CALCULATORUL – CEL MAI BUN PRIETEN AL

ADOLESCENTULUI?

Prof. Bocăneanu Silvia Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi” Focşani

Colegiul Tehnic “Ion Mincu” Focşani
Bibl. Chipon Gabriela
Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi” Focşani

“- Închipuieşte-ţi, băiatul meu a luat ieri un patru la literatură.

- Cum s-a întâmplat asta?
- În ultimul timp nu se mai preocupă aproape deloc de lecţii. Calculatorul e de vină. De când i
l-am făcut cadou de ziua lui are situaţia şcolară tot mai proastă.
- Nu-şi mai face lecţiile?
- Aproape deloc. Săptămâna aceasta avea de citit un roman dar nu s-a preocupat de lectură. A
găsit ecranizarea pe Internet şi i-a povestit profesoarei filmul. Bineânţeles a luat notă proastă.
- Şi la mine e la fel. Astăzi tinerii nu se mai preocupă de şcoală ca pe vremea noastră iar
calculatorul este principalul vinovat. Dar am găsit soluţia potrivită. Fiica mea nu-l va mai
deschide până nu-şi îndreaptă situaţia şcolară.
- Iată o idée bună. Am să-i interzic accesul la calculator. Sigur va lua note mai bune în zilele
următoare. Aşa ar trebui să procedeze toţi părinţii care-şi doresc un viitor pentru copii lor.
Acest dialog dintre doi părinţi îngrijoraţi de situaţia şcolară a copiilor lor pe care l-am
auzit într-un mijloc de transport în comun şi mai ales concluzia la care aceştia au ajuns,
mărturisesc, m-au pus pe gânduri.
În calitatea mea de profesor înclin să le dau dreptate dar în acelaşi timp nu m-am putut opri
să-mi amintesc frânturi din copilărie când uneori părinţii îmi interziceau accesul la televizor
considerându-l o piedică în calea notelor bune. Deşi eram o elevă premiantă mă necăjeam
foarte mult şi acest procedeu nu mi se părea deloc potrivit mai ales că uneori o emisiune sau
un film îmi ofereau informaţiile pe care nu le găseam întotdeauna în cărţi.
E bine deci să interzicem? Cred că mai potrivit decât interzicere ar fi condiţionare,
supraveghere şi mai ales atât cât se poate, fireşte, monitorizare pentru că de multe ori părinţii
sunt ocupaţi până peste cap cu serviciul şi grijile de fiecare zi astfel încât neglijează sau chiar
ignoră acest aspect.
Este calculatorul nociv pentru copii de azi şi educaţia lor? Părerile sunt împărţite şi cred că ar
trebui în cele ce urmează să enunţăm argumentele pro şi contra fără a avea pretenţia că o să le
epuizăm, pentru a clarifica oarecum această problemă. Argumentele “contra” folosirii lui sunt
foarte multe şi extrem de plauzibile, uşor observabile şi asta o ştiu părinţii, profesorii, chiar şi
copii înşişi, actorii principali ai problemei discutate.
1. Calculatorul oboseşte fizic şi intelectual persoana care abuzează de programele sale,
mai ales copii de vârste mai mici ce sunt în creştere. Există statistici care vorbesc despre
rezultatele îngrijorătoare ale unor teste de inteligenţă unde s-au constatat rezultate mult mai
slabe la învăţătură pentru copiii care-şi petrec tot timpul liber în faţa calculatorului. Din punct
de vedere fizic, poziţia fixă timp de zeci de ore afectează sistemul osos, sistemul muscular,
vederea, etc.
2. Jocurile violente practicate de copii pe calculator le accentuează insensibilitatea. Un
studiu recent arată destul de clar faptul că majoritatea copiilor antrenaţi în astfel de jocuri pe
calculator care implică uneori violenţa rămân nepăsători la situaţiile tragice ale apropiaţilor
lor. Ca să nu mai vorbim de faptul că au uneori crize de comportament în şcoală şi societate,
sunt mai irascibili, jocurile le induc ideea că pot să-şi rezolve problemele doar cu ajutorul

1
violenţei, nu recunosc uneori nici o formă de autoritate, starea lor permanentă este revolta de
multe ori fără motiv împotriva şcolii sau chiar a părinţilor.
3. Lecţiile sunt neglijate sau chiar abandonate. Acesta este un aspect tot mai des invocat
de adversarii calculatorului şi de multe ori pe bună dreptate. Lectura este de cele mai multe ori
ignorată total. Tot mai puţin copiii apelează la lectura în bibliotecă fie şi pentru a-şi pregăti
temele nu neapărat din pasiune pentru o carte sau un autor anume. De cele mai multe ori
găsim rezumate, eseuri, rezolvări doar printr-o accesare simplă a unor programe cu efecte
nocive din acest punct de vedere. De multe ori „servesc” la şcoală răspunsuri gata „mestecate”
de cele mai multe ori inexacte pentru că nu sunt verificate minuţios. Elevii tind să creadă că
toate informaţiile primite prin acest canal sunt veridice, inutil verificabile şi deci valabile
pentru temele solicitate de profesor la şcoală. Elevul cade într-o dublă capcană de fapt. Pe de
o parte crede că informaţiile primite sunt monitorizate atent deci corecte, lucru total fals
pentru că cei ce postează anumite materiale nu au nici ei înşişi de multe ori siguranţa sau
ştiinţa necesară pentru acest lucru iar pe de altă parte se induce ideea greşită că informaţiile
oferite în legătură cu nu anume subiect sunt complete. „Nu mai am nevoie să studiez în plus
deoarece am găsit tot ce-mi trebuie pe Net.” Cunoştinţele devin tot mai sărace, paginile se
transformă în fraze, frazele în simple propoziţii enunţuri fără cap şi coadă în noua limbă de
lemn care are avantajul de a fi prezentată cu mai multă abilitate şi emfază de persoana care se
consideră atotştiutoare după maximum o oră de studiu, uneori chiar mai puţin. Doar cel care
nu ştie nimic crede că ştie totul. În măsura în care cunoştinţele sunt tot mai aprofundate ai
treptat senzaţia nevoii de lărgire a lor, a ariei de cercetare şi de studiu. Ca să nu ai vorbim de
pasiunea intelectuală ce se naşte din cercetarea unui subiect care poate fi aprofundat nu doar
din datoria de a face o temă la şcoală ci din dorinţa de a ne apropia tot mai mult de obiectul
studiului nostru îndrăgind etapele care par dificile altora şi uneori dedicându-ne întreaga viaţă
ştiinţifică unui proiect de o asemenea anvergură. Acest tip de pasiune se pare că lipseşte azi cu
desăvârşire nu doar unui număr foarte mare de elevi dar şi unor studenţi care lucrează la
proiecte alcătuite doar din simple compilaţii de informaţii gata livrate şi deloc analizate în
prealabil.
Acestea ar fi în mare argumentele contra folosirii exagerate a calculatorului în viaţa de
zi cu zi a şcolarului din societatea actuală. Cum pot fi în aceste condiţii argumentele “pro”
calculator să mai facă faţă onorabil avalanşei de critici furioase ce se aude ca un zgomot de
fundal ca un zumzet de albine împotriva „maşinăriei teribile” a noului mileniu?
E simplu pentru că orice maşinărie care se respectă este primită la început cu reticenţă
pentru ca mai apoi după un timp dacă este suficient de complexă şi adaptabilă să devină
indispensabilă.
Nu voi insista aici asupra avantajelor folosirii sale în diverse domenii ale vieţii cotidiene
pentru că aş depăşi deja subiectul care şi el este destul de vast şi infinit mai complex faţă de
ceea ce am reuşit să evideţiez până acum.
Poate că nu este prea exagerat dacă aruncând o privire în trecutul nu prea îndepărtat putem
compara situaţia calculatorului de astăzi cu cea a maşinilor din timpul revoluţiei industriale
care erau privite cu aceeaţi curiozitate amestecată cu teamă şi uneori ură de contemporani.
Se intuia că vor determina mari schimbări în viaţa cotidiană dar se credea că acestea nu vor fi
spre binele oamenilor ba chiar dimpotrivă. Poate suntem astăzi în postura spectatorilor din
sala acelui cinematograf care au sărit în picioare când locomotiva fraţilor Lumiere aflată pe
ecran fireşte, se apropia cu viteză de gară. Poate că este firească temerea mai ales dacă este
vorba de copii şi de soarta lor viitoare.
1. Este adevărat că poziţia incomodă în faţa calculatorului este extrem de obositoare şi
poate afecta fizic copiii în creştere dar acesta mai poate fi determinată şi de orele petrecute la
biroul de lucru unde-şi rezolvă lecţiile pentru a doua zi ca să nu mai punem la socoteală
şederea în bancă pe timpul orelor de curs. În acest caz copiii sunt lăudaţi pentru sârguinţă la

2
lecţii şi prezenţă la clasă, condiţia lor fizică fiind până la urmă la fel de nesatisfăcătoare. Ca să
nu mai vorbim de exemplu despre copiii ce studiază un instrument, baletul, un sport de
performanţă de la vârste foarte mici adaptându-şi corpul la poziţii chinuitoare, solicitându-l
mai ales în perioada de concurs la maximum.
Este ştiut că performanţa nu înseamnă nicidecum relaxare, pauzele de studiu sunt foarte scurte
iar calculatorul nu poate fi tras la răspundere pentru eventualele traume fizice dobândite.
2. Violenţa generată de programe şi jocuri pe calculator este reală în comportamentul
copiilor de azi dar aici intervine şi rolul părinţilor în supraveghere şi monitorizare atât cât este
posibil bineânţeles. Se pot face programe individuale de folosire a calculatorului mai ales
pentru şcolarul mic şi mediu a cărui introspecţie să coincidă strict cu programul părinţilor.
Fixarea unei perioade determinate în care acesta să aibă acces la programe, acestea fiind la
rândul lor selectate de părinţi. Violenţa comportamentală a elevului de astăzi nu este neapărat
generată de calculator ci uneori chiar de mediul familial care imprimă prin forme de
manifestare deviante, atitudini,ce generează fapte reprobabile uneori cu efect ireversibil.
Violenţa nu este creaţia calculatorului el poate doar să o exprime într-un mod mai spectaculos.
Violente pot fi şi paginile unei cărţi, cuvintele unui discurs iar generaţiile anterioare lipsite de
accesul la calculator n-au fost lipsite de cruzime ba chiar dimpotrivă.
Într-un secol care s-a vrut apogeul culturii şi civilizaţiei, două războaie mondiale şi multiplele
conflicte regionale de o violenţă inimaginabilă, apocaliptice chiar, nu s-au născut din Internet
ci din natura umană care se pare că nu poate fi vindecată cu nici un chip din acest punct de
vedere .
De asemenea se ştie că jocul reprezintă una din cele mai importante căi de educaţie stimulând
creativitatea, curiozitatea, şi intelectul celui care le utilizează.
3. Neglijarea lecţiilor în favoarea calculatorului este iarăşi un fapt verificat dar în
acelaşi timp este la fel de adevărat că un copil care doreşte să obţină rezultate importante în
activitatea şcolară o poate face chiar dacă pauzele de lucru vor fi ocupate cu jocuri sau o
simplă explorare fără neapărat un plan iniţial pe canalele virtuale ale calculatorului. Poţi
neglija activitatea şcolară, poţi să fii indiferent la rezultatele dezastruoase, la reproşurile
părinţilor, profesorilor, societăţii chiar şi în absenţa calculatorului şi experienţa generaţiilor
trecute este în acest caz evidentă . Timpul e relativ, el poate fi împărţit în diverse moduri în
funcţie de personalitatea fiecăruia iar rezultatele bune la şcoală şi mai târziu în viaţă nu vin
neapărat din cantitatea de timp alocată perfecţionării cât mai ales din calitatea acestuia. În
acelaşi timp copiii au moduri diferite de percepere a cunoştinţelor şi este ştiut de asemenea
faptul că vizualul a fascinat şi fascinează mai mult decât orice generaţiile tinere.
Şi dacă sunt mai curioşi decât noi? Dacă noi visam pe paginile cărţilor în timp ce ei
visează pe culoarele nou descoperite ale altui alt tip de lume a cunoaşterii?
Poate suntem la începutul unei noi ere a cunoaşterii, de transformare a tânărului dintr-un
explorator al lumii imaginare a cărţilor într-un căutător de noi adevăruri într-o lume ce i se
deschide în faşă uşor accesibilă şi în acelaşi timp inepuizabilă.
Să interzicem? Nu fireşte, ci să supraveghem atent, să monitorizăm, să ţinem sub
observaţie discret, să direcţionăm cu fineţe nu brutal căutările lor din copilărie, adolescenţă şi
din prima tinereţe.
În definitiv orice este mai bun decât blazarea, dezamăgirea timpurie, îmbătrânirea spiritului
prun acumularea unor şabloane învăţate pe de rost, considerate indiscutabile şi aplicate după
un model general valabil.
Fiecare generaţie vine cu întrebările, neliniştile şi căutările sale şi ei sunt oricât de dur
ar suna acest lucru altfel decât noi poate uneori şi pentru că au crescut în alte condiţii într-o
lume a cunoaşterii la care noi nici nu îndrăzneam să visăm. Şi lucrurile acestea aduc inevitabil
schimbări fundamentale în comportamentul şi atitudinea tinerilor de azi. Poate nu e cazul să

3
folosim atât de des expresia dispreţuitoare “tinerii de azi nici nu se compară cu cei din
generaţiile trecute” sau să-i dăm alt sens.
Aşa este pentru că ei sunt alţii, nu o copie a trecutului şi e de dorit să-şi constituie propriul
profil care conturează ferm imaginea unei generaţii.
Acest eseu nu se doreşte neapărat o monitorizare seacă a unor argumente şi
contraargumente cu privire la rolul calculatorului în viaţa tânărului de astăzi şi cum se
raportează acesta la activitatea lui şcolară, ci se vrea mai ales o privire asupra unei generaţii
poate mai sensibilă decât credem noi adulţii, uneori neatenţi la aspiraţiile şi visurile lor