Mirzea Ș.

Melania-Elena
Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași
Specializarea Literatură universală și comparată
Anul I Master 2017-2018

Beneficiile jocurilor video vs. jocurile video împotriva reușitei școlare

“Jocul video este o activitate interactivă, o activitate de comunicare între persoană și
calculator. Jocul este o simulare a situațiilor de viață, în joc sunt exprimate normele vieții umane
și a activității sale, practicarea jocurilor în general duce la asimilarea realităților sociale,
intelectuale si emoționale.”(Tarasov Alexandru, 2007, p.43)

Adolescenții și copii sunt atrași de cultura digitală care se prezintă sub formă de producții
video, jocuri si diverse conectivități cum ar fi forumurile, discuții audio-video în timp real iar
repertoriul se lărgeste o dată cu avansarea tehnologiei. Copilul se află într-un mediu pe care vrea
sa îl stapânească. Dispozitivele tehnice sunt la tot pasul, fiind numite instrumente de socializare
de către unii cercetatori. Acestea “pot accelera capacitățile comunicaționale, imaginative sau
inventive, dar le și pot încetini sau stopa, dacă nu sunt utilizate în chip judicious și mai ales dacă
sunt utilizate in mod echivoc. Instrumentul este cu atât mai bun cu cât el face ca elevul să treacă
de la statutul de utilizator la cel de producător. Oricât de performantă ar fi noua tehnologie,
aceasta se cere a fi completată cu stategii tradiționale clasice.”(C-tin Cucoș, p.90 )

Serge Tisseron, în lucrarea sa, scrisă în colaborare cu Isabelle Gravillon “Psihologia

jocurilor video” afirmă că “pentru mulți dintre părinți cunoașterea nu poate veni decât de la o
sursă tradițională: școală, profesorii și cărțile. În niciun moment părinții nu se gândesc că jocurile
video pot fi niște aliați în educarea copilului lor, adică niște surse de cunoaștere, de bogație, de
învățăminte. Jocurile video sunt etichetate ca fiind inutile. La vârsta adolescenței cu cât un
domeniu este mai respins de către maturi, cu atât adolescentul îl adoptă mai mult și invers, cu cât
un domeniu este mai sacralizat de către părinți, cu atât el este deteșat de către tânăr.” (Serge
Tisseron, p. 29) Soluția cea mai bună în viziunea lui Serge Tisseron este flexibilitatea care ar
evita numeroasele blocaje și multă neînțelegere reciprocă.

Efectele pozitive ale jocurilor pot fi evidențializate în momentul în care este un proces
controlat, structurat și limitat. Analizând concluziile lui Serge Tisseron, jocurile video, unele
dintre ele chiar violente, îi pot ajuta pe adolescenti in diferite situații și sunt benefice pentru:

1.redobândirea încrederii in sine, 2. medierea unor conflicte interne sau retrăirea unui episod
neplăcut din trecutul lor prin incearcă sa îl depașească cu ajutorul jocului, 3.rezistența în fata
angoasei care se dovedește prea grea pentru umerii unui tânar, iar jocul le aduce o oaza de pace,
4. interacțiunea socială, jucatorul fiind incitat să discute cu alți pasionați ai aceluiasi joc.

Binefacerile educaționale ale jocurilor sunt:

 dezvoltarea unor reflexe rapide (a coordonării spațial mână-ochi);
 dezvoltarea capacității de gândire;
 achiziționarea unor strategii de lucru;
 întelegerea câmpului vizual;
 decodificarea graficii;
 exersarea invățarii de tip „încercare și eroare”.
Mirzea Ș. Melania-Elena
Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași
Specializarea Literatură universală și comparată
Anul I Master 2017-2018

Ideea de a vindeca pe cineva cu ajutorul mediului virtual face parte din peisajul mental
ivit în jurul noilor tehnologii, sprijinită cu generozitate de fabricanții de jocuri video. Mai întai,
desigur este vorba de a folosi tehnici ce reduc costul uman al terapiilor. Această idee reprezintă
în același timp versiunea contemporană a tendinței care ne îndeamnă să proiectam aceleași
obiecte și cele mai mari speranțe și cele mai mari temeri.
Psihologul francez Serge Tisseron este de părere că jocurile video sunt percepute astăzi
de foarte mulți părinți ca un monstru ascuns în spatele ecranului care e gata sa le devoreze copiii.
Din această cauza, nimic nu îi liniștește pe părinți mai mult decât promisiunea ca acest monstru
va fi îmblânzit de către specialiștii care îl vor folosi pentru a-l vindeca pe cel mic,eventual, fără
ca parinții sa fie implicați în această operatiune.„Până cand ne-am dat seama că acești specialiști
nu există”. De aceea, autorul studiului susține că mobilizarea părinților este esențială: „Atenția
cu care tratăm jocurile copiilor noștrii este mai importantă ca niciodată, căci ea este astăzi
singurul mijloc de a nu pierde contactul cu aceștia intr-o lume care evoluează rapid. Desigur
mulți părinți ar dori ca statul sau experții plătiți în contribuțiile fiecăruia să se ocupe în locul lor
de aceste rătăciri șsi dereglari provocate copiilor lor de noile fascinații ale tehnologiei. Dar
această alegere este catrastofală pe termen lung. Tot el afirma că “nu există alt remediu pentru
acest pericol decât ca părinții să-și asume în totalitate responasibilitățile educative și să prefere
legatura concretă și interactiunea vie”. (Serge Tisseron,2010, p.140-141) Căutarea site-urilor
unde este prezentat conținutul jocului înainte de a închiria sau a cumpara jocul este o metodă prin
care parinții vor întelege mai bine noile tehnologii. Cu cât copii prind mai devreme lucrul de a
comunica ce descoperă, cu atât o vor face mai mult timp, iar relația cu ei va fi mult mai bogată.
Dincolo de toate facilitățile care le oferă mediul vitual, jocurile au o latură întunecată în
special cea a dependenței și a violenței, adolescenții aflându-se împotriva reușitei școlare. Pentru
a păstra controlul asupra jocurilor video psihologul francez propune părintilor stabilirea unui
program săptamanal pentru joacă, iar in afara zilei sau orei precise, calculatorul rămane închis,
iar consola în dulap. De asemenea, calculatorul nu ar trebui să stea în camera copilul, ci într-un
spațiu comun. Mai mult decât atât, parinții ar trebui să aiba acces la deconectarea modemului.
Acest mediu creat, artificial, adăugat este suprapus peste cel natural care tindă să dispară.
“Comunicarea naturală, directă și fața în față devine o <<floare rară>>, își pierde din importanță,
se estompează.”„Am ajuns să purtăm discuții pe internet, să participăm la forumuri, să
comandăm mărfuri, să plătim, să ne consultăm cu medici sau sa ne confesăm spiritual stând
separați unii de alții, la distanțe mari, asistați, firește, de calculator.”(C-tin Cucoș, 2006,p.100)
Așadar, studiul de față se înscrie în sfera mediulul virtual de învatare a adolescenților prin
jocuri. Unii cercetatori susțin că frecventarea spațiului virtual și în special a jocurilor ar avea un
impact foarte mare asupra comportamentelor patologice, chiar și asupra unor comportamente
violente. Lumea jocului este cu adevarat fascinantă, este un exercitiu de creativitate pentru
oricine, dar în acelasi timp aceasta lume a devenit periculoasă deoarece duce la creșterea
gândurilor agresive, a comportamentelor negative și a emoțiilor negative.

Bibliografie:

1.Cucoș Constantin, 2006, Informatizarea în educație, Iași, Editura Polirom

2.Tarasov Alexandru, 2007, Psihologia jocurilor video Agresivitatea și sugestibilitatea la
adolescenții expuși jocurilor video violente, Iași. Editura Lumen
3.Tisseron Serge, 2010, Psihologia jocurilor video, Editura Trei