Romanul Crima si pedeapsa (1866) a consacrat gloria literara a lui Dostoievski aparand pentru prima

data in revista Russki Vestnik. Urmarit cu interes de contemporani si tradus in aproape toate limbile
europene, romanul Crima si pedeapsa a reprezentat si o prima inchegare literara mai completa a
conceptiei sale filozofice.

Crima si pedeapsa este primul roman social-filozofic al lui Dostoievski care trateaza cu o foarte mare
seriozitate psihologia crimei. Punctul de plecare al filozofiei lui Dostoievski este adversitatea fata de
burghezie si sistemul capitalist. Astfel una dintre preocuparile tematice preponderente ale scriitorului este
reliefarea suferintelor si a mizeriei la care este condamnata majoritatea oamenilor.

Dostoievski aseaza ideea principala a romanului si anume crim

a in miezul controverselor epocii si realizeaza aceasta dezbatere in cadrul unei naratiuni beletristice,
respectand in permanenta toate regulile constructiei epice. Autorul lasa in permanent impresia ca nu face
decat sa relateze intamplarile petrecute in viata unui numar limitat de personaje si intr-o perioada de
timp relativ scurta.

Firul principal al subiectului este motivarea crimei iar in continuare motivarea impulsurilor care-l conduc
in cele din urma pe eroul principal sa-si recunoasca vina.

Crima si pedeapsa ilustreaza mobilitatea metodei dostoievskiene de lucru, sistemul de mutatii proprii
creativitatii de acest tip. Situat la antipodul clasicismului nu numai prin sursele de inspiratie si rezultatul
finit, ci si prin drumul strabatut de la obiect la continutul artistic, romancierul isi schimba permanent
proiectele, pe tot parcursul realizarii lor. Unghiul sau de vedere este cu desavarsire lipsit de fixitate, si
oricat de certe la inceputul elaborarii, intentiile sale sufera pana la sfarsit intotdeauna transformari
esentiale. Romanul lui nu ni se infatiseaza de aceea ca monolit, sculptat intr-un unic si nefisurat bloc de
marmura, ci ca o impletire de motive mozaicale contrastante si chiar contrdictorii. Crima si pedeapsa este
dintre toate romanele lui Dostoievski cel mai rotund, cel mai construit , cel mai apropiat
perfectiunii traditionale.

Actiunea romanului se desfasoara in anul 1865, marcat de o grava criza financiara, si nu intamplator
debuteaza povestea lui Raskolnikov sub semnul aceleiasi crize. Familia lui se afla in pragul mizeriei, el
insusi trebuie sa isi intrerupa studiile din cauza starii materiale precare; pentru a-si ajuta mama si
fratele, Dunia vrea sa se vanda, intocmai ca prostituatele de rand. Ce putea fi mai firesc in Petersburgul
mizeriei si al camatarilor decat uciderea si jefuirea unei camatarese?!

Tema capitalului si a pauperitatii isi ocupa pentru intaia oara locul sau central in literatura rusa, motivul
banilor, intonat in Oameni sarmani si reluat in variatiuni continue in Adolescentul, devine un adevarat
laitmotiv in Crima si pedeapsa. Familia Marmeladov este nucleul dezbaterii nemijlocit si ostentativ sociale
intreprinse de Dostoievski in romanul sau. Vechea si permanenta lui preocupare pentru umilitiii si obiditii
soartei isi atinge adevaratul ei apogeu.

Roskolnikov este baiatul unei familii cu venituri foarte modeste (mama sa e o vaduva cu o pensie infima)
si care pentru a urma cursurile la Facultatea de drept a Universitatii din Petersburg, trebuie sa isi castige
singur banii. El pierde lectiile si neputand plati taxele cuvenite este eliminat din universitate. Roskolnikov
isi iubeste mama si sora si sufera crancen din cauza ca in loc sa le sustina, le obliga la sacrificii. Primirea
unei scrisosri de la mama sa, perspectiva sacrificiului rusinos al surorii alimenteaza revolta tanarului si il
intareste in hotararea sa mai veche de a-si omori camatareasa, hotarare pe care o abandonase in ajun,
dupa vizita de proba la camatareasa. Roskolnikov vede prin crima sa o sansa pentru ai feri de mizerie
si umilinta pe cei care ii sunt dragi. Aceasta motivare il determina sa creada ca ar avea dreptul sa incalce
normele morale obisnuite in folosul oamenilor. Aceasta gandire este influentata de discutia dintre
stundentul si ofiterul din restaurant, discutie pe care Roskolnikov o aude si pe care o retine, deoarece
ideea studentului coincide intr-un mod ciudat cu propriile sale framantari.

Romanul motiveaza crima prin mizerie, motivare amplificata si prin destinul familiei Marmeladov si prin
alte tablouri de mizerie si suferinte la care asista Roskolnikov.

Ideea predestinarii este sugerata nu doar prin coincidenta intamplarilor, dar si prin existenta unor forte
inexplicabile, care il dirijeaza pe Roskolnikov, il obliga sa treaca prin Semmaia cu toate ca drumul lui nu
era pe acolo. In discutia cu Porfin Petrovici, la observatia acestuia ca ma rog ce se va intampla daca
oamenii obisnuiti vor incepe sa taie la dreapta si la stanga, Roskolnikov raspunde ca din acest punct
de vedere nu e justificata vreo ingrijorare, intrucat acesti oameni mici se sperie singuri de ceea ce au
facut si se executa singuri se pocaiesc in public ceea ce este frumos si e o pilda inaltatoare; intr-un
cuvant, nu aveti nici un motiv sa va nelinistiti din pricina lorExista o anumita lege in aceasta privinta .
Complexitatea relatiilor intre diferite personaje il determina pe cititor sa vada in soarta lui Roskolnikov in
primul rand o tragedie determinata de nedreptatea sociala. Pe tot parcursul actiunii Roskolnikov, fiind un
personaj complex manifesta o varietate de trairi sufletesti: compasiunea pentru Marmeladov si familia
acestuia (fara de care nu putea sa aiba loc intalnirea cu Sonia, hotaratoare pentru destinul personajului),
indignarea impotriva casatoriei Duniei cu Lujin, interesul pentru orice suferinta omeneasca (intalnirea cu
fetita beata etc.).

Ii aparuse ideea de a trece peste piedicile absurde pe care oamenii si le ridicasera in fata, de a-si verifica
personalitatea de a incerca, de a indrazni.

N-am ucis casa o ajut pe mama, aste-s vorbe! N-am ucis ca, obinand mijloace si putere, sa ajung
binefacatorul omenirii! Nu pentru asta! Am ucis si atata tot; am ucis pentru mine si in clipa aceea
desigur, nu ma gandeam deloc daca am sa ajung binefacatorul omenirii sau am sa fiu toata viata un
parazit social!N-a fost banul motivul principal ca am ucis. Sonia, altceva m-a indemnat(..)atunci voiam
sa stiu daca sunt si eu un paduche ca ceilalti sau sunt un om in toata puterea cuvantului. Daca voi putea
sa trec peste unele piedici? Daca voi cuteza sa ma aplec si sa ridic de jos puterea? Daca sunt o faptura
tremuratoare sau am dreptul. Piedica peste care se simte obligat sa treaca este viata aproapelui, fie
el tata, iubit sau un necunoscut: inlaturandu-i, aparent motivat sau gratuit, aceste fiinte isi asuma
prerogativele judecatorului suprem, se substituie in viziunea dostoievskiana lui Dumnezeu.

Asasinul se simte izolat, insingurat, incapabil de a-si iubi mama ori sora, de a dialoga cu semenii sai (cu
exceptia Soniei care ii ramane fidela tot timpul). Este semnificativa intentia romancierului de a-si
constrange eroul sa-si zboare creierii ca si gratierea lui ulterioara. In ceea ce-l priveste pe
Raskolnikov, condamnarea lui a fost comutata in doar opt ani de munca silnica cu deportare, judecatorul-
autor prevazand din timp disponibilitatile sale pentru invierea lui Lazar .

Suferinta este ideea etica centrala a lui Dostoievski. Omului ii e harazita suferinta, el trebuie sa se curete
de pacat prin chinuri multe si grele. Lovitura de teatru de la capatul celei de a doua intalniri cu
anchetatorul neasteptata marturisire a falsului criminal, tocmai cand nervii lui Roskolnikov sunt pe cale
de a ceda si arta psihologica a lui Porfiri Petrovici a reusit aproape sa-i infranga rezistenta- indeplineste in
roman nu numai o functie arhitectonica, ci si una de continut, morala si filozofica. Ea amana
deznodamantul fatal, pentru ca Dostoievki nu vrea ca Raskolnikov sa cada intr-o capcana, ci sa isi
recunoasca el insusi, vinovatia, in numele unei anume idei - si de fapt apropie acest deznodamant in
masura in care ilustreaza in ochii adevaratului ucigas aceasta idee. Daca oameni nevinovati se denunta,
vor sa se descarce de pacatele lor suferind pentru a le altora, atunci cu atat mai mult se cuvine
recunoscuta crima faptuita cu adevarat!

Raskolnikov din Crima si pedeapsa va incerca experienta supraomului: depasirea zidului moralei comune;
dar va suferi esecul: delictul se va intoarec impotriva lui din pricina acelei intime prezente a lui
Dumnezeu in constiinta vinovatului, care este remuscarea si in aceasi timp, mantuirea.

Pe de alta parte, personajele pozitive (ideale, in conceptia autorului) sunt zugravite mult mai palid.
Razumihin si Dunia se comporta firesc, dar nu se intiparesc in memorie, sunt sterse. Razumihin,desi se
ingrijeste de Raskolnikov cat este bolnav si castiga prin naturaletea si sufletul sau bun admiratia mamei
lui Raskolnikov cat si a Duniei, aflat impotriva socialistilor si pentru virtutile solului natal, este doar
un: baiat bun. Judecatorul de instructie Porfiri Petrovici e ingenios, bun psiholog (analiza psihologica
a comportarii lui Raskolnikov inainte si dupa crima o face mai ales prin intermediul acestui personaj), dar
si el e un om prea obisnuit, iar in roman are doar o functie nu si un rol. In ciuda prezentei sale relativ
sterse in roman (pronunta cele mai putine cuvinte), Sonia Marmeladova ramane unul din personajele
celebre ale literaturii universale. Sonia desi face parte din categoria oamenilor umili, ea il determina pe
Raskolnikov sa marturiseasca crima. Astfel ea reprezinta o intrupare a principiului smereniei, a frumusetii
uname pe care sacrificiul o pastreaza in om, chiar daca soarta il impinge in mocirla (Sonia fiind
prostituata pentru a-si asigura existenta).

Crima si pedeapsa este romanul tulburarii sufletesti a lui Raskolnikov, care savarseste crima datorita
mizeriei in care traieste incalcand regulile morale si fraternitatea umana. Trairile sufletesti intense a le
personajului pot da dovada uneori de cinism acesta fiind chiar mandru de crima pe care socoteste ca a
savarsit-o pentru o cauza nobila. Crima si pedeapsa este povestea unei aventuri, a unui destin. Nu doar
pentru ca Raskolnikov participa la douazeci si sapte din cele patruzeci de episoade ale romanului, sau
pentru ca in cele doua saptamani, scurse de la prima vizita la batrana camatareasa pana la
autodenuntare, el se afla permanent in centrul actiunii (care dureaza efectiv doar noua zile si jumatate),
ci mai cu seama fiindca toti ceilalti eroi ai cartii sora si mama lui, Sonia si Razumihin, Lujin si
Svidrigailov sunt laturile, valentele, posibilitatile sale, tot atatea fatete ale unuia si aceluiasi caracter.
Crima si pedeapsa este povestea unei idei, pe care o intruchipeaza, pro si contra, toate personajele cartii
nu si Raskolnikov: ideea naturii lor superioare, infrangand obstacolele, a luptei cu stupidele prejudecati
umaniste, a alesilor ce dispun in voie de inertul material uman, a conducatorilor cu drepturi nelimitate si
subjugand pe temeiul unui plan calculat la rece milioane de sclavi, a fortei neinduratoare careia trebuie
toti sa i se supuna fara sa cracneasca, ideea cesarismului, ideea napoleoneana, ideea supraomului!

Crima si pedeapsa este si o antologica sociografie peterzburgheza, monografia orasului monoton si

cenusiu, mohorat, mucegait, dospind de vicii, cu ulite intunecoase si piete murdare, cu birturi in care
scandalurile se tin lant si camere de hotel in care s-au cuibarit plosnitele, cu umbre slabite de foame,
innecate in alcoolism si prostitutie, cu podurile de pe care nenorocitii ajunsi la capatul puterilor se arunca
in apa tulbure si rece a Nevei.

Un student aflat ntr-o situaie financiar precar, dar mndru plnuie te

s omoare cmtreasa la care ducea din cnd n cnd diverse lucruri
pentru a lua o sum din care s triasc o zi,dou. Raskolnikov este un
idealist prin definiie, nu ucide pentru bani, din necesitate financiar, ci din
ideea c o astfel de persoan este ca un gndac al societ ii i trebuie
strpit.

Triete ntr-o lume imperfect, plin de oameni mna i de interese

proprii, fali i mincinoi, materialiti nc de atunci, trind pe principiul
:care cum poate, dar el vrea mai mult de la aceast via . Vrea s
schimbe ceva. s fac un bine celor din jur chiar dac se sacrific pe sine.
l vedem agitat, frmntat de gndurile omorului, ncercnd s scape de
privirile curioase ale gazdei sale creia i datora i bani. Cu fiecare pagin
cititorului i crete tensiunea n vene, se lipete att de mult cu
Raskolnikov nct va deveni una cu el de la crim ncolo. l vedem ucignd,
fricos, milos c trebuie s ucid sora cmtresei, o femeie blnd, la care
inea, doar pentru c ar fi martor la crim i l-ar denun a. l vedem fugind
prin ora, ascunznd bijuteriile furate, cznd bolnav la pat. Eu cred c
vina, contiina l-a mbolnvit. Mama, sora i cel mai bun prieten sunt
chemate de gazd la el pentru c nu se mai trezea din somn i se temea
c va muri. Triete clipe tensionate: povara crimei pe care ncearc s o
in secret, observ iubirea prietenului su pentru sora sa, nu este de
acord ca sora sa s se cstoreasc, cu un om bogat i fr caracter doar
ca s-l ajute pe el cu bani, nu vrea ca nimeni s se sacrifice pentru el i
totui nu simte nevoia de a se ajuta pe sine s supravie uiasc.
Raskolnikov este un personaj complex, cred c ar trebui s citesc din nou
cartea s mi fac o idee mai bun,mai detaliat asupra caracterului su i
asupra modului su de a gndi.

Dei nu se ajut pe sine s supravieuiasc, i e mil de btrnul

Marmeladov, ntlnit ntr-o crcium, care va sfri mort i i va ajuta
familia. Intr n mediul lor, autorul are un talent n a descrie via a unei
familii extrem de srace, copiii sunt dezbrcai, cu haine rupte i murdare,
nu au ce mnca, mama ncearc n zadar s- i convinga so ul s nu mai
bea banii, fata cea mare: Sonia se prostitueaz pentru a aduce mncare
pe mas celor mici. Raskolnikov i aude povestea i observ c fata are un
suflet mai curat dect al oricrei femei din Moscova, o admir, o pune pe
un piedestal i ajunge s o iubeasc. Poate iubirea lor ncepe din mil, din
dorina de a o ajuta i proteja, din dorina de a o salva, din crezul c dac
ea poate fi salvat, mai e o ans i pentru el. E singura persoan creia i
va mrturisi crima i o va ruga s-l ierte de parc ar fi fost Fecioara Maria.

Trece prin zile de comar, plimbri lungi prin ora pn diminea a trziu,
boala nu i d pace, nu tie cum s-i ajute sora i cum s o conving c
viitorul ei so e un prefcut, un avar i un om ru. Raskolnikov are un sim
special i vede natura cea adevrat a oamenilor. Se preface destul de
bine i cnd este anchetat de poliie, dar procesul lui de con tiin e
dureros. Pe dinafar e linite i pace, dar n interiorul lui e furtun.
Singura lui greeal e c se va ntoarce la locul crimei i va intreba de cele
petrecute aici.

Va fi nchis, iar Sonia l va vizita, devenind un fel de Maica Tereza pentru

pucriai, acetia zicndu-i parca Maica Sonia. Oriunde va fi mutat s- i
ispeasc pedeapsa, Sonia l urmeaza. Dei ncearc s o ndeprteze
pentru c nu se consider potrivit pentru ea, aceasta nu va renun a i
iubirea ei nestrmutat i va nmuia inima lui Raskolnikov i i va da voie
siei s-i arate iubirea.

Este un roman psihologic foarte bun, te ajut s intri n mintea

criminalului i pn la final nu se tie dac l vei mai considera vinovat sau
dac i se va prea cel mai bun, cel mai onest om din lume.

Rodion Romanovici Raskolnikov este o sum de idei ntr-un trup slab, de

simplu muritor.

Citate dintr-o carte special:

Cel care are putere, care are mintea i sufletul tare, acela domnete peste
ceilali! Cine cuteaz mult, acela are dreptate n ochii lor. Cine i nfrunt
i i dispreuiete, acela ajunge la ei legiuitor i cu ct cutea mai mult,
cu att e mai respectat. Aa a fost totdeauna i aa va fi mereu.

Suferina i durerea sunt ntotdeauna obligatorii pentru o contiin larg

i o inim profund. Dup mine, oamenii cu adevrat mari ncearc o
mare tristee pe pmnt

Pasiunea este mrturia entuziasmului pe care l trezete un anumit el,

precum i revolta mpotriva mprejurrilor vitrege exterioare care
mpresoar acest el.

Crima este protestul individului mpotriva unei proaste ornduiri sociale.

Mruniurile, mruniurile sunt importante Uite mruniurile astea te

distrug de fiecare dat.

Nu exist pe lume ceva mai greu dect sinceritatea i ceva mai uor dect
linguirea. Dac n sinceritate se strecoar numai a suta parte dintr-o not
fals, se produce o disonan i apoi e bucluc. Dac n linguire absolut
toate notele sunt false, ea totui face plcere i este ascultat fr
suprare. O plcere grosolan, totui plcere.

-analiza literara-

de Dovstoievs
ki

Romanul Crima si pedeapsa (1866) a consacrat gloria literara a lui

Dostoievski aparand pentru prima data in revista Russki Vestnik. Urmarit
cu interes de contemporani si tradus in aproape toate limbile europene,
romanul Crima si pedeapsa a reprezentat si o prima inchegare literara mai
completa a conceptiei sale filozofice.

Crima si pedeapsa este primul roman social-filozofic al lui

Dostoievski care trateaza cu o foarte mare seriozitate psihologia crimei.
Punctul de plecare al filozofiei lui Dostoievski este adversitatea fata de
burghezie si sistemul capitalist. Astfel una dintre preocuparile tematice
preponderente ale scriitorului este reliefarea suferintelor si a mizeriei la
care este condamnata majoritatea oamenilor.

Dostoievski aseaza ideea principala a romanului si anume crima in

miezul controverselor epocii si realizeaza aceasta dezbatere in cadrul unei
naratiuni beletristice, respectand in permanenta toate regulile constructiei
epice. Autorul lasa in permanent impresia ca nu face decat sa relateze
intamplarile petrecute in viata unui numar limitat de personaje si intr-o
perioada de timp relativ scurta.

Firul principal al subiectului este motivarea crimei iar in continuare

motivarea impulsurilor care-l conduc in cele din urma pe eroul principal sa-
si recunoasca vina.

Crima si pedeapsa ilustreaza mobilitatea metodei dostoievskiene de

lucru, sistemul de mutatii proprii creativitatii de acest tip. Situat la
antipodul clasicismului nu numai prin sursele de inspiratie si rezultatul
finit, ci si prin drumul strabatut de la obiect la continutul artistic,
romancierul isi schimba permanent proiectele, pe tot parcursul realizarii
lor. Unghiul sau de vedere este cu desavarsire lipsit de fixitate, si oricat de
certe la inceputul elaborarii , intentiile sale sufera pana la sfarsit
intotdeauna transformari esentiale. Romanul lui nu ni se infatiseaza de
aceea ca monolit , sculptat intr-un unic si nefisurat bloc de marmura, ci ca
o impletire de motive mozaicale contrastante si chiar contrdictorii. Crima si
pedeapsa este dintre toate romanele lui Dostoievski cel mai
rotund , cel mai construit , cel mai apropiat perfectiunii
traditionale.

Actiunea romanului se desfasoara in anul 1865 , marcat de o grava

criza financiara, si nu intamplator debuteaza povestea lui Raskolnikov sub
semnul aceleiasi crize. Familia lui se afla in pragul mizeriei, el insusi
trebuie sa isi intrerupa studiile din cauza starii materiale precare ; pentru
a-si ajuta mama si fratele , Dunia vrea sa se vanda , intocmai ca
prostituatele de rand. Ce putea fi mai firesc in Petersburgul mizeriei si al
camatarilor decat uciderea si jefuirea unei camatarese ?!

Tema capitalului si a pauperitatii isi ocupa pentru intaia oara locul

sau central in literatura rusa, motivul banilor , intonat in Oameni
sarmani si reluat in variatiuni continue in Adolescentul , devine un
adevarat laitmotiv in Crima si pedeapsa. Familia Marmeladov este nucleul
dezbaterii nemijlocit si ostentativ sociale intreprinse de Dostoievski in
romanul sau. Vechea si permanenta lui preocupare pentru umilitiii si
obiditii soartei isi atinge adevaratul ei apogeu.

Roskolnikov este baiatul unei familii cu venituri foarte

modeste ( mama sa e o vaduva cu o pensie infima) si care pentru a urma
cursurile la Facultatea de drept a Universitatii din Petersburg, trebuie sa isi
castige singur banii. El pierde lectiile si neputand plati taxele cuvenite este
eliminat din universitate. Roskolnikov isi iubeste mama si sora si sufera
crancen din cauza ca in loc sa le sustina, le obliga la sacrificii. Primirea
unei scrisosri de la mama sa , perspectiva sacrificiului rusinos al surorii
alimenteaza revolta tanarului si il intareste in hotararea sa mai veche de a-
si omori camatareasa, hotarare pe care o abandonase in ajun, dupa vizita
de proba la camatareasa. Roskolnikov vede prin crima sa o sansa
pentru ai feri de mizerie si umilinta pe cei care ii sunt dragi. Aceasta
motivare il determina sa creada ca ar avea dreptul sa incalce normele
morale obisnuite in folosul oamenilor. Aceasta gandire este influentata de
discutia dintre stundentul si ofiterul din restaurant , discutie pe care
Roskolnikov o aude si pe care o retine , deoarece ideea studentului
coincide intr-un mod ciudat cu propriile sale framantari.

Romanul motiveaza crima prin mizerie, motivare amplificata si prin

destinul familiei Marmeladov si prin alte tablouri de mizerie si suferinte la
care asista Roskolnikov.

Ideea predestinarii este sugerata nu doar prin coincidenta

intamplarilor, dar si prin existenta unor forte inexplicabile , care il dirijeaza
pe Roskolnikov , il obliga sa treaca prin Semmaia cu toate ca drumul lui nu
era pe acolo. In discutia cu Porfin Petrovici, la observatia acestuia ca ma
rog ce se va intampla daca oamenii obisnuiti vor incepe sa taie la
dreapta si la stanga , Roskolnikov raspunde ca din acest punct de vedere
nu e justificata vreo ingrijorare , intrucat acesti oameni mici se sperie
singuri de ceea ce au facut si se executa singuri se pocaiesc in public
ceea ce este frumos si e o pilda inaltatoare ; intr-un cuvant, nu aveti nici
un motiv sa va nelinistiti din pricina lorExista o anumita lege in aceasta
privinta .

Complexitatea relatiilor intre diferite personaje il determina pe

cititor sa vada in soarta lui Roskolnikov in primul rand o tragedie
determinata de nedreptatea sociala. Pe tot parcursul actiunii Roskolnikov,
fiind un personaj complex manifesta o varietate de trairi sufletesti :
compasiunea pentru Marmeladov si familia acestuia (fara de care nu putea
sa aiba loc intalnirea cu Sonia, hotaratoare pentru destinul personajului),
indignarea impotriva casatoriei Duniei cu Lujin, interesul pentru orice
suferinta omeneasca ( intalnirea cu fetita beata etc.).

II aparuse ideea de a trece peste piedicile absurde pe care oamenii

si le ridicasera in fata, de a-si verifica personalitatea de a incerca , de a
indrazni .

N-am ucis casa o ajut pe mama, aste-s vorbe ! N-am ucis ca , obinand
mijloace si putere, sa ajung binefacatorul omenirii ! Nu pentru asta ! Am
ucis si atata tot ; am ucis pentru mine si in clipa aceea desigur, nu ma
gandeam deloc daca am sa ajung binefacatorul omenirii sau am sa fiu
toata viata un parazit social !N-a fost banul motivul principal ca am
ucis. Sonia , altceva m-a indemnat(..)atuncivoiam sa stiu daca sunt si eu
un paduche ca ceilalti sau sunt un om in toata puterea cuvantului. Daca
voi putea sa trec peste unele piedici ? Daca voi cuteza sa ma aplec si sa
ridic de jos puterea ? Daca sunt o faptura tremuratoare sau am
dreptul . Piedica peste care se simte obligat sa treaca este
viata aproapelui , fie el tata, iubit sau un necunoscut : inlaturandu-i ,
aparent motivat sau gratuit , aceste fiinte isi asuma prerogativele
judecatorului suprem , se substituie in viziunea dostoievskiana lui
Dumnezeu.
 Asasinul se simte izolat , insingurat , incapabil de a-si iubi mama ori
sora, de a dialoga cu semenii sai (cu exceptia Soniei care ii ramane fidela
tot timpul). Este semnificativa intentia romancierului de a-si constrange
eroul sa-si zboare creierii ca si gratierea lui ulterioara. In ceea ce-l
priveste pe Raskolnikov, condamnarea lui a fost comutata in doar opt ani
de munca silnica cu deportare, judecatorul-autor prevazand din timp
disponibilitatile sale pentru invierea lui Lazar .

Suferinta este ideea etica centrala a lui Dostoievski . Omului ii e

harazita suferinta, el trebuie sa se curete de pacat prin chinuri multe si
grele. Lovitura de teatru de la capatul celei de a doua intalniri cu
anchetatorul neasteptata marturisire a falsului criminal , tocmai cand
nervii lui Roskolnikov sunt pe cale de a ceda si arta psihologica a lui Porfiri
Petrovici a reusit aproape sa-i infranga rezistenta- indeplineste in roman
nu numai o functie arhitectonica , ci si una de continut , morala si
filozofica. Ea amana deznodamantul fatal, pentru ca Dostoievki nu vrea ca
Raskolnikov sa cada intr-o capcana, ci sa isi recunoasca
el insusi , vinovatia, in numele unei anume idei - si de fapt apropie
acest deznodamant in masura in care ilustreaza in ochii adevaratului
ucigas aceasta idee. Daca oameni nevinovati se denunta , vor sa se
descarce de pacatele lor suferind pentru a le altora , atunci cu atat mai
mult se cuvine recunoscuta crima faptuita cu adevarat !

Raskolnikov din Crima si pedeapsa va incerca experienta

supraomului : depasirea zidului moralei comune ; dar va suferi esecul :
delictul se va intoarec impotriva lui din pricina acelei intime prezente a lui
Dumnezeu in constiinta vinovatului, care este remuscarea si in aceasi
timp, mantuirea.

Pe de alta parte, personajele pozitive (ideale, in conceptia autorului)

sunt zugravite mult mai palid. Razumihin si Dunia se comporta firesc , dar
nu se intiparesc in memorie, sunt sterse. Razumihin ,desi se ingrijeste de
Raskolnikov cat este bolnav si castiga prin naturaletea si sufletul sau bun
admiratia mamei lui Raskolnikov cat si a Duniei , aflat impotriva
socialistilor si pentru virtutile solului natal, este doar un : baiat bun.
Judecatorul de instructie Porfiri Petrovici e ingenios, bun psiholog (analiza
psihologica a comportarii lui Raskolnikov inainte si dupa crima o face mai
ales prin intermediul acestui personaj), dar si el e un om prea obisnuit , iar
in roman are doar o functie nu si un rol. In ciuda prezentei sale
relativ sterse in roman (pronunta cele mai putine cuvinte) , Sonia
Marmeladova ramane unul din personajele celebre ale literaturii
universale. Sonia desi face parte din categoria oamenilor umili , ea il
determina pe Raskolnikov sa marturiseasca crima. Astfel ea reprezinta o
intrupare a principiului smereniei, a frumusetii uname pe care sacrificiul o
pastreaza in om , chiar daca soarta il impinge in mocirla (Sonia fiind
prostituata pentru a-si asigura existenta).

Crima si pedeapsa este romanul tulburarii sufletesti a

lui Raskolnikov , care savarseste crima datorita mizeriei in care traieste
incalcand regulile morale si fraternitatea umana. Trairile sufletesti intense
a le personajului pot da dovada uneori de cinism acesta fiind chiar mandru
de crima pe care socoteste ca a savarsit-o pentru o cauza
nobila. Crima si pedeapsa este povestea unei aventuri, a unui destin.
Nu doar pentru ca Raskolnikov participa la douazeci si sapte din cele
patruzeci de episoade ale romanului , sau pentru ca in cele doua
saptamani, scurse de la prima vizita la batrana camatareasa pana la
autodenuntare, el se afla permanent in centrul actiunii (care dureaza
efectiv doar noua zile si jumatate), ci mai cu seama fiindca toti ceilalti eroi
ai cartii sora si mama lui, Sonia si Razumihin, Lujin si Svidrigailov sunt
laturile, valentele , posibilitatile sale , tot atatea fatete ale unuia si
aceluiasi caracter. Crima si pedeapsa este povestea unei idei, pe care o
intruchipeaza , pro si contra , toate personajele cartii nu si Raskolnikov :
ideea naturii lor superioare, infrangand obstacolele , a luptei cu stupidele
prejudecati umaniste, a alesilor ce dispun in voie de inertul material
uman , a conducatorilor cu drepturi nelimitate si subjugand pe temeiul
unui plan calculat la rece milioane de sclavi, a fortei neinduratoare careia
trebuie toti sa i se supuna fara sa cracneasca, ideea cesarismului, ideea
napoleoneana, ideea supraomului !

Crima si pedeapsa este si o antologica sociografie

peterzburgheza, monografia orasului monoton si cenusiu,
mohorat, mucegait, dospind de vicii, cu ulite intunecoase si
piete murdare, cu birturi in care scandalurile se tin lant si
camere de hotel in care s-au cuibarit plosnitele, cu umbre
slabite de foame, innecate in alcoolism si prostitutie, cu
podurile de pe care nenorocitii ajunsi la capatul puterilor se
arunca in apa tulbure si rece a Nevei.

Geniul su este nverunat s caute absolutul, sensibilitatea sau rspunsul la

problemele care l frmnt pe om prin cele mai ascunse gnduri, nerecunoscute de
ctre acesta i cele mai tainice simiri ale sufletului.

Procesul descompunerii omului modest l preocup ntr-att nct, n toate romanele

sale, ntlnim prototipuri de personaje care mai de care preocupate de gnduri
istovitoare care se finalizeaz adesea prin decdere, nebunie sau suicid.

Personajele lui F.M Dostoievski i-au trit viaa ntr-un mediu adesea ostil sntii
fizice i psihice i se folosesc de toate mijloacele pe care le au la ndemn pentru a
iei la liman. Ele nu se pot compara cu celelalte personaje ale literaturii ruseti, care
au trit n medii nobile (Evgheni Oneghin, Pukin, Peciorin Lermontov, Rudin
Turgheniev, Oblomov Goncearov).

Omul de prisos nou este noul tip de personaj, care se afl n ghearele tragice ale
capitalismului modern, iar aici i putem enumera pe Raskolnikov (Crim i
pedeaps), Ippolit (Idiotul) sau Ivan Karamazov (Fraii Karamazov).

Crile lui Dostoievski se remarc prin monologuri incomensurabile, prin contraziceri

i prin deconspirarea celor mai intime sentimente. Trsturile fizice ale personajelor
nu sunt att de mult subliniate, ns sunt descrise succint ca fiind palide, cu paloare
bolnvicioas, stpnite deseori de un tremor ciudat. Ceea ce le face s ias n
eviden foarte mult este tocmai vocea lor, vocea isteric, nervoas.

Pe F. M. Dostoievski nu l-a interesat ideea de construcie a romanului, fiind

caracterizat adesea ca un scriitor imperfect, deoarece se dedica foarte mult
personalitii umane. Unele personaje ale sale erau accentuate tocmai prin lipsa lor
de personalitate, n mod absurd!

Toate personajele subteranei ursc cu tot sufletul omul normal, adic cel care poate
fi prezent n prezent: pizmuiesc teribil acest om, a vrea s fiu, nu, nu a vrea s fiu
n locul lui / blestemat viaa vie de care eu n-am parte (nsemnri din subteran).

Rodion Romanovici Raskolnikov

(Crim i pedeaps)

Personajul nglobeaz perfect intelectualul uciga, filosoful cu sentimente firave.

Ideea de baz pornete din afirmaia: Boala i starea de spirit bolnvicioas se afl
n nsui miezul societii noastre, dar nemulumirea general se ndreapt mpotriva
celui ce poate s-o observe.

Raskolnikov este i el un personaj cu voce strident, care se spovedete celorlalte

personaje. Fiind preocupat de pcat i de calea lung a mntuirii acestuia,
Dostoievski evit cu bun tiin omul simplu, adic cel fr de pcat. Raskolnikov
ntruchipeaz perfect acest tipar. Crescut n mizerie i n srcie, amprenta i este
pus ntr-un mod vdit n momentul n care este nevoit s i ntrerup studiile din
cauza situaiei precare n care familia lui i ducea existena.

Laitmotivul romanului Crim i pedeaps devine banul. (mai este regsit i

n Oameni srmani sau Adolescentul).

mpins de nedreptile pe care le observ zi de zi, de disperarea cderii n mizerie,

dar i de strigtele alarmante din scrisorile pe care le primea de la familie, el se
hotrte s o ucid pe Aliona Ivanovna, cmtreasa btrn fr suflet.

Dup cderea n pcat, Raskolnikov simte nevoia s se spovedeasc i i

mrturisete Soniei motivul pentru care a ucis, fiind plin de propoziii i idei contrarii.

N-am ucis ca s-o ajut pe mama, astea-s vorbe! Am ucis i atta tot,
am ucis pentru mine. Voiam s tiu i eu dac sunt un pduche ca
ceilali sau sunt un om n toat puterea cuvntului.

Personajul i dorete s ias cumva din propriul gnd, s nu fie i el un pduche,

ns se simte abandonat. Singura persoan care i este aproape pe tot parcursul
romanului este Sonia Marmeladova.

Dei aciunea este una de mare amploare, gndurile i sentimentele personajului

sunt puse de ctre Dostoievski pe primul plan, acesta accentund foarte bine lungul
drum al mntuirii depline.

Ippolit Terentiev
(Idiotul)

Laitmotivul raporturilor dintre personajele principale (Mkin, Rogojin i Ippolit) ale

acestui roman l reprezint chinul sufletesc i destrmarea palpabil a acestuia.

Ippolit este personajul torturat att fizic, prin sentina la moarte pe care o reprezenta
boala necrutoare, tuberculoza, ct i psihic, prin gndurile distructive i
nendurtoare.

Acest personaj nu este dect ntruchiparea scriitorului n momentul n care a fost

condamnat la moarte, ca mai apoi s fie graiat.

Scriitorul nu face dect s-l descrie prin ura pe care o avea n ochii lui n acel
moment greu. Ippolit are un rol secundar, ns el caracterizeaz prea bine ceea ce
se cheam gndirea de subteran. El este o reeditare palid a omului din
subteran i se remarc foarte bine prin lipsa lui de culoare, prin paliditate, prin
tremorul vocii i accesele de furie, dar i prin rsuflarea sugrumat i monologurile
delirante, spuse cu voce tare. Ochii febrili i scnteietori denot o personalitate
puternic i o inteligen aparte.

n ochii celorlalte personaje el nu este dect un mucos obraznic, un mizerabil, un

sinuciga rsfat sau, aa cum l numete Gavrila: bic de fiere spart pe dou
picioare.

Tot focul acestui personaj bolnav ntins spre prinul Mkin. n cele ultime 15 zile pe
care le mai are de trit, Ippolit vorbete numai prin sarcasm: suntei bun Prinul
este bun i el, suntem cu toii nite oameni extrem de buni, buni pn la ridicul.
(ctre Lizaveta Prokofievna).

Lumea este prost construit, n viziunea lui, i, dac nu ar fi intervenit boala, s-ar fi
sinucis (concluzie pe care a mai tras-o un alt personaj, Kirillov (Demonii) i pe care a
dus-o pn la sfrit).

Dumanul preferat al lui Ippolit rmne Mkin: pe dumneata te ursc mai mult dect
pe oricine i orice pe lume. L-ai fcut pe un muribund s se ruineze de el nsui.
Dumneata m-ai adus n halul sta. Te-a omor dac a rmne n via!. Prin
blndeea lui, Mkin l duce la disperare pe nevroticul personaj. Ippolit tie c este
condamnat la moarte, dar el vrea s explice mizeria universal, iar spovedania lui
este doar un poem al bolii, un poem plin de rutate si dispre pentru viaa vie.
Spovedania lui are scopul de a-i deranja pe toi apropiaii lui, de a-i face s se simt
ct mai mizerabil.
Stravoghin Nikolai
(Demonii)

Demonii este supranumit romanul unui roman. Stravoghin ntruchipeaz perfect

personajul subteranei i al lungii spovedanii. Nelinitea acestuia, faptul c a siluit n
tineree o feti de 12 ani, sinuciderea Matrioei n prezena lui, nu au fcut dect s
contribuie la decderea sufleteasc a acestuia, tiind, desigur, c nu va mai putea fi
niciodat un om cinstit nici pe pmnt, nici n alt lume. Stravoghin este contient c
este nevoit s parcurg singur drumul infernului. Acesta se caracterizeaz ca fiind
un om pe jumtate mort, pe jumtate viu, complicat, crud i nelegtor. El i
nelege perfect crima i i aplic pedeapsa. Dostoievski are mai multe tentative de
a-l ajuta s se schimbe, s l transforme ntr-un om nou, ns eueaz cu triumf.

Rdcinile le are nc din tineree, fiind un elev straniu i meditativ. i pierde

prietenii, iar dup armat este amestecat ntr-un duel din care scap pentru a duce
mai departe o via misterioas.

n final, personajul se autodistruge, lsnd n urma lui un bilet pe care scrie simplu:
nu nvinuii pe nimeni, eu singur.

Multe personaje ajung s l venereze pe acest erou dostoievskian, ns el este rece

cu toi, la fel ca toate personajele din subteran, care au n comun acest cuvnt,
rece: observ cu rceal, l privi rece.

De asemenea, Nikolai se mai remarc prin clocotul interior, prin nemicarea

letargic, faa palid i aspr, dar ngheat i mobil, specific personajelor
subteranei.

nainte de a se hotr s se sinucid, el asist la decderea lui real i se aga de

imagini repetitive: lucrul acesta va dinui pn cnd voi nnebuni.
Andrei Petrovici Versilov
(Adolescentul)

Ideea de baz a romanului o reprezint descompunerea sufletului: toi triesc numai

pentru clipa de fa.

Versilov a fost creat foarte asemntor lui Stravoghin, fiind un personaj care i
dezvluie cu plcere apucturile lui, chiar i pe cele mai caraghioase. i place s i se
citeasc i cele mai intime gnduri.

Arkadi, bastardul romanului, l consider pe Versilov aidoma unui cameleon, pentru

c n sufletul lui pot avea loc simultan dou sentimente contradictorii.

Versilov recunoate c are un suflet josnic, de pianjen, acesta fiind unul din
motivele romanelor lui Dostoievski.

l sftuite pe fiul lui bastard, Arkadi, s fie credincios, dar, la fel ca toate personajele
de subteran ale lui Dostoievski, el nsui se dovedete a fi egoist i prezent numai
atunci cnd este implicat persoana lui.
Ivan Karamazov
(Fraii Karamazov)

Este poate cel mai filosofic dintre romanele lui F.M. Dostoievski, fiind inspirat dintr-un
motto biblic: gruntele de gru, cnd cade pe pmnt, dac nu va muri, rmne
stingher, dar dac va muri, aduce mult road.

Fiecare dintre fraii Karamazov (Dmitri, Ivan, Aleoka) poate fi considerat un erou
principal, tatl lor fiind un om cruia remucarea i era total necunoscut i care
savura viaa fr reineri morale, dnd dovad de brutalitate i lips de scrupule.
Otrava lui este transmis i fiilor, iar sadismul este implantat adnc n sufletele lor.

n contemplrile lui, Ivan Karamazov se autodefinete ca fiind: o ploni, o lighioan

veninoas.

Feodor Pavlovici l critic pe Ivan spunnd c n-are nimic din sufletul nostru, nu-i de-
al nostru. Ivan fusese un copil ursuz, taciturn, mereu aflat ntr-o lume imaginar,
trind ntotdeauna din mila altora. Apare ntr-o umbr misterioas i devine ptima
ca orice personaj dostoievskian.
ntrebarea care l obsedeaz i este mrturisit, de asemenea, n lunga lui
spovedanie: dac poate fi iubit o via att de absurd ornduit? l poi crede pe cel
care a rnduit-o astfel? Ajunge s doreasc s iubeasc cu toat fiina, pentru c
tie c acesta ar putea fi singurul lucru care l-ar putea scpa de mizeria sufleteasc,
ns viaa nedreapt l constrnge s urasc cu toat fiina.

Personajele lui Dostoievski ar putea fi numite pe bun dreptate palavragii

scietoare, ns sunt scoase att de bine n eviden prile negative ale sufletului
uman, care ne caracterizeaz i pe fiecare dintre noi n anumite situaii.