Cel mai iubit dintre pamanteni-Marin Preda(roman postbelic)

Cel mai iubit dintre pamanteni,de Marin Preda,este publicat in 1980,cu putin timp inaintea mortii autorului si reprezinta cea mai viguroasa si mai
impresionanta fresca a apocalipsei comuniste si a universului concentrationar din anii 50(Eugen Negrici).Interpretarile critice nu au ezitat sa il
numeasca un roman total (Eugen Simion),pentru ca aceasta ampla constructie se edifica din dezvoltarea si intereferenta mai multor componente: roman
de dragoste(valorifica mitul fericirii prin iubire),politic,psihologic,senzational(disparitia misterioasa a Caprioarei,uciderea tortionarului,crima din
teleferic),de moravuri(lupta pentru putere in viata Uniunii Scriitorilor,moravurile universitatilor,viata noii clase politice din deceniul al VII-
lea),intelectual,eseistic,social(pozitia claselor si noilor relatii dintre indivizi in societate),fiind romanul unei istorii care traieste printr-un destin.Fiind un
roman atat de complex,Cel mai iubit dintre pamanteni acopera o vasta problematica:instrainarea de parinti,pierderea religiei,familia,bucuria scrisului,ura
ca drog,violenta relatiilor sociale,sublimul si oroarea in iubire,tragedia fara tragic,omul ca jucarie a soartei(conform opiniei lui Eugen Simion).Titlul
cartii,care se regaseste intr-o declaratie de dragoste adresata lui Victor Petrini,la telefon,de Suzy Culala,una dintre femeile iubite de catre personajul-
narator,este unul ironic,dovedindu-se a fi de fapt un om caruia soarta ii harazeste infrangeri si umilinte,facand din el un ucigas fara voie.Amplul roman
este structurat in zece parti,dispuse in trei volume,fiecare dintre ele avand un anumit numar de capitole,care cuprind povestea vietii personajului-
narator,Victor Petrini,cu accent pe anii 50(obsedantul deceniu).Intamplarile din roman sunt relatate in cea mai mare parte la persoana I,din perspectiva
personajului-narator,profesor de filozofie,intelectual,care asemenea eroilor lui Camil Petrescu,isi problematizeaza si isi analizeaza cu luciditate
existenta.Romanul este un jurnal,o confesiune lucida si amara,tehnica aleasa fiind aceea a retrospectivei.Aflat pentru a doua oara la inchisoare,in
asteptarea judecarii procesului,eroul isi rememoreaza viata in scris si incearca sa-i inteleaga erorile.Asa cum observa Nicolae Manolescu,evocarea e
dublata de interpretarea faptelor traite sau numai cunoscute de narator.Relatarea intamplarilor din perspectiva unui individ aflat intr-o situatie-limita este
o conventie romaneasca utilizata frecvent in literatura si ea confera inca de la inceput impresia de autenticitate in confesiune.In capitolele XIII-XVIII din
partea a zecea,rolul naratorului este preluat de prietenul si avocatul lui Victor Petrini,Ciceo Pop,care povesteste tot la persoana I,dar din perspectiva
martorului,evenimentele prin care trece Petrini.Insa nu Ciceo incheie naratiunea,ci revine Petrini,pentru a da o solutie dramei in care a intrat fara voia
lui.Asadar,asa cum observa si Nicolae Manolescu,desi este scris in intregime la persoana I,Cel mai iubit dintre pamanteni conserva in mare parte
formula clasica a retrospectivei ordonate,in care experientele sunt restituite,nu retraite intr-un prezent proustian al memoriei.Povestirea lui Petrini
alterneaza realismul sumar,publicistic,cu fantezia caricaturala,proza de aventuri cu cea de idei,intr-un stil original,accesibil si inegal(uneori prea
elementar pentru un filozof de meserie).Subiectul romanului este amplu,putand fi privit din mai multe perspective.In prim plan se afla istoria lui Victor
Petrini,care isi reconstituie si isi analizeaza cu luciditate existenta.Evenimentele se petrec intr-un oras din Transilvania,al carui nume nu este precizat in
roman,dar in care,dupa opinia criticii literare,ar putea fi recunoscut Clujul,in perioada de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial,mai precis in anii 50-
60.Intelectual,asistent universitar cu stralucite perspective profesionale,aspirand sa compuna o noua gnoza si scriind un eseu despre Era
ticalosilor,personajul-narator,Victor Petrini,ajunge sa fie incarcerat de doua ori:mai intai dintr-un abuz,din cauza excesului de zel al sustinatorilor
regimului comunist(o fraza absolut nevinovata,dintr-o scrisoare primita de Petrini de la un fost prieten,este interpretata gresit de autoritatile
comuniste,care cred ca Petrini este implicat intr-un complot politic),iar a doua oara pentru ca,fiind in legitima aparare,omoara un om,un dipsoman
agresiv,sotul femeii iubite,Suzy Culala.In asteptarea judecarii celui de-al doilea proces,eroul isi rememoreaza viata in scris.Experientele erotice,femeile
pe care le-a iubit,redau simbolic tot atatea ipostaze ale perioadelor social-istorice pe care protagonistul le traverseaza.Tineretea sta sub semnul
erosului.Dupa doua relatii de dragoste esuate cu Nineta,apoi cu Caprioara,ultima sfarsind in mod tragic,eroul se indragosteste de Matilda,sotia colegului
sau,Petrica Nicolau.Casnicia celor doi aflata oricum intr-un punct critic se incheie printr-un divort,dupa care Petrini se casatoreste cu Matilda.Desi este o
femeie instruita,fiind arhitecta,ea se dovedeste o fire voluntara si dificila,abisala,imprevizibila,jucaria unor forte obscure(Eugen Simion),care ii va
transforma existenta intr-un infern.Victor si Matilda au impreuna o fiica,pe Silvia.La botezul copilului,dupa ce sotii se hotarasc sa se desparta,Petrini este
arestat in mod abuziv.Ajunge la inchisoare,la canal si apoi intr-o mina de plumb,unde cunoaste treptele cele mai de jos ale abjectiei umane.In aceasta
mina de plumb este nevoit ca,pentru a supravietui,sa ucida un gardian.La iesirea din inchisoare afla ca Matilda se recasatoreste cu Mircea,un inalt
demnitar.Pentru a-si castiga existenta,Petrini lucreaza o vreme la serviciul de deratizare publica si,in cele din urma,se angajeaza la intreprinderea
Oraca.Aici se indragosteste de Suzy Culala,o femeie tandra si afectuoasa,al carei caracter nu s-a inasprit,desi a trecut prin nenumarate
incercari(parintii ii fusesera intemnitati,fusese eliminata din facultate si muncise ca zidarita pe un santier).Desi il iubeste pe Victor,Suzy ii ascunde
adevaratul ei statut conjugal:este casatorita cu un inginer dipsoman,Pencea.In timpul unei excursii la munte,Pencea il ataca pe erou,in cabina unui
teleferic,iar Petrini,pentru a se apara,il impinge in mod involuntar intr-o prapastie.Pencea moare,iar Petrini este intemnitat pentru a doua oara si,in
asteptarea procesului,scrie romanul vietii lui.Infrant in viata sociala,infrant de mai multe ori in iubire,filozoful afla in scriitura o bucurie
recuperatoare(Eugen Simion).Datorita comportamentului sau exemplar,pedeapsa lui Petrini este redusa de la sase la doi ani de detentie.Eroul se
desparte si de Suzy,lipsa de sinceritate a femeii erodand cuplul.Ea pleaca in Italia,iar Petrini,care primeste un post de profesor de franceza intr-o
comuna,hotaraste sa-si dedice viata fetitei lui,Silvia.Un episod aparte in roman este acela al indepartarii de la catedra a unui mare poet si filozof
roman,Lucian Blaga,la care asista Petrini.Personajele,chiar daca in unele cazuri nu reprezinta niste tipuri umane,sunt bine
individualizate.Astfel,protagonistul si,in acelasi timp,personajul-narator al romanului,Victor Petrini,care ofera o perspectiva subiectiva asupra
intamplarilor,reprezinta tipul intelectualului lucid.Asistent universitar,profesor de filozofie,el isi analizeaza cu luciditate si isi problematizeaza
existenta.Personajul are capacitatea de a identifica in aventura existentiala aventura constiintei,fiind,dupa cum ii marturiseste Matildei:omul care isi
asuma totul.Conform opiniei lui Nicolae Manolescu,Petrini are ceva din idealismul si cavalerismul etic al eroilor lui Camil Petrescu,decat care este totusi
mai complex.Onest si deloc lipsit de curaj,suporta cu stoicism loviturile,patruns de credinta ca se poate obtine fericirea prin iubire.El nu este manat de
iubirea aproapelui,ca aceea din Biblie,ci de eros,ca principiu fundamental al universului.Omul e o divinitate inlantuita de puterea conditiilor,afirmase
Marin Preda,iar din aceasta perspectiva,Petrini este un personaj tragic,individul confruntat cu istoria,asemenea altor personaje ale romancierului(de
exemplu,Ilie Moromete).In volumul I,incipitul este reprezentat de o meditatie pe tema mortii(Moartea e un fenomen simplu in natura,numai oamenii il fac
inspaimantator),in timp ce volumul al III-lea se incheie printr-o fraza conclusiva,parafraza a cuvintelor Sfantului Apostol Pavel din Epistola I catre
Corinteni:daca dragoste nu e,nimic nu e,dar fara semnificatia lor biblica.Rezumand,se poate afirma ca exista o relatie intre incipitul si finalul
romanului,intrucat prin aceste doua parti constituente ale operei,Eros si Thanatos se arcuiesc peste intreaga actiune.Matilda si Suzy,cele doua mari
iubiri ale lui Petrini,reprezinta niste ipostaze feminine aparte.In timp ce Matilda este un caracter puternic,greu de definit ca sensibilitate feminina,Suzy
pare o forta recuperatoare pentru Petrini.Din punct de vedere stilistic,romanul se caracterizeaza prin amestecul de registre lingvistice contrastante,ceea
ce creeaza,uneori,efecte comice.Prin Cel mai iubit dintre pamanteni,Marin Preda a realizat,asa cum remarca Eugen Simion,romanul unei mari
constiinte,in care eroul atinge,intr-o lume confuza,conditia tragicului,insa infrangerile nu-l imping spre negatia valorilor si nu-i salbaticesc
sufletul.Romanul ramane in literatura romana ca o dovada a curajului scriitorului Marin Preda de a da o lectie etica si de a arata lumii intregi realitatile
anilor 50.