Patul lui Procust

-Roman psihologicTEMA SI VIZIUNE

1) DATE APARITIE SI CONSTRUCTIE ROMAN
2) INCADRARE CURENT LITERAR, PERIOADA SAU
TEMATICA
3) TEMA si TITLUL

4) NARATOR/NARATIUNE
MODURI DE EXPUNERE
STRUCTURA
CONFLICT
REPERE SPATIO-TEMPORALE
ACTIUNE: MOMENTELE SUBIECTULUI
PERSONAJ PRINCIPAL
RELATII PERSONAJE
STIL NARATIV

5) OPINIE

1) DATE APARITIE SI CONSTRUCTIE

Al doilea roman al lui Camil Petrescu, "Patul lui Procust", apare in
1933, la numai trei ani dupa "Ultima noapte de dragoste, intaia
noapte de razboi"

Constituie, pentru literatura romana, un eveniment deosebit, cu

totul novator, consolidand astfel romanul romanesc modern.

INCADRARE CURENT LITERAR, PERIOADA SAU TEMATICA

Roman = specie a genului epic n proz, cu o aciune care se
desfoar pe mai multe planuri, cu conflicte multiple i un
numr mare de personaje.
Romanul modern
o Evenimentele sunt relatate n funcie de fluxul memoriei
involuntare.
o Camil Petrescu este adeptul anticalofiliei, deoarece scrie fr
s aib grija foarte mare asupra frumuseii frazei i logicii ei,
n numele aceleiai autenticiti.
Roman modern de tip subiectiv
o perspectiva narativa farmiat
o naraiunea la persoana I
2

o luciditatea (auto)analizei
o construcia personajelor ale cror trsturi se dezvluie
treptat, prin alctuirea unor dosare de existent
o autenticitatea definit ca identificarea actului de creaie cu
realitatea vieii.Autenticitatea poate fi neleas drept un mod
de a tri realitatea sau un mod de a cunoate.
Romanul psihologic
o Apariia fluxului memoriei involuntare
o experiena brut
o mrturisirea direct
o reliefeaz o alta perspectiv asupra actului de creaie

2) TEMA
Romanului ilustreaza problematica fundamentala a prozei Camil
Petresciene, drama iubirii si drama intelectualului lucid, inflexibil
si intransigent, insetat de atingerea absolutului in iubire si in
demnitate umana.
Elementele de noutate estetica ale romanului Camil Petrescian
sunt bine conturate in romanul "Patui lui Procust":
o substantialitatea este evidenta prin cele doua aspecte ale
existentei umane, iubirea si demnitatea, ca substanta a vietii;

o relativismul este prezent prin viziunea diversiflcata a iubirii si

a demnitatii, reflectate diferit in constiinta mai multor
personaje;
o autenticitatea este receptarea realitatii in propria constiinta,
de catre fiecare personaj in parte ("dosare de existenta");

Ladima cunoate prin iubire umilirea i dezndejdea, trind o

iubirea care a fost probabil cauza sinuciderii. Fred, n schimb, i
reprim n mod inexplicabil o mare pasiune. Doamna T. triete
suferina provocat de un refuz neneles. Emilia nu triete
iubirea cu adevrat, ci doar o mimeaz.

3) TITLU
Titlul este o metafora, "Patui lui Procust" face trimitere directa
la o poveste mitologica din antichitate, conform careia talharul
Procust din Atica aducea oaspetii la han si ii silea sa incapa
perfect in singurul pat existent, socotit de el ca spatiu ideal.
Orice nepotrivire a calatorului in patui lui Procust, atragea
dupa sine ciuntirea omului, daca acesta era prea lung, ori,
dimpotriva, intinderea lui, daca acesta era prea scurt, pana
cand individul se potrivea exact masurarii impuse.
Titlul romanului imagineaza societatea ca pe un "pat al lui
Procust", ca spatiu limitat, in care valorile intelectuale si orice
aspiratie catre un ideal respins de societate sunt ostracizate.
Ea impune tuturor oamenilor un tipar fix de existenta si
oricine se abate de la regulile sociale stricte este supus
deformarilor chinuitoare, carora nu le rezista.

 Dupa cum insusi autorul marturisea intr-un interviu,

actiunea romanului are loc, "in sens strict [...] intr-un pat",
care constituie o ambianta pentru ilustrarea vietii literare,
politice si financiare a societatii romanesti, intre anii 19261928.

VIZIUNEA DESPRE LUME

Lumea creat de Camil Petrescu n acest roman este cuprins

ntr-o imagine a enigmelor, a cror descifrare nu o tiu dect
personajele n jurul crora s-a creat misterul.
Astfel tainele celor doi brbai rmn neelucidate, sinuciderea
lui Ladima nu este explicat de nimeni n mod concret, iar
moartea lui Fred st att sub semnul sinuciderii ct i al
accidentului.

NARATOR/NARATIUNE
perspectiva narativa farmiat, naraiunea la persoana

MODURI DE EXPUNERE
Principalul mod de expunere este naraiunea confesiv (cu
caracter de confesiune)
Monologul interior, dialogul, introspectia constiintei si a
sufletului, retrospectia, autoanaliza si autointrospectia,care scot
in evidenfa zbuciumul interior al personajelor, central de
aspiratia spre absolut. (analiza psihologica)
5

STRUCTURA
Novator al autenticitatii, substantialitatii si al relativismului in
literatura romana, Camil Petrescu realizeaza in romanul "Patul
lui Procust" adevarate "dosare de existenta", toate fiind confesiuni
de constiinta, pe care fiecare personaj-narator le face - fireste, la
persoana I - pe baza reflectarii realitatii in propria constiinta.
Daca in "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi",
autorul se substituie personajului Stefan Gheorghidiu, ilustrand
realitatea printr-o singura constiinta, in "Patul lui Procust", vocea
auctoriala se face auzita prin fluxul constiintei personajelornaratori care se confeseaza (Fred Vasilescu, G.D.Ladima,
Doamna T., Emilia Rachitaru), a celorlalte personaje secundare
(Penciuiescu, CibSnoiu, procurorul etc.) si a autorului insusi (in
ineditele note de subsol), toate insa exprimand, intr-o unitate
evidenta, viziunea artistica a lui Camil Petrescu.
Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin prezenta marcilor
formale ale naratorului, de unde reiese apropierea acestuia de
evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj.
Ca modalitate estetica, se manifesta aici memoria afectiva, cea
care aduce, in timpul obiectiv al relatarii, intamplarile petrecute
in timpul subiectiv al amintirilor.
Originalitatea romanului e data de:
o subtilitatea si profunzimea analitica a constiintelor
o de dramele interioare suferite din iubire si demnitate
o de identificarea deplina a timpului subiectiv cu cel obiectiv
6

o de faptul ca personajele sunt in acelasi timp si naratori

Structura romanului este complexa, determinand compozitia pe

mai multe planuri narative care se intersecteaza si se determina
reciproc:
o trei scrisori ale Doamnei T. adresate autorului;
o jurnalul lui Fred Vasilescu, o confesiune care cuprinde si
scrisorile lui G.D.Ladima si comentariile Emiliei Rachitaru,
fiind partea cea mai extinsa din roman si avand titlul "Intr-o
dupa-amiaza de august";
o "Epilog I" care apartine lui Fred Vasilescu;
o "Epilog II", subintitulat "Povestit de autor", apartinand,
asadar, scriitorului insusi;
o Notele de subsol ale autorului, care expliciteaza si incheaga
intr-un tot unitar planurile narative ale romanului.
Romanul "Patul lui Procust" este construit pe axa fundamentala
a autenticitatii, Camil Petrescu ilustrand substanta vietii, fie
prin valori existentiale ca iubirea si demnitatea, fie prin
prezentarea realitatilor sociale, culese din banalitatea cotidiana,
conturand un tablou convingator al lumii politice, economice si
financiare din Romania anilor 1926-1928.

REPERE SPATIO-TEMPORALE
Perspectiva temporala este discontinua, bazata pe alternanta
temporala a evenimentelor, pe dislocari sub forma de flash-back si
feed-back.

Perspectiva spatiala reflecta un spatiu real, casa Emiliei, redactia

ziarului, etc., dar mai ales un spatiu imaginar inchis, al
framantarilor, chinurilor si zbuciumului din constiinta personajelor.

CONSTRUCTIA SUBIECTULUI
Incipitul este realizat printr-o adresare directa, constand in
mustrarile pe care doamna T. le face autorului si pe care acesta
le explica in subsolul primei pagini.
Romanul incepe cu cele trei scrisori ale doamnei T. si cu notele
explicative - din subsolul paginilor - ale autorului, care o
indeamna sa faca publica experienta nefericita a sentimentului
de iubire neimplinita, cu scopul de a crea "un dosar de existence
". Ea refuza si scriitorul o convinge sa se confeseze in scris,
recomandandu-i un stil precis si concis, " Fara ortografie, fara
compozifie, fara stil si chiarfara caligrafie", conceptie ce sustine,
8

de altfel, anticalofaismul lui Camil Petrescu.

Scrisorile doamnei T. nareaza suferinta si dezamagirea produse
de faptul ca amantul ei, X, nu o mai iubeste si nu-i da nici o
explicate privind aceasta atitudine, desi ea suferise "din cauza lui
aproape mortal" si se intreaba cum poate el s-o prefere pe alta,
sa aiba metresa si sa traiasca "o viata completa fara mine", ori
ce-i pot oferi lui celelalte femei si ea nu. Suferinta doamnei T se
amplifica din cauza umilirii, a mandriei ranite care "imi macina
corpul".
Camil Petrescu apeleaza la formula romanului epistolar pentru
ca impresia de autenticitate, ce se desprinde din scrisori, sa se
constitute intr-o confesiune cuprinzatoare a adevarului, ca
experienta traita, ca valoare esentiala a vietii (substantialitatea),
asa cum a fost perceputa de catre fiecare personaj in parte,
autorul realizand o creatie literara dupa formula romanului in
roman.
Jurnalul lui Fred Vasilescu este cea mai intinsa si complexa
parte a romanului si poarta titlul "intr-o dupa-amiaza de august",
cuprinzand confesiunea tanarului privind iubirea pentru
doamna T., scrisorile de dragoste ale lui George Demetru Ladima
catre Emilia, precizarile lamuritoare ale acesteia si notele de
subsol ale autorului.
In acest capitol, Camil Petrescu ilustreaza si o imagine complexa
a vietii economice, politice si financiare din Romania, intre anii
1926 - 1928.
La rugamintea autorului, Fred Vasilescu consemneaza in
jurnalul sau iubirea pentru doamna T. si scrisorile lui George
Demetru Ladima, din ambele confesiuni reiesind doua puncte de
9

vedere diferite asupra aceleiasi pasiuni, adica "doua romane

subiective despre aceeasi poveste de dragoste", la care se adauga
si "comentariile autorului, care reuseste sa creeze niste veritabile
dosare de existenta" (Gheorghe Glodeanu -"Poetica romanului
romanesc interbelic"), toate acestea concretizand noua formula
estetica a relativismului.

In primele note de subsol, prozatorul il prezinta pe Fred

Vasilescu, "acel enigmatic X., care era fiul lui Tanase Vasilescu,
personaj intalnit si in romanul precedent, "Ultima noapte de
dragoste, intaia noapte de razboi". Tanarul era chinuit de o
poveste de iubire, despre care autorul afiase intamplator si-l
roaga sa scrie un jurnal in care sa se confeseze asupra tuturor
starilor si sentimentelor traite
Ca timp, intamplarile relatate de jurnalul lui Fred Vasilescu
incep intr-o dupa-amiaza calduroasa de august, iar spatiul real
este patul Emiliei Rachitaru, o semiprostituata cu pretentii de
artista, careia tanarul ii face o vizita.
Fred are 25 de ani, este spirit modern, cu o educatie aleasa,
diplomat si aviator, fiul unui foarte bogat om de afaceri, Tanase
Vasilescu Lumanararu. Incercand sa-l impresioneze, Emilia ii
povesteste despre unul, Ladima, "care m-a iubit ingrozitor,
saracul" si care murise acum trei luni, dandu-i sa citeasca
scrisorile de dragoste pe care acesta i le trimisese in ultimii doi
ani. Fred Vasilescu citeste pe rand si in ordine fiecare scrisoare
din teancul legat cu funda roz.

10

 Ladima fusese gazetar si poet talentat, iar Fred este uimit cum
un astfel de om nu se gandise ca se compromite scriindu-i unei
astfel de femei, o cocota de lux pe care o vizitau si alti barbati.
Scrisorile lui Ladima creioneaza un indragostit sensibil si
sentimental, preocupat ca iubita lui sa obtina un rol intr-o piesa,
apoi fericit ca Emilia debutase, in sfiirsit, intr-un spectacol la
teatrul National, fiind convins de talentul actoricesc al femeii.

Emilia ii relateaza lui Fred despre relatiile ei cu alti barbati

-printre care deputatul Nae Gheorghidiu- si stradaniile ei de a
evita orice intalnire a acestora cu Ladima. Cu toate acestea, el
aflase intampiator ca Emilia avea un amant, pe Traian Justiniu
si-i scrie, cu o tristete sfasietoare, rupand orice legatura cu ea:
"S-a facut in mine ca o lumina de moarte si inteleg acum,
neasteptat, toate intampiarile si toate faptele omenesti ale acestui
an de delir, de cand te cunosc...".

Afland ca Ladima este foarte rau bolnav, "merge spre moarte...",

Emilia nu se putuse duce la el, deoarece insotea, ca sa-l distreze,
un alt barbat, dar Valeria il gasise zacand intr-o mizerie crunta,
neras si foarte slabit.
Vestea casatoriei Emiliei cu Arghiropol il arunca pe Ladima intr-o
disperare fara margini, dar cand logodna se anuleaza, el ii trimite
o scrisoare tulburatoare in care descrie chinurile ingrozitoare
care-l mistuiau si "o suferinta care intrece puterea de rezistenta a
nervilor mei", rugand-o sa-l reprimeasca. De atunci se intalneau
din nou in fiecare seara, ieseau impreuna, dar nu a fost niciodata

11

a lui pentru ca Ladima "altminteri era idealist. [...] Ii piacea, asa,

sa stea aci", spune Emilia "tot senina, mare si goala".

Dintr-o alta scrisoare, adresata "Emy scumpa", reiese mandria

lui Ladima pentru "logodnica" lui, asa cum o prezinta pe Emilia
celor mai buni prieteni ai sai, Bulgaran, Cibanoiu si Penciulescu,
invitandu-i pe toti intr-o seara la masa, dar Emilia pleaca
devreme pentru ca se plictisise ingrozitor, desi unul era mare
savant, altul teozof si ceiaialt un om de mare cultura.

Dintr-o alta perspectiva narativa, Fred rememoreaza toate

intamplarile legate de Ladima, in care se implicase in mod direct
si isi aminteste faptul ca il cunoscuse in iulie 1926, intr-o
imprejurare foarte personala, deoarece el venise la Techirghiol ca
sa se afle - neobservat si nebanuit de nimeni - in apropierea
doamnei T, pe care o iubea in taina.
Ladima este prima persoana careia Fred ii destainuieste chinurile
prin care trece iubind-o atat de total pe doamna T., simtind o
pornire inexplicabila pentru confesiune: "Era singurul pe lume
caruia i-as fi incredintat taina, pe care n-o stiu nici parintii mei,
faptul cumplit care e cancerul vietii mele, care ma face sa fug deo femeie iubita".
Fred il recomanda pe Demetru Ladima tatalui sau, Tanase
Vasilescu, pentru a-l lua director la "Veacul", ziar infiintat
impreuna cu Nae Gheorghidiu, pentru a stavili o campanie de
presa pornita impotriva deputatului, prin care se dezvaluiau
afacerile necinstite privind fabrica de munitii din Ardeal si

12

receptia unor avioane, din care cauza fusese remaniat din functia
de ministru.
Tanarul director s-a ocupat cu pasiune si infrigurare de
organizarea gazetei, pe care o scria aproape singur.Atacurile
virulente ale noii gazete, "Veacul", se indreptau acum impotriva
intregii clase politice, impotriva conducerii tineretului liberal,
astfel ca Nae Gheorghidiu ajunsese sa fie "temut si ascultat", iar
gazeta "semana teroare, mai ales [...] in partidul liberal".

Ziarul are si un succes financiar, atingand in doua luni tirajul

"exceptional de 14 mii de exemplare", izbanda fiind posibila si
pentru ca Ladima era "absolut invulnerabil si se facusera
investigatii la tribunalul din orasul lui de nastere, detectivii ii
urmarisera tot firul trecutului, ii scurtasera viata" dar, negasind
nimic de care sa se agate, nu se putea riposta in nici un fel
campaniilor lui de presa, care devenisera extrem de aprige.
Notele de subsol ale autorului sunt o alta perspective narativa si
se constituie intr-o satira vehementa privind statutul omului in
societatea vremii, unde toate sansele sunt de partea afaceristilor
verosi, pe cand cei cinstiti, ca Ladima, traiesc mizerabil si in
umbra celorlalti.
Astfel ca talentul, cinstea si demnitatea gazetarului Ladima nu
pot invinge paienjenisul afacerilor frauduloase ale lui
Gheorghidiu si Lumanararu. El descopera intamplator neregulile
dintr-o afacere a industriei miniere si C.F.R., care pagubea statul
roman cu un miliard de lei anual, iara sa banuiasca implicarea
totala a patronilor sai in aceasta frauda. Ceea ce a dus la ruperea
definitiva a acestei colaborari, a fost aparitia unui articol de o

13

violenta deosebita, prin care Ladima acuza puterea politica de

matrapazlacuri in domeniul financiar-bancar.
In notele de subsol, autorul relateaza antipatia profunda pe care
Ladima o avea pentru economisti, pe care-i numeste "corbii
matematici ai mizeriei" ori "improvizati medici financiari",
considerandu-i vinovati direct de criza financiara si economica in
care se afla tara, demonstrand ca nimeni dintre cei bogati nu-si
plateste impozitele, ci numai cei saraci si functionarii le achita.
Citind scriosarea in care Ladima o anunta pe Emilia ca isi da
definitiv demisia de la gazeta, pentru ca nu poate scrie ceea ce i
se comanda, ci numai ceea ce gandeste el (autenticitatea), mai
ales ca este si prost platit, Fred isi aminteste ca il rugase pe
Ladima sa renunte la demisie, dar acesta refuzase categoric: "Nu
sunt in stare sa scriu doua randuri care sa nu vie dintr-o
convingere adanca". Fred Vasilescu este uluit de imaginea pe care
o are indragostitul, cum vede el in femeia iubita perfectiunea
fizica si integritatea morala.
Plecat de la gazeta, Ladima o duce din ce in ce mai greu, incearca
sa publice in gazete poezii si foiletoane, nu mai putea iesi
nicaieri, iar cand isi da seama ca Emilia are relatii cu un grec,
Micropolu, ii scrie pentru ultima data si, plin de amaraciune, ii
cere inapoi scrisorile pe care i le trimisese. Ea refuza, socotind ca
nu este un om bine crescut si-l minte ca le-a pierdut. Peste doua
saptamani Ladima s-a sinucis si Emilia spune ca a recurs la
acest gest "din mizerie", pentru ca "nu mai manca poate nici o
data pe zi".
Fred Vasilescu isi da seama ca scrisorile nu trebuie sa mai
ramana "in mana Emiliei", intrucat acestea puteau compromite

14

amintirea lui Ladima, statutul sau de poet talentat si de gazetar

intransigent, asa ca se hotaraste sa le fure.

"Epilogul I" relateaza infrigurarea cu care Fred Vasilesci

cerceteaza, chiar de a doua zi de dupa vizita la Emilia,
imprejurarile sinuciderii lui George Demetru Ladima.
Necrologurile erau surprinzator de elogioase, Ladima fiind
considerat "un stralucit talent", "o mare pierdere pentru
literatura romaneasca".Desi pare absurd ca un om ca Ladima sa
se sinucida din cauza "unei femei atat de vulgare ca Emilia", Fred
stie ca acest soi de cocote provoaca adevarate drame de amor,
sinucideri sau crime, pe cand cele superioare, inteligente si
distinse provoaca suferinte mult mai adanci, dar pe un alt plan
spiritual: "Toate dramele din toti anii, de cand sunt atent la lume,
sunt din mahalaua sufleteasca".
Ladima isi trasese un glont in inima, inabusind zgomotul cu o
patura, iar in buzunarul hainei s-a gasit o mie de lei si o
scrisoare adresata unei doamne, Maria Manescu, in care Ladima
isi destainuie profunda suferinta provocata de "iubirea aceasta
eterna si otravitoare".
De aceea procurorul respinge cauza sinuciderii ca fiind mizeria
in care ar fi trait poetul si considera ca el s-a impuscat din
pricina acelei femei, careia ii lasase scrisoarea. Fred isi da seama
ca orgoliul lui Ladima a determinat aceasta punere in scena a
imprejurarilor. Fire hipersensibila, Ladima se simtea rusinat de
iubirea injositoare pentru vulgara Emilia si imprumutase cei
1.000 de lei pe care-i pusese in buzunar, astfel ca demnitatea lui
de om sa ramana nestirbita, fiind unica lui mandrie in viata,

15

singurul ideal: "nu trebuie sa se stie ca am iubit asemenea

femeie si ca in viata am suferit de foame. [...] Am trait patruzeci
de ani, inutili".

Epilogul II, subintitulat "Povestit de autor" naratorul relateaza la

persoana I despre ciudatul accident de avion suferit de Fred
Vasilescu, a doua zi dupa ce ii predase caietele.
Finalul romanului cuprinde discutia doamnei T cu naratorul, din
care reiese ca ea fusese tot timpul framantata de incertitudinea
iubirii, "uneori si mie mi se parea ca ma iubeste...[...] o iubire
patimasa ascunsa" si marturisirea ei ca l-a iubit pe Fred cu
pasiune, cu voluptate si nu a inteles niciodata de ce el
intrerupsese aceasta relatie.
Naratorul renunta definitiv la aflarea unor eventuale raspunsuri
lamuritoare privind iubirea ciudata dintre cei doi, deoarece
adevarurile nu pot fi limitate: "Taina lui Fred Vasilescu merge
poate in cea universala, fara nici un moment de sprijin adevarat,
asa cum singur a spus-o parca, un afluent urmeaza legea
fluviului".
Destinele celor doua personaje masculine - Fred si Ladima sunt, in conceptia lui Nicolae Manolescu, doua enigme care stau
fata in fata, una fiind imaginea rasturnata a celeilalte: "daca
Ladima isi pierde cu desavarsire capul pentru o femeie vadit
inferioara si se sinucide probabil din cauza ei, lasand insa totul
spre a masca acest lucru, Fred se dovedeste capabil sa
16

paraseasca o femeie care-i este superioara, desi nu e deloc exclus

sa se sinucida din cauza ei, mascand motivul la fel de grijuliu ca
si Ladima. [...] Dragostea (si cu atat mai mult dragostea-pasiune)
transforma pe cel ce iubeste in sclavul celui iubit: iar Fred n-a
vrut sa devina sclavul erotic al doamnei T." Fred sacrifica iubirea
din vanitate, iar Ladima din demnitate.

PERSONAJ PRINCIPAL

Doamna T. este numele enigmatic pe care Camil Petrescu il da eroinei

Maria T. Manescu, cititorul facand cunostinta cu acest detaliu din
notele de subsol ale autorului, care explica initiala cu care este
semnata prima scrisoare, dintre cele patru, ce compun inceputul
romanului: "Acest T. nu este o initiala cum s-ar parea, caci a devenit
un adevarat nume, si nu stiu daca n-ar fi trebuit sa fie scris Te".
O alta mentionare a numelui intreg al eroinei este amintita in trecere
de Fred Vasilescu, atunci cand isi scrie testamentul si, mai
accentuat, in scrisoarea de adio pe care George Demetru Ladima i-o
adreseaza femeii inainte de sinucidere.
Prima secventa narativa din roman este reprezentata de cele trei
scrisori ale eroinei, numerotate cu cifre romane. Autorul o rugase pe
doamna T. sa primeasca un rol intr-o piesa a lui, "sa apara pe scena",
deoarece ea ar fi putut sa exprime convingator "cum se, gandeste,
cum se iubeste, cum se sufera", sentimente pe care nu le poti invata
"in orele de curs", asa cum procedeaza actorii profesionisti si nici
"atesta prin certificat de absolvire". Refuzul doamnei T. reliefeaza,
indirect, discretia si distinctia acesteia:
17

"-N-am nimic in mine de aratat, pe scena, lumii".

Dupa discutii prelungite, din care reiese ideea ca numai scriitorul
este acela care are capacitatea de a exprima, cu sinceritate, "ceea ce
a simtit, ceea ce a gandit, ceea ce i s-a intamplat in viata, lui si Celor
pe care i-a cunoscut", ea ii trimite trei scrisori in care-si dezvaluie
sentimentele, conceptiile despre iubire, despre relatiile cu oamenii,
despre viata, in general.

Tot in notele de subsol autorul ii face, in mod direct, portret fizic

detaliat: "Nu inalta si insulator de slaba, palida si cu un par bogat de
culoarea castanei [...] era poate prea personala ca sa fie frumoasa in
sensul obicinuit al cuvantului. Avea orbitel putin neregulate, usor
apropiate, pronuntate, cu ochii albastri ca platina, lucind, frematand
de viata, care, cand se fixau asupra unui obiect il creau parca.
Barbia feminina, delicata, dar prelungirea ei, intinsa frumos pana
sub ureche, cam aparenta, caci era lipsita de orice grasime. Gura,
foarte mobila, vie ca o floare plina. Gatul lung, robust, cu tendoane
lamurite la orice intoarcere a capului [...] un soi de frumusete,
incerta, am spune pe muche de cutit".
Inteligenta, rasata si cu o profunda cultura, ea isi pune pe picioare o
afacere proprie, deschizand un magazin cochet si discret de mobila
stil, in care piesele rare, de valoare autentica ii satisfac nevoia de
frumos, de sensibilitate pentru arta adevarata, fata de care are o
atractie si o pasiune de critic de arta.
Camil Petrescu creeaza un model de feminitate, de delicatete si
sensibilitate, calitatile spirituale si intelectuale ale doamnei T.
constituind un adevarat si inalt omagiu al ideii de femeie ideala:

18

"extrem de emotiva, alternand o sprinteneala nervoasa, cu lungi

taceri melancolice [...] De o tulburatoare feminitate uneori, avea ades
o voce scazuta, seaca, dar alteori cu mangaieri de violoncel [...] o voce
cu inflexiuni sexuale, care dau unui barbat ameteli calde si reci".
Relativismul, principiul estetic romanesc pe care Camil Petrescu l-a
introdus in proza moderna, se reflecta si in construirea doamnei T, a
"carei personalitate se rasfrange diferit in opinia celorlalte personaje.
Unul dintre prietenii lui Fred, mirat de fascinatia pe care doamna T. o
exercita asupra tanarului monden, cu succese legendare la femei -"Noi fi pus gand rau uratei aceleia care sta de vorba cu Ladima?
Sefule, te stiam om de gust"
- starneste in tanarul indragostit contradictiile personajului
hipersensibil, inclinat spre analize amanuntite, care-i provoaca in
constiinta perceptii profunde ale unei feminitati tulburatoare, careia
"nu-i placea nicio perversiiine, nicio rafinerie asa-zisa de femeie
moderna [...] ma magulea gandul de a sti ca e frumoasa numai cu
mine si mai ales numai prin mine".
Pentru Fred este femeia unica, iubirea vietii lui, sentimentele fiind la
aceleasi inalte cote si din partea doamnei T. Dragostea lor este
devoranta, ii duce pe amandoi la o uitare totala de sine, barbatul
intrebandu-se uneori daca mai sunt "in toate mintile". Iubirea lor
tainica, ascunsa de privirile lumii "atat de rea... neintelegatoare",
pastrand cu strasnicie trairea intensa numai pentru ei, contureaza
femeia enigmatica, care atrage prin eternul mister feminin.
Pentru P.. doamna T. este fascinanta, farmecul ei supunandu-l total
pe bietul ratat, care o iubea necontenit de cincisprezece ani si caruia,
convins ca este iubita "de toti barbatii", i se pare imposibil ca cineva
sa ramana insensibil la frumusetea distinsa, delicata si eleganta a
femeii.

19

 Doamna T. emana sensibilitate si mister, este inzestrata cu o

spiritualitate superioara, inclinata spre meditatie, ca urmare a
preocuparilor ei pentru arta si literatura, avand "acea permanenta
tensiune intelectuala", fiind adesea "absenta si ganditoare,
inregistrand interior si lin cele mai mici nuante ale clipei".
George Calinescu afirma ca nu exista in viata reala decat femei ca
Emilia,"femeia de toate zilele" ce se poate caracteriza, pe cand
"Doamna T. este fantoma romanului, aspiratiunea lui Fred, obscura
si enigmatica, tocmai prin aceasta, si daca autorul n-a stiut sa-i dea
tonuri de ulei, este pentru ca n-a putut s-o scoata din mediul ei
aerian".

STIL NARATIV
Relatarea i povestirea romanului modern de tip subiectiv Patul lui
Procust, de Camil Petrescu, sunt nlocuite n proza modern cu
analiza i interpretarea, de unde impresia de epic evenimenial srac
n favoarea analizei.
Stilul anticalofil (fr ortografie, fr compoziie, fr stil i
chiar fr caligrafie) pentru care opteaz romancierul susine
autenticitatea limbajului.

20

 Scriitorul nu refuz corectitudinea limbii, ci efectul de

artificialitate, ruptura de limbajul cotidian pe care o provoca
emfaza din limbajul personajelor n romanul tradiional.

21