Patul lui Procust -tema iubirii: relatia dintre doua personaje ale romanului D.T. si F.V.

Scrie un eseu de 2 3 pagini despre relaiile dintre dou personaje ale unui text narativ studiat, aparinnd lui Camil Petrescu. n elaborarea eseului, vei avea n vedere urmtoarele repere: - prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcia personajelor alese (de exemplu: tem, perspectiv narativ, aciune, conflict, relaii temporale i spaiale, construcia subiectului, modaliti de caracterizare, limbaj etc.); - evidenierea situaiei iniiale a celor dou personaje, din perspectiva tipologiei n care se ncadreaz, a statutului lor social, psihologic, moral etc.; - relevarea trsturilor celor dou personaje, semnificative pentru ilustrarea relaiilor, prin raportare la dou episoade/ secvene ale textului narativ ales; - exprimarea unei opinii argumentate despre relaiile dintre cele dou personaje, din perspectiva situaiei finale/ a deznodmntului.

Romanul Patul lui Procust, de Camil Petrescu, reprezinta in randul romanelor modern-subiective ale peroadei interbelice un exemplu deosebit de proza substantialista, conceptul camilpetrescian al luarii amanuntului ca element esential. Modernitatea romanului deriva insa si din alte concepte preluate si relevate de tehnica narativa ca autenticitatea (reflectarea spontana, cu maxima sinceritate a experientelor) sau anticalofilismul (prezentarea scrisa lipsita de pretiozitati, de o infrumusetare fortata prin figuri de stil). Construit din perspectivele impreuna cu (la persoana I) a mai multor personaje-naratori, romanul reuseste prin multiplicarea si relativizarea simulta a acestora sa suprinda pe de o parte, o serie de personaje bine conturate si relatiile dintre acestea, cat si, pe de alta parte, o realitate sociala, burgheza observata in varietatea sa mondena, intelectuala, artistica, politica sau economica. In Patul lui Procust, intre cele patru personaje principale ale romanului Doamna T., Fred Vasilescu, G.D.Ladima si Emilia Rachitaru- relatia dintre primii doi mentionati ocupa un loc esential in roman, marcand adeseori evolutia subiectului. Ea este, de asemenea, reprezentantiva pentru evolutia caracterului celor doi, dar mai ales pentru tema romanului, iubirea. Fiind un roman modern de analiza psihologica, al carui mediu este cel citadin, statutul personajelor va fi determinat, alaturi de conflict sau relatii spatiale, de aceste trasaturi. Astfel, atat Doamna T. cat si Fred Vasilescu se inscriu in tipologia intelectualului, cu profunde inclinatii inspre analiza si autoanaliza. Doamna T. este din punct de vedere social o femeie independenta financiar prin implicarea in conducerea magazinului La arta decorativa, burgheza prin ocupatie si intelectuala prin preocupari, memoria involuntara a lui Fred caracterizand-o in acest sens: De altfel, citea toata ziua, si nu numai romane, ci tot soiul de carti: tratate de drept si medicina, colectii de acte, sociologie, dar mai ales istorie. Daca imaginea Domanei T. de femeie inteligenta pare general recunoscuta in roman, pluriperspectivismul narativ infatiseaza un Fred care detine, pe de o parte, o imagine de incult (insasi personajul fiind constient de aceasta: Stiu ca lumea si prietenii chiar ma cred prost Bineinteles, nimeni nu mi-o spune in fata), in timp ce naratorul periferic din notele de subsol isi exprima opinia despre Fred, in sens opus, intr-o maniera defensiva: Aceasta reputatie de prost si incult, de care se bucura Fred Vasilescu era una dintre cele mai false in cate se pot inchipui. Statutul personajului este completat inclusiv social, Fred Vasilescu fiind prezentat astfel: Domnul Fred Vasilescu,

diplomat, sportiv, dansator etc., in flagrant delict de frecventa artistica. Ce femeie te aduce pe aici, spune drept?. Intre aceste doua personaje, a caror intalnire este pricinuita de mobilarea unei garsoniere, va evolua o iubire al carui esec va raman prea putin motivat sau explicat, descoperit insa de cititor in jumatatile de marturisiri ale lui Fred Vasilescu. Consemnarea evolutiei iubirii dintre cei doi reprezinta un proces sinuos, datorita complexitatii relatiilor temporale si spatiale, la care se adauga forma insolita a romanului si anume scrisorile Doamnei T., jurnalul lui Fred Vasilescu intitulat Intr-o dupa-amiaza de august, in care sunt inserate si scrisorile lui G.D.Ladima catre Emilia. Astfel, exista un timp al nararii si un timp narat, alaturi de un timp obiectiv, exterior si un timp psihologic, al memoriei personajelor, incat gama de impresii consemnate pe care le resimt acestea provine din trecut, dar si din reflectii ulterioare asupra acestuia. Relatia dintre Doamna T. si Fred Vasilescu este suprinsa pe o durata de aproape patru ani, ea provocand in cazul amandurora un dezechilibru emotional(Sunt ca si bolnav, din asta de 9 luni de zile () patru generatii dintr-ai mei n-au gandit cat ma framant eu de o luna). Ea este suprinsa relativ putin in momentele in care cei doi reprezinta un cuplu si mult mai mult in etapa neimpliniii sale. In principiu, tema romanului, iubirea (dintre Doamna T. si Fred) sta sub semnul elitismului si al vanitatii, fiind inevitabil modelata de personalitatea fiecaruia, relevata adesea prin caracterizari directe, de catre alte personaje. Doamna T., de o tulburatoare feminitate uneori si care nu putea suporta fizic nicio uratenie, este o femeie inteligenta, sensibila, are un aer binevoitor si absent in societate, insa este cu adevarat foarte buna () din incapacitatea de a suferi raul sau falsul. Sensibilitatea si luciditatea lui Fred Vasilescu (principalele sale trasaturi) vor fi educate ireversibil de Doamna T., Fred insusi fiind constient de transformarea sa: nici nu banuiam atatea intelesuri cate imi sar in ochi de atunci incoace. () Femeia aceasta e tovarasul care m-a oprit din drum, numai ca sa priveasca el ceva, si de atunci am inceput sa vad si eu o multime de lucruri. In acelasi timp insa, Fred, desi o iubeste (Imi venea totusi sa urlu, exasperat, de acolo de jos te iubesc si sa fug apoi in noapte), resimte legatura dintre el si Doamna T. ca pe o dominare, ca pe o umilire, termenii utilizati de acesta fiind revelatori: robire absoluta, paralizanta cedare din fiecare zi, groaza apropierii, gest disperat. Ceea ce nu realizeaza Fred (sau poate nu afirma), dar observa naratorul periferic, este caracterul sau elitist (caci in fictiunea lui Camil Petrescu iubirea are ca subiecti indivizi superiori), care ar fi putut egala intr-o perfecta masura superioritatea feminina a Doamei T.: Avea acel timbru deosebit, acea vibratie melodioasa, calma pe care o au toti oamenii fruntasi adevarati in activitatea lor oricare ar fi ea: arta, politica, militarie, acrobatie, dans modern, destin de Don Juan sau box. In putinele secvente ale intalnirilor celor doi, pot fi distinse aceleasi doua atitudini: melancolia si tristeatea Doamnei T. cu privire la indepartarea lui Fred si la amintirea iubirii pe de o parte, si incapacitatea lui Fred de a se dedica acesteia, pe de alta parte. Este cazul scenei de la Movila, unde in evidenta iese atitudinea Doamnei T. (a inchis ochii si toate trasaturile fetei I s-au frant, doar dunga usoara dintre sprancene s-a inaltat Avea gura indurerata, intredeschisa() Pe urma a deschis ochii, plini de lumina, lichizi, inlacrimati), al cadoului oferit de de Anul Nou (cand Fred refuza angajarea: Sa fie din nou goala si sa bea sampanie ca un snucigas care da totul pe o clipa, imi vine sa zicda), al aniversarii de un an, al noptii petrecute in automobil de Fred si Ladima aproape de fereastra Doamnei T.

Finalul acestei iubiri, surprins in Epilog II, din perspectiva naratorului periferic, este marcat brusc prin moartea neasteptata a lui Fred, in urma unui accident de avion care ramane sub semnul sinuciderii. Evenimentul va produce schimbarea opiniei Doamnei T. cu privire la iubirea lui Fred. Daca in incipitul romanului, aceasta afirma Dar stiu un lucru, ca X nu ma iubeste, ca am suferit din cauza lui aproape mortal, in final, citind caietele lui Fred, afirmatia naratorului periferic ()cred ca va iubea mult foarte mult ii va confirma acea iubire patimas ascunsa pe care o banuia. Legatura dintre cei doi va ramane insa neimplinita, amintirea ei fiind o iubire rarefiata, prelungita dupa-amieze intregi. Astfel, incercand sa ofere un dosar de existente, naratorul periferic va obtine din doua relatari independente doua perspective asupra aceluiasi sentiment, care prin continutul lui, are semnificatia unei ratari a relatiei umane in iubire, din cauza careia fiecare se va afla intr-un pat al lui Procust.