Didactica domeniului – curs 1

Problematica finalităților educaţionale

Operaționalizarea obiectivelor

1
 Cuprins

•Problematica finalităților educaţionale:

Competențe, obiective educaționale.

•Taxonomii ale obiectivelor educaționale

•Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale;

modele de operaţionalizare.
2
Finalităţile educaţiei în Curriculum-ul
Naţional: competențele

• Teoria curriculum-ului propune concepte specifice în privinţa

finalităţilor educaţiei. Acestea sunt competențele, diferite în
funcție de nivelul de generalitate/complexitate:

•Competențele cheie (LEN 1/2011)

•Competenţele generale (Programe școlare)

•Competenţele specifice (Programe școlare).

3
 Competenţa
• Competenţa:

reprezintă capacitatea dovedită

de a selecta, combina şi utiliza adecvat
 cunoştinţe, abilităţi, valori şi atitudini
în vederea rezolvării cu succes a unei anumite categorii de
situaţii de muncă sau de învăţare,
precum şi pentru dezvoltarea profesională sau personală,
în condiţii de eficacitate şi eficienţă.
4
Competențele cheie în LEN 1/2011

• Art. 68 (1) Curriculumul naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial

se axează pe 8 domenii de competenţe-cheie care determină profilul de
formare a elevului:
• a) competenţe de comunicare în limba română şi în limba maternă, în
cazul minorităţilor naţionale;
• b) competenţe de comunicare în limbi străine;
• c) competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie;
• d) competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument
de învăţare şi cunoaştere;
• e) competenţe sociale şi civice;
• f) competenţe antreprenoriale;
• g) competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală;
• h) competenţa de a învăţa să înveţi. 5
Competențele cheie în LEN 1/2011

• (5) Învăţământul liceal este centrat pe dezvoltarea şi diversificarea

competenţelor-cheie şi formarea competenţelor specifice în funcţie
de filieră, profil, specializare sau calificare.

• (6) Învăţământul profesional este orientat pe formarea

competenţelor specifice calificării profesionale şi pe aprofundarea
competenţelor-cheie în contexte reale de muncă.

• Întrebare: Mai trebuie să vizăm competențele

cheie la liceu?

6
 Competenţe generale şi specifice
• Competenţele generale şi specifice reprezintă „ansambluri
structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare.
Ele apar ca structuri operante cu ajutorul cărora se pot identifica
şi rezolva, în contexte diverse, probleme caracteristice unui
anumit domeniu” (Curriculum Naţional).

competenţele generale se definesc la nivelul unei discipline de

studiu şi se formează pe durata unui ciclu de învăţământ. Ele au
un grad ridicat de generalitate şi complexitate şi au rolul de a
orienta demersul didactic către achiziţiile finale dobândite de
elev prin învăţare.

competenţele specifice se definesc pe obiect de studiu şi se

formează pe parcursul unui an şcolar. Ele sunt derivate din
competenţele generale, reprezentând etape în dobândirea
acestora.
7
Competenţe generale şi specifice

• Competențele generale și specifice se regăsesc în

programele școlare ale fiecărei discipline de învățământ. Ele
reprezintă reperele în funcție de care se configurează
celelalte elemente ale procesului educațional:
• Conținuturile
• Metodele didactice
• Evaluarea
Programele școlare în vigoare, în care se regăsesc
competențele generale și specifice ale fiecărei discipline, se
regăsesc la adresa:
http://programe.ise.ro/Actuale/Programeinvigoare.aspx
- Programe liceu

8
 Competenţe generale şi specifice

• Temă de lucru: studiați programele specifice disciplinelor pe care

le puteți preda la liceu și identificați competențele generale și
specifice din ele. Extrageți două competențe specifice care
considerați că sunt mai ușor de dezvoltat la elevi.

• Argumentați alegerea dumneavoastră.

9
 Taxonomii ale obiectivelor educaţionale
• Potrivit domeniilor comportamentale sau după laturile vieţii psihice,
rezultă trei categorii de obiective:
• cognitive,
• afective,
• psihomotorii.

• Obiectivele cognitive semnifică însuşirea de cunoştinţe, de deprinderi

şi capacităţi intelectuale;

• Cele afective, formarea de sentimente, interese, atitudini;

• Cele psihomotorii, însuşirea comportamentelor bazate pe acţiunea

manifestă, vizibilă, fizică, spre exemplu feluritele îndemânări şi abilităţi
corporale, sau, după unii autori, şi capacitatea de comunicare
neverbală.

10
 Taxonomii ale obiectivelor educaţionale:
domeniul cognitiv
• 1. Taxonomiile cognitive : cea a lui Bloom are drept criteriu de
ierarhizare a comportamentelor complexitatea acestora.

• Nivelurile taxonomiei lui Bloom sunt:

• I. Cunoaştere
• 1. Achiziţia informaţiei Date particulare: denumiri, fapte, date,
simboluri. Moduri de tratare a datelor particulare, fără a le aplica:
convenţii, clasificări, criterii, metode. Date universale: principii,
legi, teorii.

• II. Deprinderi şi capacităţi intelectuale

• 2. Înţelegerea (comprehensiunea): Traducere, transpunere,
interpretare, rezumare, explicare, extrapolare: extinderea
tendinţelor, generalizare.
11
 Taxonomii ale obiectivelor
educaţionale: domeniul cognitiv
• 3. Aplicarea translarea în practică a conceptelor, transferarea
teoriilor în comportamente.

• 4. Analiza: căutarea elementelor, căutarea relaţiilor, căutarea

principiilor de organizare.

• 5. Sinteza: Problema unei lucrări personale, elaborarea unui plan

de acţiune, deducerea unui ansamblu de relaţii abstracte,
introducerea unei reguli.

• 6. Evaluarea: critică internă: a judeca, a decide, a argumenta

asupra exactităţii, erorilor, lacunelor, critică externă: a judeca, a
argumenta scopuri, eficienţă, utilitate. 12
 Taxonomii ale obiectivelor
educaţionale: domeniul afectiv
• Taxonomia lui Krathwohl
În domeniul afectiv s-a impus taxonomia obiectivelor
educaţionale elaborată de Krathwohl. Criteriul introdus de el
este gradul de interiorizare a unei atitudini, trăiri afective
El distinge următoarele etape in formarea atitudinilor:
1. receptarea valorii
2. răspunsul afectiv
3. valorizarea
4. organizarea, adică aranjarea valorilor acceptate într-un sistem,
care cuprinde conceptualizarea valorii
5. caracterizarea printr-o valoare sau sistem de valori,
interpretarea tuturor problemelor din punctul de vedere al
valorii respective, respectiv închegarea unei filosofii
existenţiale personale). 13
 Problema operaţionalizării
obiectivelor/derivării competenţelor
• Competenețele generale și specifice nu pot fi realizate direct,
trebuind explicitate,”traduse” în termeni ”concreți”.

• Ele trebuie ”traduse”, transpuse în obiective operaționale.

• Explicitarea, traducerea sau transpunerea competențelor este

asimilată, de obicei, acţiunii de operaţionalizare.

• Operaţionalizarea semnifică transpunerea competențelor impuse

de programele școlare în obiective concrete, prin precizarea unor
comportamente cognitive sau psihomotorii direct observabile şi
măsurabile.

14
 Problema operaţionalizării obiectivelor

3. Printre cele mai cunoscute tehnici de operaţionalizare este

cea propusă de R. Mager. El propune trei condiţii pe care
trebuie să le îndeplinească un obiectiv pentru a fi operaţional
(observabil şi măsurabil):

1. Denumirea comportamentului observabil.

2. Enunţarea condiţiilor în care elevii vor exersa şi vor

demonstra că au atins comportamentul (schimbarea)
preconizat de obiectiv.

3. Criteriul de reuşită, nivelul de performanţă acceptabilă.

15
TEMĂ

• Temă pentru portofoliu:

• formulaţi două obiective operaţional,

• pentru domeniul cognitiv,
• categoriile Deprinderi şi capacităţi intelectuale,
• respectând algoritmul propus de R. Mager și condițiile de
formulare a obiectivelor operaționale (a se vedea tabelul cu
verbe de acțiune).

• Disciplina şcolară, tema (conţinutul), sunt la alegerea

dumneavoastră.
16