c c c
cc 

c


c
c Autorul face presiuni asupra doamnei T. Pentru a o convinge pe aceasta să scrie
despre experienţa sa din întreaga viaţă. Rezultatul acestor presiuni se observa imediat când
doamna T. Îi trimite trei srisori în care îi mărturiseşte dragostea faţă de Fred Vasilescu pe
care îl identifica în acestea cu litera ÄX´. Trecuse mult timp de cand se despărţiseră însă
doamna T. Nu îl putea uita pe fostul ei iubit.
Acesta s-a întors din Germania în ţară, unde a pornit afaceri cu mobila. Acest lucru a
determinat apariţia la micul magazin deţinut de doamna T. lui Fred Vasilescu, care i-a
solicitat acesteia sa-i decoreze apartamentul. Urmarea decorării apartamentului a fost aceea
a unui început de relaţie între doamna T. şi Fred.
În aceleaşi scrisori pe care le-a trimis autorului, doamna T. declara cum că după
încheierea relaţiei acesteia cu Fred, a dorit să îl revadă. Istorisind o întâmplare din vremea
când ea era iubita lui Fred, spune că a fost invitată de acesta la el acasă unde ea s-a dus cu
un buchet de flori însă tot ce a găsit a fost o scrisoare prin care Fred îşi cerea scuze cî nu
poate fi prezent. Întorcându-se acasă, doamna T. l-a găsit aşteptând pe D., un bărbat ce
purtase iubirea acesteia timp de 16 ani. În prima fază, doamna T. se supără pe D. Care
începe să plângă. Impresionată de suferinţa lui D., doamna T. îi mărturiseşte că nu-l
iubeşte. Doamnei T. îi era prea milă de acestapentru ai spune că persoana lui îi displace.
Într-o altă scrisoare, dpamna T. scrie că relaţia ei cu D. nu mai era atât de caldă. Cu
toate acestea, doamna T. îl primeşte într-o zi acasă la ea pe D. care-i cântă o melodie de
dragoste. În aceeaşi seară doamna T. era distrată de la efortul lui D. de a face să-l iubească
şi se gândea tot timpul la Fred Vasilescu lucru sesizat şi de D. care a observat că doamna T.
nu se gândea măcar o clipă la el.
O altă întâmplare desrisă în scrisorile doamnei T. se desfăşura la teatru, unde îl vede
pe D. după o perioadă mai lungă cu o tânără. Pentru a-l face pe acesta să crească în ochii
domnişoarei, doamna T. îl chemă pe D. la ea, lucru ce-l încântă pe acesta.
Nu la mult timp după această întâmplare, doamna T. pleca într-o excursie şi se
întâlneşte în tren cu Fred Vasilescu şi noua sa amantă. Acest lucru a făcut-o pe doamna T.
să înţeleagă că cei doi vor urma să-şi petreacă sărbătorile în locurile unde şi ea cu Fred
veneau pentru a-şi consuma timpul liber. Acest lucru a supărat-o pe doamna T. care s-a mai
bucurat în momentul în care D. i-a trimis un buchet de flori şi o carte de vizită.
Autorul însă îi cere şi lui Fred să scrie dar acesta din urmă îi oferă în schimb jurnalul
intitulat ÄÎntr-o după-amiază de august´.
Fred Vasilescu, fiul lui Tănase Vasilescu zis lumânărarul, era un bărbat de 25 de ani
care într-o după-amiază de august i-a făcut o vizită Emiliei Răchitaru. Din cauză că nu se
simţea atras în nici un fel de aceasta, el i-a dat să citească scrisorile lui George Ladima care
o iubise mult. Astfel, Fred a aflat că Ladima, poet şi ziarist recunoscut, o iubea pe Emilia.
George Ladima, care era îndrăgostit până peste cap de Emilia i-a făcut rost de o
slujbă la Teatrul Naţional din Bucureşti şi a scris o sumedenia de articole în ziarul Veacul, la
care era angajat, care favorizau şi-i punctau talentul.
Fred Vasilescu şi-a dat seama că Ladima nu a avut posibilitatea să o cunoască foarte
bine pe Emilia sau bani să o urmeze în locurile unde ea mergea. Din acest motiv, Ladima şi-
a imaginat-o pe Emilia drept femeia ideală şi nu se gândea măcar o clipă că aceasta de fapt
se folosea de el pentru a reuşi în carieră. Însă la un moment dat Ladima si-a dat seama ce
se întâmpla şi care erau intenţiile Emiliei însă a continuat să accepte scuzele inventate de
aceasta. După un timp, Ladima a început să stea mai mult cu Valeria, sora Emiliei.
Emilia a încercat o relaţie cu un grec, Arghiopol însă nu a ţinut.
După terminarea relaţiei dintre Emilia şi Ladima, acesta i-a scris cerându-i să îl
reprimească în viaţa ei mărturisind că a suferit foarte mult.
Emilia a avut mai multe relaţii cu mai mulţi bărbaţi şi de fiecare dată l-a minţit pe
Ladima. O dată i-a dat întâlnire la cinematograf dar Ladima a aşteptat-o o oră şi jumătate
după care a văzut-o la braţul unui grec în oraş. Altă dată s-a dus la ea acasă şi a găsit-o
închisă în cameră cu Nae Gheorghidiu.
Cedând psihic şi dându-şi seama că nu-l iubeşte, George Ladima i-a scris o scrisoare
Emilieiîn care-i cerea toate scrisorile înapoi care însă nu le-a primit pe motiv că Emilia le-ar
fi pierdut.
La distanţa de două săptămâni, Ladima s-a sinucis. Purta la el o scrisoare în
buzunarul hainei. Era o scrisoare de dragoste către doamna T. Modul sinuciderii a fost
împuşcare directă în inimă cu un revolver.
Fred Vasilescu a stat de vorbă cu prietenii lui Ladima aflând că acesta n-o iubise
vreodată pe doamna T. şi că banii ce fuseseră găsiţi în buzunarul hainei după moarte erau
împrumutaţi.
După ce Fred Vasilescu i-a dat jurnalul autorului, a murit imediat a doua zi într-un
accident de avion lăsându-şi toată averea prin testament doamnei T. care a plecat în
Germania.
La întoarcerea acesteia din Germania a primit din partea autorului jurnalul iubitului
ei.


c
 cc c(1933) este un roman cu tema existentiala, avand in prim-
plan cccccccin general, intr-o societate
meschina, lipsita de idealuri. Simbolul patului lui Procust este luat din mitologia greaca,
personajul antic fiind un talhar urias, care ii supunea la chinuri pe trecatorii pe drumul catre
atena: ii silea sa se culce intr-un pat de arama si, daca erau mai lungi, ii scurta de cap si de
picioare, iar, daca erau mai scunzi, ii lungea, zdrobindu-le oasele cu un ciocan. Capcaunul
mitologic este un simbol care se opune drumului spre cunoastere, spre adevar, omul
trebuind sa se supuna sablonului, formei rigide, fixe, statuata de un "pat al lui Procust".
Uriasul (semnificand in roman insasi societatea burgheza) va fi infrant de eroul grec Tezeu.
Romanul poate fi considerat cprin sugestiile critice ale autorului, cprin
semnificatiile date de scriitor, cprin mitul antic, cccprin
problematica si conceptia constiintei.
Drama constiintei poetului si ziaristului Ladima este prezentata prin viziunea a trei
personaje diferite, doamna T., Fred Vasilescu si actrita ratata Emilia Rachitaru. Textul
Doamnei T., constand din trei scrisori, este liric, feminin, cald, optimist, dintr-un anumit
punct de vedere semanand cu cel din  c!cde Laclos. Textul lui
Fred Vasilescu este intitulat "ccc csi este construit dupa regula celor
trei unitati clasice: de spatiu, de timp si de actiune. Textul autorului, justificand c
cpromovatainsistent de Camil Petrescu, este alcatuit din note false, jurnale de
calatorie, fragmente de articole, poezii ale lui George Demetru Ladima.
Textul doamnei T. prezinta relatia amoroasa dintre ea si un domn X, identificat in Fred
Vasilescu, si cuprinde in acelasi timp amintiri de pe vremea cand era eleva. Pretextul
intalnirii cu un fost prieten include, la fel ca in romanul lui Proust ccc
episoade din timpul adolescentei, cand el o iubea si ameninta ca se va sinucide din
cauza ei, pentru ca urma sa se marite cu un inginer. alte asociatii ale
memoriei sunt realizate impresionist: "nu-mi place sa fiu vazuta in tovarasia unor barbati
mizeri ca infatisare, cu ghetele scalciate, cu mainile neingrijite"..
Textul lui Fred include mai multe #c#csau $cmai multe ideologii si este
construit plurilingvist. Vocea lui Fred exprima acel hedonic mod de
viata cpersonajul devenind, din acest punct de vedere tragic, pentru ca nu are
la dispozitie un timp mai indelungat pentru placeri. Ladima apare prin $c
cin constiinta celor care l-au cunoscut, recuperat din textul scrisorilor, al poeziilor si
al articolelor din revista %lovit de grosolania lui Nae Gheorghidiu, care-1 supune la
umilinte greu descriptibile. Delicatetea il va face sa-si motiveze sinuciderea (determinata de
stramtorare materiala) intr-o scrisoare adresata doamnei T.
Jurnalul Emiliei Rachitaru dezvaluie o femeie vulgara, nimfomana, care se crede actrita.
Vocea procurorului este rece, dand o motivatie realista sinuciderii lui Ladima, vocea
Penciulescu este a unui profitor si parazit, vocea Cibanoiu este a unui teozof. Fred Vasilescu
aspira sa intre in&'(ccdar nu reuseste si atunci vrea sa devina un as al aviatiei
romane, dar in cele din urma se prabuseste cu avionul pe care il pilota. Moartea lui este
dubioasa, ar putea constitui un "act gratuit", nejustificat in planul romanului.
c$#cisi propune sa realizeze o unificare a celorlalte texte, din care cconstituie
portretele complexe ale personajelor. astfel, imaginea lui Vasilescu este construita din
straturi succesive, despre el ramanand imaginea unui om de lume, indragostit de doamna
T.; fara principii morale insa in relatia cu Emilia Rachitaru. Textul autorului reproduce
articole si poezii ale lui Ladima, in revista %)c $cc$c
 c cc cce da, in mod simbolic, titlul romanului. Simularea
actului creator este o incercare de a discuta conceptele moderne de *c
cpoezie pura, lucru facut de Luigi Pirandello in  c!ccc
+
Romanul, pe langa mixajul de texte proprii fiecarui personaj, are si note de subsol
apartinand scriitorului, cu informatii abundente, care pun in evidenta o viziune aparte
asupra lumii si mai ales conceptia estetica a lui Camil Petrescu, axata pe ideea autenticitatii
in literatura. Personajul central, George Demetru Ladima, este un pamfletar neobosit, gata
sa darame societatea burgheza, opus prin conceptii lui Fred Vasilescu, personaj facil, facand
parte din "societatea inalta", din "high-life"-ul bucurestean. Vocea auctoriala intervine de
mai multe ori in planul romanului, atunci cand Fred Vasilescu il intreaba pe Nae Gheorghidiu
de ce poetul nu este acceptat in randul oligarhiei financiare: "Tanarul Fred Vasilescu, fiul
unui industrias de mai bine de o suta de ori milionar, nu stie, pare-se,
sensul perfect conturat si fara echivoc al acestui cuvant in romaneste, el care la 22 de ani
era atasat la legatia din Londra (probabil ca isi inchipuia ca pe baza meritelor proprii), ca sa
fie apoi mutat la Geneva, in timp ce atati dintre camarazii sai, cu aceeasi vechime si cu un
plus de examene, faceau oficiul de copisti in Palatul lui Sturza. Prin urmare, nu se stie ca
romanii se impart in doua clase distincte: oameni si ceilalti. Un om e cel care are existenta
civila, adica isi poate valorifica si supravalorifica orice merit, caci i se face credit prin simpla
prezenta, pe cand ceilalti nici nu sunt incercati. El participa din privilegiul unei foarte
restranse categorii. (Sunt vreo cateva mii de oameni in Romania, la 18 milioane de
locuitori)."
Naratiunea apare ca urmare a faptului ca doua personaje, doamna T. si Fred
Vasilescu, suntinvitate sa-si povesteasca singure viata, dupa procedeul romantic al
"caietelor gasite", greselile de scriere nefiind esentiale in redarea unei perspective asupra
vietii: "Un scriitor e un om care exprima in scris cu o liminara sinceritate ceea ce a simtit,
ceea ce a gandit, ceea ce i s-a intamplat in viata, lui si celor pe care i-a cunoscut, sau chiar
obiectelor neinsufletite. Fara ortografie, fara compozitie, fara stil si chiar fara
caligrafie." c$cal scriitorului se traduce tocmai prin aceasta lipsa de
preocupare pentru efecte estetice cautate, iar subiectului i se cere un efort maxim de redare
a "frame"-ului imortalizat: "povesteste-mi totul in scris. Mai mult decat intamplarea insasi,
care nu poate fi mai extraordinara, orice ai spune, decat un razboi, m-ar interesa
amanunte, mai ales cadrul, atmosfera si materialul intamplarii [...] alunecusurile din condei,
digresiile." Despre roman, scriitorul va observa, intr-un interviu: "in sens strict, actiunea are
loc intr-un pat. insa, pe cale de amintire si de documentare, urmareste realizarea unei
ambiante, care imbratiseaza viata literara, gazetareasca, politica si financiara, asa cum era -
si in †ccc +++,cal carui spirit il continua." Patru personaje ocupa,
in simetria romanului, un loc central: Ladima, doamna T., Fred Vasilescu si Emilia. alte
personaje sunt preluate din ccc cccc-ccum
se intampla in cazul lui Nae Gheorghidiu si al lui Tanase Vasilescu "lumanararul". Fred
Vasilescu este fiul lui Tanase "lumanararul" si face parte din marea burghezie, participand la
sedintele fostilor liberali de la guvernare. Despre Ladima are la inceput o impresie proasta:
era un "tip de lautar sau doctor, asa ceva, cu mustata de plutonier, cu mansete scrobite ca
doua burlane." Totusi, el se imprieteneste cu Ladima din nevoi pur intelectuale, iar calatoria
cu el "poate insemna o bucurie scazuta, grea, mai adanca decat o calatorie la Londra". Pe
Fred Vasilescu il preocupa, in mod insistent, faptul ca Ladima este interesat de o femeie atat
de banala ca Emilia Rachitaru, neavand "vocabular analitic", placida si "normala ca un scris
de dictando". Sfarsitul lui Fred Vasilescu este brusc, un "act gratuit", in stil gidian:
"incercase, profitand de toamna prelungita, sa bata recordul lumii de viteza pe 500 de
kilometri, pe un avion romanesc din propria lor productie. Desi vremea era putin schimbata,
nu renuntase la zbor. avea de facut trei circuituri deasupra Baraganului, ca sa totalizeze
kilometrii necesari. Dupa intaiul, s-a rasturnat incercand sa aterizeze din motive nebanuite,
pe care avea poate sa le lamureasca ancheta. Impresia produsa de moartea lui a fost
adancita si de faptul ca, abia cu doua saptamani inainte, se prabusise un tanar locotenent,
alt as stralucit al aviatiei romanesti." Redarea exacta a realitatii, in stil proustian, il
preocupa pe scriitor in cel mai inalt grad. astfel, el vrea sa aduca "o atmosfera de
autenticitate, halucinanta, nemaiintalnita la alt autor". Romanul lui Camil Petrescu este o
constructie "rationalista, deductiva, apodictica, tipizanta." Despre autor, Camil Petrescu
crede ca "e mai intai un om omniprezent, omniscient. Casele par pentru el fara coperisuri,
distantele nu mai exista, departarea in vreme de asemeni nu. in timp ce pune sa-ti
Vorbeasca un personaj, el iti spune la acelasi aliniat unde se gasesc si celelalte personaje,
ce fac, ce gandesc exact, ce nazuiesc, ce raspuns planuiesc." Memoria involuntara se
manifesta in momentul in care Fred Vasilescu se afla in budoarul actritei de conditie usoara
Emilia Rachitaru si o pune pe aceasta sa raspunda intrebarilor, aparent dezinteresat. Pentru
Emilia, Ladima se compara cu un Falstaff din piesa de teatru  #c#cc
.+cPersonajele imaginate de Camil Petrescu sunt exceptionale, dupa cum se
exprima insusi scriitorul: "Romanul nu poate fi decat o intamplare cu oameni exceptionali.
Ciocnirile intre cotigi n-au nici o importanta, cele dintre masinile mari, dintre locomotive,
zguduie [...]. in al doilea rand, romanul trebuie sa mearga in profunzimile psihicului."
Romanul ramane expresionist, prezentand  ccdecaderea oamenilor,, ajunsi
pe pragul cel mai de jos al existentei (Ladima se sinucide, Vasilescu moare intr-un
accident), fiind alcatuit din colaje in care imaginile sunt prezentate diferit. astfel, Ladima,
initial demn, orgolios, bataios la conducerea redactiei %cdevine conciliant si supus
in momentul cand isi pierde slujba. Nae Gheorghidiu 1-a manevrat cu grija si, dupa
campania de presa pe care-o desfasoara Ladima, este reprimit in partidul liberal, pentru a
nu demasca intreaga coruptie si afacerile clandestine. Pus sa-i laude pe cei atacati pana
atunci, el isi da demisia, facandu-se vinovat de prea mult idealism intr-o societate in care
fiecare om, inclusiv cei bogati, au un pret. Relatia cu Emilia urmeaza acelasi idealism: el
incearca sa o modeleze dupa propriile convingeri, uitand ca este o femeie usoara,
materialista, de o extractie joasa. Personajele intalnite in roman fac parte din c
cpentru ca se conduc dupa principii mercantile, iar frumusetea morala si fizica a
fiintei se cheltuieste in intrigi fara insemnatate.
Romanul  cc care o structura complicata, fractalica, alcatuita din mii de
impresii, relatate de diversi naratori, din care se recompune o imagine cat mai exacta a
vietii personajelor, Fred Vasilescu, doamna T. sau Ladima. Stilul implica folosirea persoanei
intai, o modalitate de exprimare folosita in cazul literaturii subiective. Ladima iubeste o
actrita vulgara, folosita ca paravan de alte persoane pentru afacerile lor amoroase, apoi se
sinucide din cauze obscure, morale sau materiale, desi alaturi de el se gaseste o mare suma
de bani. Romanul se constituie ca un --cdin care sunt reconstituite vietile mai multor
personaje, povestea de dragoste dintre doamna T. si Fred Vasilescu, mort in urma unui
accident aviatic, si Ladima si Emilia Rachitaru, o actrita triviala. Fragmentul din manual
reconstituie scrisorile lui Ladima catre Emilia Rachitaru, citite de Fred, aflat intr-o dupa-
amiaza acasa la actrita, intercalate cu amintirile acestuia provocate de intamplarile evocate
fragmentar. Biletele lui Ladima contin promisiunile de a-i gasi Emiliei un rol de actrita, care
nu se adeveresc insa niciodata, desi par a fi destul de convingatoare: "am vorbit cu
regizorul sa-ti dea sa dublezi pe Portia din Shylock. E, pe la sase, la teatru". Regizorul se
dovedeste a fi Soare Z. Soare, personaj real din perioada interbelica, dar acesta spune ca
habar nu are de o astfel de promisiune, fiind probabil o pacaleala, "haloimasuri" de Sfantul
Dumitru. Un alt bilet contine aceleasi promisiuni vane: "Draga Emy, ieri am intalnit la teatru
pe autorul $cccare mi-a spus ca nu te cunoaste, dar ca in principiu nu are
nimic de obiectat daca vrei sa dublezi pe doamna Filotti...".
Evocarea zilei de Sfantul Dumitru ii trezeste insa lui Fred amintiri de pe vremea cand cei doi
se cunoscusera la Derby: "Iata ce facea deci Ladima, care-mi aparea din neant parca, la 26
octombrie, cand firele noastre s-au intretaiat iar. alerga dupa regizorii Teatrului National."
Ladima are obiceiul de a merge prin cafenele si de a cutreiera mahalale cand toti ceilalti
dorm. aparitia lui Ladima este ciudata, mai ales ca, in acel moment al zilei, Calea
Dorobantilor nu este circulata, iar masinile trec la vreo cincizeci de pasi de drum. Fred
plange dintr-un motiv anume, stand in fata casei doamnei pentru care se batuse in duel cu
strainul, identificat acum in persoana lui Ladima. Fred are o obsesie pentru doamna aceasta,
pe care o supraveghease la Movila si careia ii spusese vorbe atat de grele acolo,
nesuportand s-o vada cu alti barbati. Fred se intreaba daca nu cumva femeia este cu vreun
barbat, conchizand ca nu este, din moment ce in camera nu se simte nici o miscare, iar
lampa este aprinsa: "Daca ar fi un barbat inauntru ar fi( oarecare miscare in camera...".
"Frame"-ul este desprins din povestirea generata de scrisorile lui Ladima, pe care Fred le
citeste la Emilia, in timp ce isi bea cafeaua rece si o incita pe actrita, in mod subtil, la noi
destainuiri, desi aceasta e "de o siretenie frusta." Fred isi continua rememorarea intamplarii
din ziua de Sfantul Dumitru, cand il invita pe Ladima la Sinaia. Toamna era bogata,
provocand o adevarata senzatie de reverie in mijlocul naturii: "E o melancolie limpede,
regala, in aceste vile splendide si goale, in soarele acesta care lumineaza viu, dar slab,
bulevardele." Melancolia vietii la tara aduce aminte de tablourile flamboiante, diferite de
melancolia mizera a Bucurestilor.
O alta scrisoare este datata in ziua cand Emilia debuteaza pe scena, insa fara un succes
notabil: "N-avem noroc, Emy... Ma mir ca au venit si cele cincizeci-saizeci de persoane care
au fost in sala. Daca insa cu astfel de sala iei aplauze la scena deschisa, insemneaza ca esti
o artista exceptionala... Toti ochii erau inlacramati cand ai strigat cu fata contorsionata de
durere, cu pumnii stransi... cu pieptul afara..." Dupa ce piesa se termina, Ladima o asteapta
in zadar, timp indelungat, intr-o berarie, pe femeia care, vazandu-si scopul atins, acum il
ignora. Ultima scrisoare a celui abandonat provoaca umezirea ochilor lui Fred: "...Pe a.L. am
vazut-o cand a plecat, si pe Ciprian, si pe ceilalti. as fi fost atat de fericit, Emy, sa bem
impreuna un pahar de vin, ca sa sarbatorim seara asta atat de asteptata... atat de greu
pregatita... Suradeam singur, in gand, la nadejdea asta... Valeria imi spune ca erai obosita
si ca te-ai culcat fara sa mananci chiar. Emy draga, iti las aci un mic dar... E o cruciulita pe
care o am de la mama. as vrea sa insemn cu ceva seara asta de succes din viata ta...
Niciodata nu m-as fi despartit de ea... dar de gatul tau isi pastreaza frumusetea gandului
care mi-a daruit-o. Mama ar fi bucuroasa s-o stie la tine." Capitolul "c"c-c
c csurprinde imaginea barbatului care sufera o deceptie in dragoste: "acum doi
ani, cel dintai revelion pe care nu-1 faceam impreuna ne gasea certati, despartiti de mai
mult de patru luni...". Pentru a micsora intr-un fel distanta,intre cei doi, Fred Vasilescu ii
cumpara doamnei T. o bratara de platina cu diamante, "acuta din opt dreptunghiuri de
marimea unui mic ceasornic", cu o valoare de 800 000 de lei. Femeia este asteptata in fata
magazinului, prilej pentru toti cunoscutii sa-1 tachineze pe aventurier, gandindu-se ca
asteapta o midineta. Doamna T. este descrisa in culori diafane, tremuratoare, inaintand
timid prin zapada: "Cand a trecut pe langa mine, in mantoul de taupe, rotunjit, castaniu-
verzui, cald, de simteam o pornire nebuna sa-1 mangai, sa-mi lipesc obrajii de el, am
inghetat." Femeia va fi urmarita cu masina, pentru ca in cele din urma sa fie claxonata.
Fiecare dintre cei doi incearca sa-si ofere unul celuilalt cate un dar. in fata, la Riegler, cei doi
se opresc, iar barbatul incearca sa disimuleze faptul ca bratara fusese comandata dinainte.
Cecul de 800 000 de lei este lasat la vedere, pentru ca nimeni sa nu o pacaleasca si sa-i
ceara bijuteria cu un pret mai mic.
O alta secventa a romanului cuprinde scrisorile lui Ladima catre Emilia Rachitaru. intr-una
dintre ele, cauta sa explice faptul ca nu mai este primit la nici o gazeta, fiind silit sa scrie
poezii ca sa supravietuiasca. Emilia il ignora pe Ladima, dupa ce acesta isi pierde bruma de
influenta de la ziar: il lasa la un moment dat sa o astepte un ceas si jumatate la "Lux", in
timp ce ea se plimba cu un grec de la banca, Micropolu. Cu toate acestea, Ladima nu se
supara, desi tonul este sarcastic: "Fireste, imi era greu sa-mi inchipui odinioara ca as putea
astepta la poarta unei femei pana i se incheie amantul ² probabil intamplator - la pantaloni,
dar acum vad ca nu moare nimeni din asta." Portretul Emiliei, alcatuit de Fred Vasilescu,
infatiseaza o femeie destul de grasa, cu forme rubensiene: "Coapsele, largite de sprijinirea
pe pulpe, aproape s-au lipit in fata si fiecare din ele a facut parca un satelit de pulpa, lipit
de-a lungul ei. Carliontii din mijloc, aurii, au disparut, caci pernita de grasime de deasupra
lor s-a lasat putin in jos. La fel si sanii care devin gutui atarnate, iar spatele i s-a lamurit in
desfacerea soldurilor, ca un spate de cal tanar." Fragmentul sfarseste, in mod simbolic, cu
strangerea scrisorilor, inchizandu-se astfel spatiul narativ ca o carte reala asezata din nou in
raftul bibliotecii.c