CRIMĂ ȘI

PEDEAPSĂ
de Feodor Dostoievski

Andrei Techiu
An IV – AMGD EPN
Am ales să vorbesc despre această lucrare
deoarece am fost profund impresionat de
analiza psihologică amănunțit prezentată
de către Dostoievski asupra unei crime.

Opera prezintă în cele mai mici detalii

fiecare pas al personajului care săvârșește
fapta și toate stările sufletești și mentale
pe care acesta le parcurge până la
nebunie.
 „Stimate domn, începu Marmeladov aproape solemn, sărăcia nu este
un viciu, aceasta este un adevăr. Mai știu, și asta nu este mai puțin
adevărat, că nici beția nu este o virtute. Dar mizeria, stimate domn,
mizeria este un viciu. În sărăcie mai păstrăm încă noblețea
sentimentelor înnăscute. În mizerie însă, nu le mai păstrează nimeni și
niciodată. În mizerie, omul nici nu este măcar alungat din societatea
umană cu bățul, ci măturat cu târnul, ca să fie și mai umilitor. Și pe
bună dreptate, fiindcă în mizerie, chiar eu, cel dintâi, sunt gata
orișicând să mă insult pe mine însumi. De aici – cârciuma!”
 BIBLIOGRAFI
E
 1821 Pe 11 noiembrie (stil nou), la Moscova, Rusia, s-a născut Feodor Dostoievski, într-un spital pentru săraci, unde tatăl său
lucra ca medic rezident. A fost unul dintre cei mai importanți scriitori ruși, ale căror opere au avut un efect profund și de
durată asupra ficțiunii din secolul al XX-lea. Tatăl său era un om violent, dominator și alcoolic, care avea să fie asasinat în
cele din urmă în 1839 pe moșia lui de către iobagii care s-au răzbunat pentru tratamentul inuman la care îi supusese.
 1843 În acest an, Dostoievski a absolvit școala de inginerie militară, dar nu a acceptat postul oferit, optând pentru cariera de
scriitor. În anii 40 a publicat două romane: „Oameni sărmani”- o lucrare realistă despre proletari - și „Dublură” – povestea
unui funcționar public paranoic, care se întâlnește cu sosia sa, ce ar fi putut fi fratele său geamăn -, aceasta din urmă a marcat
interesul lui Dostoievsli pentru stările psihice aparte.
 1849 Dostoievski a fost arestat din cauza apartenenței sale la grupul Petrasevki, o formațiune în cadrul căreia se purtau
discuții utopice, și condamnat la moarte. Deși sentința conspiratorilor avea să fie comutată în exil într-un lagăr de muncă din
Siberia, poliția țaristă a înscenat mai întâi un simulacru de execuție, aliniindu-i pe condamnați în față plutonului de execuție,
înainte de a le anunță schimbarea sentinței. Dostoievski a petrecut 10 ani în exil, dintre care 4 într-un lagăr de muncă, unde
a stat cu lanțuri la picioare într-o exploatoare de cherestea și 6 ca simplu soldat într-un fort siberian din apropierea graniței cu
Mongolia.
 1859 În acest an, lui Dostoievski i s-a permis să demisioneze din armată și să se întoarcă la St. Petesburg, unde a încercat să
își reia cariera literară.
 1862 Scrie ‘‘Amintiri din casă morților’’, în care descrie suferințele prin care a trecut în toată perioada de exil; pentru
el acestea echivalau cu a fi îngropat de viu și cu identitatea distrusă, idee la care avea să revină de nenumărate ori
în romanele sale.
 1864 Moare Maria Isaeva, soția sa, cu care se căsătorise în perioada exilului.
 1866 Publică ‘‘Crimă și pedeapsă’’, operă ce a fost primită favorabil de către critici.
 1867 Se căsătorește cu Anna Grigorievna, stenografă angajată ca să-i copieze „Jucătorul”, o carte pe care a terminat-o în 26
de zile pentru a satisface pretențiile editorului. Anna Grigorievna i-a oferit lui Dostoievki un sentiment de stabilitate în
ultimul deceniu al vieții sale, când a scris „Posedatul” (1873), „Adolescentul” (1867) și capodopera sa „Frații Karamazov”
(1880).
 1868 Publică ‘‘Idiotul’’.
 1881 Dostoievski ține un discurs de evocare la înmormântarea prietenului său, poetul Nekrasov, provocând mari
controverse.
 1881 În acest an, la 9 februarie (pe stil nou), romancierul Feodor Dostoievski moare, de emfizem pulmonar, la câteva luni
după ce rostise un discurs înflăcărat pentru comemorarea lui Alexandr Puskin în care vedea ilustrarea ideii de pace și frăție.
 Dostoievski a fost considerat drept precursor al existențialismului, precum și profet mistic, religios și politic – atât
revoluționar, cât și reacționar - și după părerea lui Thomas Mann, întruchipează „un sfânt și un păcătos în aceeași persoană”.
Această complexitate a personalității lui, detectată de Sigmund Freud, precum și temele variate abordate în scrierile lui
Dostoievski au o bază bibliografică.
Fig 1 - Dostoievski în anul 1847 (26)
Portret făcut de Konstantin Trutovsky
Fig. 2 - Schiță reprezentând execuția înscenată a membrilor Cercului Fig.3 - Un coridor de închisoare
Petrașevski. – de B. Pokrovsky din Fortăreața Petru și Pavel,
Sankt Petersburg. Dostoievski a
fost întemnițat în această
fortăreață pentru opt luni.
 SCURT REZUMAT SI ALTE ELEMENTE
ALE ROMANULUI
 Crimă și pedeapsă este primul roman social-filozofic al lui Dostoievski care tratează cu o foarte mare seriozitate psihologia crimei.
Punctul de plecare al filozofiei lui Dostoievski este adversitatea față de burghezie si sistemul capitalist. Astfel una dintre
preocuparile tematice preponderente ale scriitorului este reliefarea suferințelor și a mizeriei la care este condamnată majoritatea
oamenilor.
 Dostoievski așează ideea principală a romanului și anume crima în miezul controverselor epocii și realizează această dezbatere în
cadrul unei narațiuni beletristice, respectând în permanență toate regulile construcției epice. Autorul lasă în permanență impresia
că nu face decât să relateze întâmplările petrecute în viața unui număr limitat de personaje și într-o perioadă de timp relativ scurtă.
 Firul principal al subiectului este justificarea crimei, iar pe parcurs este substituit de motivarea impulsurilor care-l conduc în cele
din urmă pe erou să-și recunoască vina.
 Acțiunea romanului se desfășoară în anul 1865, marcat de o gravă criză financiară, și nu întâmplător debuteză povestea lui
Raskolnikov sub semnul acestei crize. Familia lui se află în pragul mizeriei, el însuși trebuie să își întrerupă studiile din cauza
stării materiale precare. Pentru a-si ajuta mama si fratele , Dunia vrea să se „vândă” într-un mariaj cu un bărbat înstrărit.
- Ce putea fi mai firesc în Petersburgul mizeriei și al cămătarilor decât uciderea si jefuirea unei cămătărese ?!
 Tema capitalului și a pauperității ocupă pentru întăia oară locul central în literatura rusă. Motivul banilor , intonat în Oameni
sărmani și reluat în variațiuni continue în Adolescentul, devine un adevărat laitmotiv în Crimă și pedeapsă. Familia Marmeladov
este nucleul dezbaterii nemijlocit și ostentativ sociale intreprinse de Dostoievski în romanul sau. Vechea si permanenta lui
preocupare pentru umilițiii și obidiții soartei își atinge adevăratul ei apogeu.
Fritz Eichenberg
 Raskolnikov este băiatul unei familii cu venituri foarte modeste ( mama sa este o văduvă cu o pensie infimă) și care pentru a
urma cursurile la Facultatea de drept a Universității din Petersburg, trebuie să își câștige singur banii. Totuși, la un moment dat,
își pierde meditațiile și, neputând plăti taxele cuvenite, este dat afară din universitate. Raskolnikov își iubește mama și sora și
suferă crâncen din cauză că, în loc să le susțină, le obligă să facă sacrificii pentru el. Primirea unei scrisosri de la mama sa,
perspectivă a sacrificiului rușinos al surorii sale, alimentează revolta tânărului și îi întărește hotărârea sa mai veche de a o omorâ
pe cămătăreasă, hotărâre pe care aproape că o abandonase în ajun, după o scurtă vizită de verificare la casa acesteia. Tânărul
vede prin crima sa o șansă pentru ai feri de mizerie și umilință pe cei care îi sunt dragi, precum și imaginea pocăirii printr-o
binefacere mult mai mare, odată ajuns pe culmile succesului. Această motivare îl determină să creadă că ar avea dreptul să
încalce normele morale obișnuite în folosul oamenilor. Această gândire este influențată de discuția dintre un stundent și un
ofițer pe care o aude când se oprește la un restaurant, discuție de care Raskolnikov se va agăța ulterior pentru a prinde curaj
deoarece ideea acesteia coincide într-un mod ciudat cu propriile sale frământări sufletești.
 Romanul motivează crima scuzată de circumstanțe, idee amplificată și prin destinul tragic al familiei Marmeladov și prin alte
tablouri funebre, îmbrăcate în mizerie și suferință. Toate acestea sunt imagini suprinse prin ochii eroului principal, Raskolnikov.
 Ideea predestinării este sugerată nu doar prin coincidența întâmplărilor, dar și prin existența unor forțe inexplicabile care îl
dirijează pe Roskolnikov.
 Complexitatea relațiilor între diferite personaje îl determină pe cititor sa vadă în soarta lui Raskolnikov, în primul rând, o
tragedie determinată de nedreptatea socială. Pe tot parcursul acțiunii, Raskolnikov, fiind un personaj complex, manifestă o
varietate de trăiri sufletești: compasiunea pentru Marmeladov și familia acestuia (fără de care nu putea să aibă loc întâlnirea cu
Sonia, hotărâtoare pentru destinul personajului), indignarea împotriva căsătoriei Duniei cu Lujin, interesul pentru orice suferință
omenească (întâlnirea cu fetița beata etc.).
„N-am ucis ca să o ajut pe mama, aste-s vorbe! N-
am ucis ca, obținând mijloace și putere, să ajung
binefăcătorul omenirii! Nu pentru asta! Am ucis și
atâta tot. Am ucis pentru mine și în clipa aceea,
desigur, nu mă gândeam deloc dacă am să ajung
binefăcătorul omenirii sau am sa fiu toată viața un
parazit social!… N-a fost banul motivul principal
pentru care am ucis. Sonia, altceva m-a
îndemnat(..)atunci voiam să știu dacă sunt și eu un
păduche ca ceilalți sau sunt un om în toată puterea
cuvântului. Dacă voi putea să trec peste unele
piedici? Dacă voi cuteza să mă aplec și să ridic de
jos puterea?! Dacă sunt o făptură tremurătoare sau
am dreptul…”.
Piedica peste care se simte obligat să treacă este
viata aproapelui, fie el tata, iubit sau un
necunoscut: înlăturându-i, aparent motivat sau
gratuit, aceste ființe își asumă prerogativele
judecătorului suprem, se substituie – în viziunea
dostoievskiană – lui Dumnezeu.

Fritz Eichenberg
 Asasinul se simte izolat , insingurat , incapabil de a-si iubi mama ori sora, de a
dialoga cu semenii sai (cu exceptia Soniei care ii ramane fidela tot timpul).
Este semnificativa intentia romancierului de a-si constrange eroul « sa-si
zboare creierii » ca si gratierea lui ulterioara. In ceea ce-l priveste pe
Raskolnikov, condamnarea lui a fost comutata in doar opt ani de munca
silnica cu deportare, judecatorul-autor prevazand din timp disponibilitatile
sale pentru « invierea lui Lazar ».
Suferința este ideea etică centrală a lui Dostoievski. Omului îi e hărăzită
suferința, el trebuie să se curețe de păcat prin chinuri multe și grele. Lovitura
sub forma unui joc de teatru de la capătul celei de-a doua întâlniri cu
anchetatorul – neașteptata mărturisire a falsului criminal, tocmai când nervii
lui Raskolnikov sunt pe punctul de a ceda și arta psihologică a lui Porfiri
Petrovici apoape că a reușit să-l aducă pe erou în genunchi – îndeplinește în
roman nu numai o funcție arhitectonică, ci și una morală și filozofică.
Fritz Eichenberg

Ea amană deznodămantul fatal, pentru că Dostoievki nu vrea ca Raskolnikov să cadă într-o capcană, ci să își recunoască el însuși
vinovăția, în numele unei anumite « idei » - și, de fapt, apropie acest deznodământ în măsura în care ilustrează în ochii
adevăratului ucigaș această idee. Dacă oameni nevinovați se denunță, vor să se descarce de păcatele lor suferind pentru ale altora,
atunci cu atât mai mult se cuvine recunoscută crima făptuită de cel care a săvârșit-o cu adevarat!

Protagonistul nostru încercă experiența supraomului: depășirea zidului moralei și gândirii commune, dar șfârșește lovindu-se de
crudul adevăr al propriului eșec și nepuțința sincronizării idealului cu realitatea, iar astfel delictul se întoarce împotriva lui din
cauza prezenței unei intime oșcilații în conștiința sa asupra moralității faptei săvârșite și asupra identițății sale care nu s-a ridicat la
nivelul celor idealiste la care visase.
 Pe de altă parte, personajele pozitive (caractere ideale, în concepția autorului) sunt zugravite mult mai palid. Razumihin și
Dunia se comportă firesc, dar nu se întipăresc în memorie, având o prezență destul de ștearsă. Razumihin, deși se îngrijește de
Raskolnikov cât este bolnav și câștigă, prin naturalețea și sufletul său bun admirația mamei lui Raskolnikov cât și a Duniei, aflat
împotriva socialiștilor și pentru virtutile pământului natal, este doar un: „baiat bun”. Judecătorul de instrucție, Porfiri Petrovici, e
ingenios, bun psiholog (analiza psihologică a comportării lui Raskolnikov înainte și după crimă este făcută mai ales prin ochii
acestui personaj), dar si el e un om prea destul de obișnuit, chiar și în roman având mai mult o funcție, nu și un rol. În ciuda
prezenței sale relative șterse în roman, Sonia Marmeladova rămâne, totuși, unul din personajele celebre ale literaturii universale.
Aceasta face parte din categoria oamenilor umili, ea este cea care il determină pe Raskolnikov sa marturiseasca crima și tot odată
ea este personajul căruia eroul îi mărturisește fapta prima dată. Astfel ea reprezintă o întrupare a principiului smereniei, a
frumuseții și bândeții umane pe care sacrificiul de sine o păstrează în om, chiar daca soarta îl impinge în mocirlă.
Crimă si pedeapsă este romanul tulburării sufletești a lui Raskolnikov, care săvârșește crima datorită mizeriei în care trăiește,
încălcând cele mai severe reguli morale. Trăirile sufletești intense ale personajului pot da dovadă uneori de cinism, acesta fiind
chiar mândru, în unele momente, de crima pe care socotește că a săvârșit-o pentru o cauză nobilă.
Crimă și pedeapsă este povestea unei aventuri, a unui destin. Nu doar pentru că Raskolnikov participă la douazeci și șapte
din cele patruzeci de episoade ale romanului sau pentru că în cele două săptămâni scurse de la prima vizită la bătrâna cămătăreasă
până la autodenunțare, el se află permanent în centrul acțiunii (care durează efectiv doar nouă zile si jumătate), ci mai cu seamă
fiindcă toți ceilalți eroi ai cărții – sora si mama lui, Sonia si Razumihin, Lujin si Svidrigailov – sunt laturile, valențele,
posibilitățile sale, toți același fațete ale aceluiași caracter. Crimă și pedeapsă este povestea unei idei, pe care o întruchipează toate
personajele cărții: ideea naturii lor superioare, înfrânând obstacolele, a luptei cu stupidele prejudecăți umaniste, a aleșilor ce
dispun în voie de inertul material uman, a conducătorilor cu drepturi nelimitate și subjugând pe temeiul unui plan calculat cu
sânge rece milioane de sclavi, a forței neîndurătoare căreia trebuie toți să i se supună, ideea supraomului.
 Totodată, Crimă și pedeapsă este și o antologică sociografie peterzburgheză, monografia orașului monoton și cenușiu,
mohorât, mucegăit, dospind de vicii, cu ulițe întunecoase și pietre murdare, cu birturi în care scandalurile se țin lanț și camere
de hotel în care s-au cuibărit ploșnițele, cu umbre slăbite de foame, înnecate în alcool și prostituție, cu podurile de pe care
nenorociții ajunși la capătul puterilor, se aruncă în apa tulbure si rece a Nevei.
“Above all, don't lie to yourself. The man who lies to himself and listens to his own lie comes to a point that he cannot
distinguish the truth within him, or around him, and so loses all respect for himself and for others. And having no respect
he ceases to love.”
― Fyodor Dostoevsky, The Brothers Karamazov
“The darker the night, the brighter the stars,
The deeper the grief, the closer is God!”
― Fyodor Dostoevsky, Crime and Punishment

“Pain and suffering are always inevitable for a large intelligence and a
deep heart. The really great men must, I think, have great sadness on
earth.”
― Fyodor Dostoevsky, Crime and Punishment
“I love mankind, he said, "but I find to my amazement that the more I
love mankind as a whole, the less I love man in particular.”
― Fyodor Dostoyevsky, The Brothers Karamazov

“We sometimes encounter people, even perfect strangers, who begin to

interest us at first sight, somehow suddenly, all at once, before a word
has been spoken.”
― Fyodor Dostoyevsky, Crime and Punishment
S I
C I L
E M U
N P S
E O
T
R
R
T
A A
N T
T I
E I
WEBOGRAFIE
https://caietulcucitate.wordpress.com/2015/10/28/dostoievski-crima-si-pedeapsa/

https://www.amazon.com/Crime-Punishment-Translation-Fyodor-Dostoevsky/dp/1631490338

https://www.ro.biography.name/scriitori/121-rusia/363-feodor-dostoievski-1821-1881

https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=19695362

 https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=10535140

 https://www.scribd.com/search?content_type=tops&page=1&query=crima%20si%20pedeapsa%20eseu