama, daca esti criticat etc.). Consecintele pot astfel fi clasificate in: variante de
recompense si de consecinte.
Consecintele pot fi structurate astfel incat sa apara contingente (legaturi). De exemplu, i se poate spune
elevului „Dupa ce faci ordine pe banca, poti sa iesi in pauza” sau „Cand termini exercitiul ai 5 minute libere.”
Opusul consecintelor, uneori chiar cu o mai mare eficienta, este lipsa lor. Acest lucru inseamna ca
respectivul comportament nu este intarit sau mentinut. Acest efect este dezirabil, evident, cand dorim sa
scadem frecventa unor comportamente nepotrivite.
Modificarea antecedentelor
Multi profesori si parinti cred ca au reguli, dar de fapt putine dintre aceste reguli sunt prezente intr-o
forma scrisa; multe dintre aceste reguli sunt neclare (ex. „dupa ce vii de la scoala trebuie sa faci x, y, z” –
asta poate insemna – imediat, dupa ce mananci, inainte sa te uiti la TV) si e normal sa fie confuze pentru
copil.
Sugestii:
redactati un regulament al clasei impreuna cu elevii;
formulati regulile si asteptarile dvs. clar, concis si mentionati ce se intampla in cazul nerespectarii
lor;
Activitatea de predare are loc de obicei intr-un cadru destul de neobisnuit: o incapere mica (pentru
cerintele ce se impun), mobilata adesea inadecvat, cu putin spatiu de miscare, contra timp – 50 de
minute in care trebuie atinse un numar de obiective curriculare – si 25-30 de personalitati distincte,
unice. In aceste conditii este de la sine inteles ca meseria de dascal se poate dovedi una destul de
stresanta.
17
Una dintre intrebarile fundamentale pe care si le pune un profesor la inceputul unui nou an scolar ar
trebui sa fie: „Ce pot face pentru a diminua si eventual a preveni problemele de comportament in clasa?”
Mai jos va prezentam un sistem de proceduri, rutine si reguli posibile care pot asigura functionarea mai
eficienta a comunitatii complexe pe care o reprezinta clasa de elevi.
Studiile au aratat importanta fundamentala a primei lectii, a primelor ore/saptamani la clasa, pentru
stabilirea unui mod de lucru si de comportament la clasa (Kyriacou, 1986, 1991; Rogers, 1997).
Comportamentul adecvat trebuie incurajat si uneori invatat. In cazul in care mediul familial al elevului nu
il ajuta pe acesta sa-si dezvolte un comportament adecvat, atunci trebuie sa i se faca foarte clar cunoscut
ceea ce se asteapta de la el in mediul scolar. Schema de mai jos propune un plan de disciplina la nivelul
clasei.
18
REGULAMENTUL CLASEI Rogers (1997)
-PLAN COMPORTAMENTAL-
19
TIPARITI rezultatul sub forma unui regulament la clasei (plan cu privire la comportament) atat
pentru elevi, cat si pentru profesori. Puneti o copie si la dispozitia parintilor.
20
Faze fundamentale de stabilire a comportamentului pozitiv si
disciplinei eficiente la clasa
Faza de stabilire
Aceasta faza este cruciala in dezvoltarea dinamicii clasei de elevi. In aceasta etapa elevii simt nevoia ca profesorul sa le
explice cum se vor desfasura lucrurile pe parcursul anului scolar la disciplina respectiva – asteptarile profesorului cu privire la
cum / daca se va realiza deplasarea/ mutarea elevilor in anumite situatii/ la anumite ore/ in cazul
anumitor sarcini in clasa;
21
Conceperea unui set negociat de drepturi-responsabilitati-reguli este recomandat sa se faca
in primele 1-2 saptamani ale anului scolar, deci de la primele interactiuni cu clasa respectiva.
Pentru ca acesta sa se transforme intr-un instrument eficient de management al
comportamentului trebuie sa respecte cel putin 2 principii:
In crearea acestui instrument de management al comportamentului este util sa se porneasca de la cateva drepturi
fundamentale ale omului care decurg din insasi calitatea noastra de fiinte umane.
2. dreptul de a invata
4. dreptul la egalitate
5. dreptul la opinie
6. dreptul la individualitate
7. dreptul de a preda
Urmatorul pas este formularea unor reguli printr-un proces de negociere cu elevii. Principala functie a
unei regulieste sa confere o protectie formala, recunoscuta si publica a drepturilor. Regulile juste
subliniaza si incurajeaza responsabilitatea personala.
Formulati reguli care sa se bazeze pe drepturi fundamentale (de exemplu: „Sa cream o atmosfera
in care toti se simt in siguranta prin modul in care ne tratam unii pe altii.”).
Majoritatea autorilor (E.G. Rogers, 2000) considera utila formularea a patru pana la sase reguli care sa
se refere la:
22
comunicare (mana sus, tonul vocii, limbaj pozitiv, ascultare activa);
protejeaza drepturile;
atunci cand sunt incalcate apar consecinte (de exemplu: cand un fotbalist faulteaza poate primi
cartonas galben).
Atunci cand se discuta regulile clasei cu elevii este util sa se faca legatura cu experienta elevilor legata de reguli in alte
contexte (de exemplu: circulatia rutiera, in familie, fotbal, alte jocuri).
Elevii trebuie sa stie ca vor exista anumite consecinte in cazul unui comportament inadecvat sau
iresponsabil. Consecintele sunt direct legate de reguli si drepturi. Elevii vor trebui sa inteleaga ca atunci
cand o regula este incalcata unul din drepturi este incalcat.
De exemplu, daca un elev face frecvent galagie, ii agaseaza pe cei din jur sau chiar se comporta
agresiv, acesta incalca dreptul celorlalti de a invata si dreptul profesorului de a preda. Consecinta
necesara, corecta in acest caz va fi „time-out-ul”. Aceasta tehnica va fi explicata ulterior. Elevul isi va
pierde astfel, temporar, dreptul de a participa la activitatea din clasa.
Consecinte posibile:
atentionare verbala;
23
discutie cu dirigintele/ parintii:
Documentul „Regulamentul clasei” este conceput atat pentru elevi, cat si pentru parintii acestora si va
fi semnat de elevi si profesor.
Scoala trebuie sa aiba reguli ne-negociabile legate de comportamente ca: sanatate/ siguranta,
agresivitate, amenintare, violenta.
Faza de consolidare
In aceasta faza rutinele si regulile devin norme prin utilizarea sistematica. La inceputul fiecarui
semestru este utila reluarea regulamentului si punctarea chestiunilor importante.
Odata stabilite regulile trebuie depus efort pentru consolidarea lor. Pentru un management eficient
este necesara includerea unor planuri de actiune pentru situatii ce pot aparea (de exemplu: elevi care
distrag mereu atentia profesorului pentru ca vorbesc cu colegul de banca).
Stabilirea regulilor nu este suficienta; nici macar afisarea lor. Profesorul trebuie mereu sa se adreseze
unor comportamente inadecvate ca: intarzierea la ora, galagia in clasa, refuzul de a realiza sarcina data,
limbaj inadecvat, pana cand se creeaza niste „norme” de comportament in activitatea la clasa.
Comunicarea regulilor nu trebuie sa ia forma unui instrument prin care profesorul isi exercita controlul
asupra clasei, ci trebuie considerata un mijloc pentru a atinge un scop: cooperarea profesor-elev intr-o
comunitate de invatare. Astfel, regulamentul stabilit face posibile predarea, invatarea si managementul
eficient.
Faza de coeziune
In aceasta etapa managementul comportamentului are loc in cadrul dinamicii deja formate a relatiei profesor-elev. Daca am
reusit sa stabilim o relatie de lucru pozitiva cu elevii ne bazam mai putin pe reguli si rutine, acum elevii fiind mai constienti de
24
Intaririle sau recompensele se refera la orice consecinta a unui comportament care sporeste
probabilitatea de aparitie a acestui comportament.
Intaririle difera de recompense in sensul ca unele recompense pot functiona ca intariri, altele nu (ex.
ciocolata este o intarire potentiala in sensul ca majoritatea oamenilor prefera ciocolata, dar este posibil ca
ea sa nu functioneze ca intarire pentru un anumit elev caruia nu-i place). Pentru a stabili o intarire se
poate porni de la o lista de intariri potentiale, discutii cu parintii, cu elevul, cei apropiati. Dupa stabilirea
intaririlor se procedeaza la testarea acestora pentru a vedea daca sunt eficiente sau nu.
Tipuri de intariri
Intariri simbolice: obiecte cu valoare simbolica care pot fi schimbate cu altele (ex. bani, jetoane,
puncte negre/rosii etc.).
usor de administrat;
II PLACE NU II PLACE
25
Principii de administrare a intaririlor
4) Intaririle trebuie aplicate continuu in momentul dobandirii unei deprinderi si apoi intermitent.
5) Trebuie administrate consecvent (ex. profesorii care predau la clasa sa adopte aceeasi politica);
inconsecventa scade efectul intaririi.
Evitati remarcele de genul: „Era si timpul!”, „Pana acum de ce n-ai fost in stare?”
Pedepsele sunt consecinte negative ale comportamentelor care scad frecventa acestora astfel incat
comportamentul e mai putin probabil sa apara.
Tipuri de consecinte
Retragerea unei consecinte pozitive: confiscarea unui obiect (CD player), retragerea unor privilegii
(eliminarea din echipa de fotbal a scolii).
26
Efecte secundare ale consecintelor fizice
6) Control selectiv – copilul isi inhiba comportamentele nepotrivite doar in prezenta unei figuri
autoritare care l-a pedepsit.
7) Dezvoltarea de sentimente de lipsa de valoare si ideea ca merita sa fie tratat astfel care afecteaza
imaginea de sine a elevului.
27
a) Ne-negociabile
Trebuie cunoscute dinainte, clar formulate in politicile scolii cu privire la disciplina si aplicate
decisiv.
Se aplica pentru:
comportamente inadecvate la clasa
limbaj vulgar adresat profesorului
posesie si/sau uz de droguri
comportament violent
hartuire
amenintare
Consecintele pentru astfel de comportamente pot include: time-out, exmatriculare pe 3 zile,
retragerea unor privilegii etc.
b) Negociabile
Sunt consecintele stabilite impreuna cu profesorul la o discutie dupa ora. Majoritatea elevilor
propun consecinte mult mai dure decat ar face-o profesorul; de aceea trebuie temperate.
O consecinta e mai mult decat o simpla pedeapsa, pentru ca se adreseaza comportamentului
inadecvat, incercand sa creeze o legatura intre acesta si efectul lui. De exemplu, daca un elev
este prins fumand la scoala, consecinta poate fi sa stea o ora dupa program, in care sa vizioneze
o caseta educationala impotriva fumatului.
Concentrati-va asupra prezentului si schimbarilor ulterioare ca urmare a consecintei;
evitati accentuarea greselilor trecute ale elevului.
Pastrati respectul intact atunci cand aplicati o consecinta elevului.
Siguranta consecintei are un efect mult mai puternic decat „predicile”.
Severitatea consecintelor trebuie sa fie proportionala cu severitatea comportamentului.
Intrebarile cheie pe care trebuie sa ni le adresam atunci cand aplicam o consecinta includ:
Este consecinta legata, intr-un mod anume, de comportament?
Este consecinta rezonabila ca grad de severitate?
Afecteaza respectul in relatia profesor-elev?
Ce invata elevul din aceasta consecinta?
28
Mesajul pe care intentioneaza sa-l trimita acest gen de disciplina este:
1. In scoala noastra elevii au anumite drepturi si exista reguli exprimate in
contracte/regulamente cu privire la comportament.
2. Modul in care te comporti este la latitudinea ta.
3. Atunci cand profesorii aplica consecintele stabilite pentru comportamente iresponsabile
sau inadecvate, o fac pentru ca drepturile altora sunt afectate si persoanele trebuie sa fie
responsabile pentru comportamentul lor si sa faca fata responsabilitatilor.
Acest aspect al disciplinei trebuie contrabalansat prin oferirea de sprijin adecvat: mediere,
consiliere, planuri individualizate.
Consecinte amanate
Unele consecinte pot fi aplicate imediat sau la un moment apropiat de aparitia
comportamentului inadecvat; altele trebuie amanate.
E inutil sa fortam o consecinta in momentul in care un elev este furios. Acesta are nevoie de
timp ca sa-si revina inainte de aplicarea consecintei stabilite.
Caracteristici:
Pot fi legate de afirmarea/reamintirea unei optiuni de conduita. „Daca nu finalizezi sarcina
acum, va trebui sa o termini ”
Contin un mesaj de certitudine, „daca atunci”, „cand atunci”. Formularea nu trebuie sa
aiba tonul unei amenintari. Ideea este sa cream un context de cinste/justete prin
certitudine.
Acorda o perioada de calmare intre evenimentul problema initial si consecinta aplicata,
permitand partilor sa abordeze comportamentul dupa revenirea la o stare normala.
Trebuie stabilite in mod just, fara severitate intentionata.
29
Cateva tehnici de management al comportamentului
1. Ignorarea tactica – profesorul acorda selectiv atentie elevilor atunci cand executa sarcinile date,
ignorand comportamentele secundare.
2. Pauza tactica – profesorul utilizeaza o pauza intentionata atunci cand da o instructiune pentru a
atrage atentia elevilor.
4. Semnalare indirecta – profesorul directioneaza elevul fara a-i spune exact ce sa faca. De
exemplu: „Sunt o gramada de hartii sub banca ta.”
7. Reamintirea regulii – profesorul face referire la setul de reguli negociate cu elevii: „Avem o regula
cu privire la intrebari.”
9. Chestionarea directa – profesorul utilizeaza o forma imperativa de intrebare in locul unei forme
deschise. De exemplu: „Ce?”, „Cand?”, „Cum?” in loc de „De ce?” De exemplu: „Ce faci?”, „Ce ar trebui sa
faci acum?”, „Care este regula noastra?”
Acest gen de intrebari directioneaza responsabilitatea catre elev in loc sa ceara justificari. Imperativele
directe se centreaza pe responsabilitatea elevului in momentul prezent si nu pe motivele pentru care nu
se comporta cum trebui.
11. Consecinte amanate – profesorul indica in mod clar consecintele care vor urma unui comportament
inadecvat, oferind o optiune: „Daca nu poti lucra in liniste aici trebuie sa te rog sa lucrezi singur.”
Blocarea este o strategie prin care profesorul opreste argumentarea fara sfarsit a elevului. De exemplu, profesorul atrage atentia
unor elevi sa se orienteze spre catedra si sa asculte. Elevii se plang „Nu vorbeam doar noi!”. Profesorul le blocheaza tentativa de
evitare cu un gest ferm al mainii si repeta instructiunea. Mesajul profesorului este :”Nu ma intereseaza de ce vorbiti sau cine mai
vorbeste. Asculta instructiunea si fa ce-ti spun”.
30
Profesorul poate exprima un acord partial cu elevul (daca este cazul) si apoi il redirectioneaza pe regula si
cerintele sarcinii. De exemplu, profesorul face observatie unui elev care mesteca guma si ii reaminteste
regula. Elevul raspunde inapoi: „Dar, domnul Popescu ne lasa sa mestecam guma!” In loc sa intre in disputa,
profesorul exprima un acord partial: „Poate ca domnul Popescu va lasa”, apoi redirectioneaza: „In aceasta
clasa regula este clara. Cosul este acolo. Multumesc!”.
14. Comenzi – atunci cand adresati o comanda, asigurati-va ca e scurta si ca ati stabilit contact vizual
direct cu elevul: „Mihai ()!” Primul cuvant sa fie tare si accentuat pentru a atrage atentia. Coborati vocea
odata ce ati stabilit contactul vizual si transmiteti comanda pe un ton ferm, decisiv, asertiv: „Da-te jos de pe
banca, acum!”
Daca are loc o bataie intre elevi si nu se cunosc numele elevilor utilizati o comanda generica „Hei! Hei!”,
apoi pe un ton ferm, asertiv „Da-te la o parte, acum!” Utilizati si gesturi pentru a indica elevilor sa se separe.
Directionati elevii prezenti in alta parte si trimiteti dupa un alt profesor imediat. Este preferabil sa dati
comenzi doar in cazul in care este necesara oprirea imediata a comportamentului. Trebuie sa avem un plan
pentru situatia in care elevul refuza sa se supuna (time out, asistenta dirigintelui, consilierului scolar etc.).
Comportamente care pot fi abordate prin time out ( dupa Lynn Clark, 1985):
31
plangeri, cereri ostentative
nerespectarea comenzii de a opri un comportament
Time out nu este doar o pedeapsa, ci un mijloc de a evalua ce s-a intamplat si de a cauta solutii pe viitor. Elevilor care sunt
trimisi la time out li se va inmana o fisa de genul celei de mai jos si li se cere sa raspunda la intrebari. O copie a acestei fise se va
intoarce la profesor, una la diriginte.
32
FIȘ A
Ce s-a intamplat? („De ce ai ajuns aici?”)
Ce poti face pentru a repara situatia? Pentru a preveni astfel de situatii in viitor?
______________________________________________________
______________________________________________________
______________________________________________________
Alegeti 2 dintre acestea si marcati o steluta in dreptul lor.
Timpul se stabileste de obicei in functie de varsta copilului (adica, 1 minut pentru fiecare an la copiii
mici); timpul total pentru time out nu ar trebui sa depaseasca 12 minute.
4. Masurarea timpului
Utilizati un ceas cu alarma, elevul fiind informat ca poate sa iasa doar cand acesta suna. Astfel,
responsabilitatea cu privire la durata time out-ului nu este nici a profesorului nici a elevului.
Parintii sau profesorii fac adesea greseala de a continua sa-i tina predica copilului, ceea ce practic
anuleaza eficacitatea acestei tehnici. Chiar daca copilul striga sau acuza dureri sau cere sa foloseasca
toaleta, acestea trebuie ignorate, cu exceptia cazului in care sunt probleme reale. Pentru orice
comportamente distructive se pot impune pedepse suplimentare.
33
Intrebati-l: „De ce ai fost trimis la time out?” Daca raspunde corect
i se permite sa-si reia activitatea anterioara. Daca raspunde incorect
sau nu stie, i se explica. Este important sa se clarifice legatura intre
comportament si time out, pentru ca elevul sa sesizeze secventa
cauza-efect. Elevul trebuie sa invete ce consecinte vor avea
anumite comportamente. Nu se recomanda sa i se tina o predica
dupa time out, nici sa i se ceara sa promita ca „nu va mai face
niciodata ce a facut”. Astfel de promisiuni nu duc la imbunatatiri.
Pedepsirea comportamentului sau costul raspunsului implica retragerea unor privilegii pentru o
perioada de timp. Aceasta procedura nu necesita un spatiu special, se poate administra oriunde, oricand.
Principii generale:
1. Alcatuiti o lista cu comportamentele care sunt dificil de abordat utilizand alte tehnici (maximum
trei).
2. Informati elevul ce comportamente vor avea drept consecinta o pedeapsa.
3. Faceti o lista de privilegii care pot fi retrase ca pedeapsa.
4. Recapitulati cu elevul consecintele pentru comportamente neadecvate, precum si consecintele
pentru comportamente adecvate. Aceasta tehnica numita „amorsare” va creste eficienta consecintelor si
ofera o legatura cognitiva intre consecintele trecute si controlul comportamentului in prezent. Se va
realiza si o internalizare a consecintelor ce urmeaza un anumit comportament. Se presupune ca, avand
posibilitatea de a alege, elevul va prefera o consecinta pozitiva (recompensa) pentru comportament
adecvat.
5. Se recomanda sa se stabileasca un semnal non-verbal de comun acord cu elevul, care sa
serveasca drept avertizare si care sa-i permita copilului sa dezvolte autocontrol. In momentul in care i se
arata semnul copilul poate decide:
– sa-si schimbe comportamentul curent;
6. Daca elevul isi controleaza comportamentul, puteti sa-l incurajati: „Mihai, ma bucur ca ai incetat
sa o jignesti pe colega ta!”
7. Fiti consecventi in aplicarea procedurii. Daca nu faceti acest lucru elevul va observa ca adesea
spuneti lucruri pe care nu le credeti cu adevarat sau nu le puneti in practica si va specula asta.
34
Economia de jetoane
Se utilizeaza de obicei cu copii intre 3 si 6 ani. Acest sistem poate fi utilizat, in special, cu copii mai
mari de 6 ani, chiar pana la 8-10 ani daca varsta lor mentala este mai mica decat varsta cronologica. In
anumite conditii poate fi utilizat si cu elevi mai mari.
Principiul general este utilizarea unei abordari pozitive in dezvoltarea de comportamente noi, mai
adecvate. Se identifica comportamentele dezirabile/indezirabile si se stabileste o regula de acordare a
jetoanelor (ex. primesti 5 puncte rosii daca stai in banca fara sa te ridici toata ora sau pierzi 1 punct de
cate ori vorbesti cu colegul de banca). Cu punctele colectionate copilul poate „cumpara privilegii”.
PUNCTE/
PRIVILEGIU UNITATE DE TIMP/BANI IMPORTANTA
JETOANE
asistentul profesorului 1 saptamana 5 5
10 000 lei
ciocolata preferata 2 10
Reguli de baza
Cu elevii mai mari aceasta tehnica se poate utiliza prin implementarea unui sistem de puncte care pot
fi transformate in note. La inceputul anului scolar profesorul stabileste impreuna cu elevii un set de
comportamente pentru care elevii pot primi puncte rosii/negre (ex. raspunsuri la intrebari in clasa – 1
punct, prezentare referat – 2 puncte etc.) precum si modul de convertire a punctelor in note (ex. la 7
puncte rosii elevul primeste nota 10 in catalog).
Tehnica se poate utiliza si pentru a incuraja disciplina la clasa, dar presupune colaborarea stransa cu
parintii si se bazeaza de obicei pe semnarea unui contract. In acest caz parintii sunt cei care acorda
35
recompense/pedepse pentru comportamentul adecvat/ inadecvat al elevului la scoala cuantificat ca un
punctaj.
Exemplu
Se masoara urmatoarele trei aspecte ale comportamentului unui elev de fiecare data cand are o
anumita ora (ex. matematica):
Exemple:
Exemple:
3. Sarcini: elevii sa finalizeze sarcinile date de profesor in clasa fara intrerupere sau refuz
Exemple:
Profesorul tine socoteala punctelor inregistrate de elev. Elevul obtine puncte pentru respectarea celor 3
criterii listate mai sus. Accentul cade pe faptul ca elevul castiga sau nu punctele. La finalul zilei/saptamanii
se insumeaza punctele castigate de elev si se impart la totalul punctelor pe care le-ar fi putut castiga.
Exemplu:
Elevul a castigat 24 puncte. Totalul pe care le-ar fi putut castiga este 28 puncte
36
Contractul de contingenta
Consta in a stabili un contract intre toate partile implicate (elev, profesor, parinti) care specifica
comportamentele pe care trebuie sa le aiba acestia si consecintele realizarii/ nerealizarii lor in termeni
precisi. Se va specifica data incheierii acestui contract, termenul de valabilitate si va fi semnat de toti cei
implicati. Acest contract este un instrument in zona proximei dezvoltari a adolescentului care regleaza
Ideea de baza este ca partile sa conlucreze si sa ajunga la un acord cu privire la cateva obiective
declaratie publica prin care partile se obliga la actiuni viitoare si o fac in mod voluntar. In plus, printr-un
Continutul contractului trebuie negociat astfel incat fiecare parte sa simta ca a avut ceva de spus si ca
are reale beneficii de pe urma incheierii acestuia. Este util sa se lase loc de renegociere daca nu se pot
onora obligatiile contractuale de catre una dintre parti. Formularea generala trebuie sa fie una pozitiva, cu
accent pe consecintele pozitive ale respectarii obligatiilor contractuale. Fiecare parte primeste o copie, iar
37
EXEMPLU
Se intalneasca cu Felix in fiecare zi si sa discute cum au decurs lucrurile, atat aspectele pozitive,
cat si cele negative.
Sa-l lase pe Felix la discoteca daca isi respecta indatoririle din acest contract timp de 2 saptamani.
Semnaturi:
Felix _______________
38
Tehnica „shaping”
2. Indicatori non-verbali – profesorul poate utiliza semne cu mana a caror semnificatie este
prestabilita si cunoscuta de elevi (de exemplu, degetul aratator sus – „urmeaza sa va spun
instructiunile”), un clopotel/ instrument muzical/ fluier, bataie din palme.
3. Pauza tactica – atunci cand se dau instructiuni pentru toata clasa este important ca profesorul sa
astepte pana cand toti elevii sunt atenti si capabili sa proceseze instructiunile. Daca profesorul vorbeste
peste elevi si zgomotul produs de miscarea lor, elevii se obisnuiesc cu asta si devine un obicei de grup
greu de schimbat.
Faceti o pauza tactica scurta pentru ca elevii sa proceseze semnalul, rostiti instructiunea. Daca este
necesar, repetati instructiunea.
De exemplu: „Toata lumea () Ochii si urechile la mine. Multumesc (). Paul () si Simona () creioanele jos.”
Fiti ferm si sigur.
39
Managementul furiei
Furia este o emotie puternica ce poate afecta, chiar distruge, relatiile de lucru pozitive intre noi si ceilalti. Se manifesta in
diverse moduri: strigate, tipete, ostilitate, agresivitate, fierbere interioara. Furia ne poate insa si valida anumite sentimente si
nevoi si ne poate ajuta sa le comunicam.
cum putem sa ne gestionam furia si sa-i ajutam pe altii sa faca acest lucru.
Nu putem reflecta la aceste aspecte in toiul evenimentului, dar merita sa reflectam la frustrare si furie in contextul rolului
nostru ca profesor.
Furia (sau cel putin frustrarea) este un sentiment pe care adesea nu-l putem evita, care apare cand suntem obositi, hartuiti si
trebuie sa facem zece lucruri deodata.
Pentru a functiona eficient in lumea complexa in care traim este nevoie sa avem capacitatea nu doar de a ne exprima furia,
ci si de a nu ne-o exprima (Scott-Peck, 1978).
„In timp ce exista momente in care furia trebuie exprimata scurt, cu pasiune, sunt si momente in care este mai bine, mai
intelept sa ne-o exprimam dupa multe deliberari si autoevaluari” (Scott-Peck, 1978, citat de Rogers, 2003).
Comunicarea furiei
Nu ataca! Oricat ar fi de tentant, nu iti va servi la a obtine intelegere sau cooperare; adreseaza-te comportamentului lor;
calmeaza-te inainte de a comunica ca esti furios si de ce esti furios! Respira adanc, numara pana la 10.
Incearca o revenire si o planificare a actiunii viitoare intr-o situatie similara (perioada de revenire si reflectare).
Ca adult este nevoie sa venim in intampinarea elevilor pentru a „repara”/reconstrui relatia cu acestia; sentimentele
reziduale de animozitate nerezolvate afecteaza relatia profesor-elev.
Tineti cont de perceptia si sentimentele lui, dar referiti-va la dreptul fundamental afectat de comportamentul elevului.
Evitati sa-l fortati pe elev sa-si impartaseasca sentimentele daca nu doreste sa faca acest lucru.
Parinti furiosi
40
Cand avem de-a face cu parinti furiosi, este crucial sa recunoastem si sa afirmam ceea ce stim si ceea ce percep ca fiind
„problema”. S-ar putea ca perceptia lor sa nu coincida cu perceptia dumneavoastra si s-ar putea chiar sa fie incorecta, dar este
modul in care se simt si modul in care vad lucrurile.
Permiteti-i parintelui sa explice ce simte (acordati-i timpul necesar); evitati sa interveniti si sa aparati scoala in acest
moment.
Invitati-l sa ia loc (e mai greu sa fii foarte furios cand stai jos).
Ascultati intai, reflectati la ceea ce spune „Deci spuneti ca din punctul dumneavoastra de vedere”.
Asigurati-va ca aveti punctul de vedere al scolii si invitati parintele sa priveasca lucrurile din perspectiva politicii scolii.
Centrati-va pe fapte.
Onestitatea este cruciala cu privire la ce s-a intamplat, cum stau lucrurile, cele mai bune optiuni pentru ambele parti.
Subliniati faptul ca va aflati aici pentru a rezolva problema, nu pentru a va ataca reciproc.
Cautati o solutie sau faceti referire la pasii ce trebuie urmati pentru a gasi una; ideea este gasirea unei solutii acceptabile
de ambele parti.
Despartiti-va in termeni amiabili, asigurandu-va de posibilitatea stabilirii unei noi intalniri daca este necesar.
Este recomandat sa se recurga la o comanda scurta, pe un ton ridicat „Opriti-va! Da-te la o parte, acum!”. Prin aceasta
aratam clar ca respectivul comportament trebuie sa inceteze. Tonul ridicat e apoi redus si se repeta comanda. Reducerea
tonului vocii da o impresie de calm si control. Daca elevii nu se despart va trebui sa decidem daca intervenim fizic (curs riscant
de actiune). Daca decidem asta, e nevoie sa trimitem dupa un coleg (pentru suport si ca martor) si sa evacuam asistenta.
Tipuri
ignorare tactica;
sau: „Paul. Am auzit ce ai spus. Eu nu vorbesc asa cu tine. Nu ma astept ca tu sa imi vorbesti astfel.” Dupa care directionati
elevul spre sarcina sau sa se calmeze daca e necesar.
2. Injuraturi la adresa colegilor/profesorilor ca atac ostil – trebuie abordate direct si ferm de profesor, fara agresivitate.
Este inutil sa intrebam elevul de ce a injurat. Este eficient sa ne focalizam pe problema sau regula (cu privire la limbaj,
respect) si sa directionam elevul sa se calmeze (time-out). Situatia va fi discutata dupa ora, eventual in prezenta
dirigintelui/parintelui, daca e cazul. Evitati discursurile moralizatoare.
Se poate dovedi utila discutarea utilizarii unui limbaj neadecvat la orele de dirigentie, in contextul regulamentului referitor la
comportament.
41
3. Injuraturi ca parte „normala” a conversatiei
daca le ignoram, am putea transmite mesajul ca nu ne pasa de modul in care vorbesc elevii sau ca acceptam acest gen de
limbaj;
adresati aceasta chestiune prin remarcarea „limbajului inadecvat” si referirea la regula sau tehnica „vigilenta relaxata”;
daca acesta este un obicei la un elev, acesta poate fi monitorizat si purtata o discutie cu acesta cu privire la
responsabilitatea pentru modul in care comunicam.
Multi copii n-au invatat sa-si rezolve neintelegerile in alt mod decat prin mijloace fizice. Acest
comportament poate fi:
1. un comportament invatat de la: parinti, copiii de aceeasi varsta, alte persoane semnificative;
Sugestii:
Daca comportamentul inadecvat al elevului este extrem, aplicati imediat o consecinta de tip time-out, iar daca
comportamentul este persistent si apare la mai multe ore, se impune un audit al comportamentului elevului si stabilirea unei
42
intalniri cu profesorul/ dirigintele/ parintele in care elevul sa fie ajutat sa inteleaga si sa-si asume responsabilitatea pentru
comportamentul lui.
Este elevul constient de comportamentul sau? Fiti specific cand va referiti la comportamentul caracteristic/tipic al elevului.
Intrebati elevul ce trebuie sa faca pentru a schimba modul in care se comporta in prezent.
Aratati faptul ca acest comportament ii afecteaza pe ceilalti si descrieti modul in care ii afecteaza. Realizati un
contract/acord simplu, posibil de atins, pentru a-l ajuta pe elev sa se concentreze asupra managementului comportamentului
personal.
Energia si eforturile noastre trebuie indreptate spre o cat mai buna atmosfera de suport si invatare la scoala. Este bine sa
evitam:
sa scuzam prea usor comportamentul elevului, pentru ca provine dintr-un mediu familial dificil;
sa facem prea usor copilul victima a ceea ce credem ca este o patologie „este asa pentru ca are o familie disfunctionala de
aceea nu se poate schimba”.
Este important sa recunoastem ca, desi dinamica familiala, saracia si abuzul influenteaza comportamentele problematice la
scoala, acestea sunt de asemenea invatate in acest context. Comportamentul adultului poate intari comportamentul de cautare
a atentiei/puterii la copil.
In cazul acestor elevi se impune un plan in echipa cu ceilalti profesori care predau la clasa (consiliul profesorilor clasei) care
sa includa:
supervizarea elevului in dezvoltarea si implementarea unui plan individualizat; acest plan este comunicat tuturor
profesorilor clasei, pentru a-l sustine pe elev in implementarea lui.
43
Managementul unor comportamente ce interfereaza cu instruirea
probleme in familie
44
clasa
45
dispozitie atingere pe umar, un semn cu mana)
46
Asezati-l in apropierea dvs.
Are dificultati de auz Asezati-l in apropierea dvs., controlati nivelul
zgomotului din clasa, fiti atenti la dictia dvs.,
asigurati-va ca aveti materiale atractive in
format vizual
Este retras, timid, anxios Incurajati-l sa participe la activitati fara a
crea stres in plus, acordati-i atentie
suplimentara, recompensati-l pentru
participare
47