Eu nu strivesc corola de minuni a lumii-Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice moderne ale
literaturii romane din perioada interbelica,alaturi deTestament de Tudor Arghezi si Joc secund de Ion
Barbu.Poezia este asezata in fruntea primului sau volumPoemele luminii(1919),si are rol de program
literar,realizat insa cu mijloace poetice.Este o arta poetica deoarece autorul isi exprima crezul liric
(propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acesteia)si viziunea asupra
lumii.Prin mijloacele artistie sunt redate propriile idei despre poezie(teme,modalitati de creatie si de
expresie)si despre rolul poetului(raportul acestuia cu lumea si creatia,problematica cunoasterii).Este o
arta poetica moderna,pentru ca interesul autorului este plasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume
si poet-creatie.Atitudinea poetului fata de cunoastere poate fi explicata cu ajutorul terminologiei
filozofice ulterior constituite.El face distinctie intre cunoasterea paradisiaca(pe calea ratiunii)misterul
fiind partial redus cu ajutorul logicii,al intelectului,si cunoasterea luciferica(intuitiva,din care face parte si
cunoasterea poetica),misterul fiind sporit cu ajutorul imaginatiei poetice,al trairii interioare,al
intelectului exatic.Rolul poetului nu este acela de a descifra tainele lumii,ci de a le potenta prin trairea
interioara si prin contemplarea formelor concrete prin care ele se infatiseaza.Tema poeziei este
atitudinea poetica in fata marilor taine ale Universului:cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este
posibila numai prin iubire(comunicarea afectiva totala).Fiind o poezie de tip confesiun,lirismul subiectiv
se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si,la nivelul expresiei,prin marcile
subiectivitatii(marci lexico-gramaticale prin care se videntiaza eul liric):pronumele personal la persoana I
sg,adjectivul posesiv la persoana I,verbe la prezent,pers I sg, alternand spre diferentiere cu persoana a III
a; topica afectiva(inversiuni si dislocari sintactice)pauza afectiva/cezura.Titlul este o metafora
revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice,figureaza universul totalizator ca pe o
reprezentare sferica de o fragila armonie,definita prin ideea de miracol.Eul poetic se raporteaza la
aceasta lumemirabilaprintr-o metafora verbala:Eu nu strivesc.Se evidentiaza astfel o legatura
simpatetica intre eul rostitor si universul intergrator ,dar si o atitudine protectoare fata decorola
mundana.Subliniat prin recurenta(versul incipit al poeziei),titlul devine profesiune de credinta a
creatorului,repetata cu rigoare mai ales in prima etapa a creatiei.La nivel compozitional,discursul
poetic,formulat ca monolog liric,nu este structurat strofic.La nivelul sintaxei poetice insa,cele douazeci
de versuri cu masura inegala se organizeaza in 4 enunturi poetice,deci in 4 secvente.Acestea au drept
centru de iradiere a semnificatiei poetice metafora luminii,simbol al cunoasterii.Modelu gnoseologic
este unul poetic,organizand refeentul fictional pe doua planuri.Aceasta structura bipolara a imaginarului
poetic este configurata pe un raport antitetic:prim-planul este focalizat asupra eului liric,care opteaza
pntru cunoasterea luciferica(lumina mea) ,in opozitie culumina altora,care aleg calea cunoasterii
paradisiace.Prima secventa (insumand 5 versuri) detaliaza relatia eu-univers enuntata metaforic in
titlu.Rostirea poetica a eului blagian se intemeiaza aici pe un scenariu al calatoriei initiatice;in calea
sa,incurierul sferic al lumiii,eul poetic are relevatia unor intruchipari concrete ale miracolului vietii si ale
misterului mortii pe care nu incearca sa le destrame:Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/si nu
ucid/cu mintea tainele ce le-intalnesc/in calea mea/in flori,in ochi pe buze ori morminte. Fiecare
numireacorolei de minuni a lumii este un simbol care se va dovedi esential ingeografia mitologica a
lui Blaga(Ion Pop).Fragmentele acestui univers totalizator sunt legate prin misterioase corespondente,
sugerate la nivel textual prin coordonare sintactica.Florile sugereaza mirabila frumusete a naturii,a
universului,nu numai vegetal,fiindca numesc si fiinta iubitei ori copilaria,dar si taina infloririi ,a rodirii.La
alt nivel al interpretarii simbolice ele pot figura prima treapta a cunoasterii-cea a perceptiei senzoriale
Mormintele pot fi simboluri ale mineralului (tarana),dar si metafore ale cunoasterii prin asumarea
traditiei,prin pastrarea legaturii spirituale cu strabunii.Ele reprezinta,in acelasi timp,tulburatoarea taina
a mortii.Intre aceste doua susbtantive-metafora se releveaza un intreg univers al viului.Motivul
ochilor(sugerand nu numai universul uman ,ci si pe cel al vietuitoarelor sau simbolizand pamantul insusi
care deschide ochi pretudindeni,precum izerul sfant)se asociaza firesc ideei de cunoastere
contemplativa .Ochii sunt insa si spatiul al intalnirii dintre eu si lume,o deschidere a universului interior
spre tot ce inconjoara fiinta.Motivul buzelor poate semnifica ideea cunoasterii prin rostire poetica,prin
cuvant,prin Laos si a cunoasterii prin Eros.Ca taine intalnite in cale si ocrotite prin iubire,cele 4
fragmente ale unui Tot armonic imbogatesc vraja nepatrunsului ascuns.La nivelul discursului poetic,
enumerarea celor 4 termeni metaforici in finalul primei secvente textuale determina marcarea lor prin
accent afectiv si prin relief stilistic.Se cristalizeaza astfel o tulburatoare viziune asupra lumii,in centrul
careia se afla eul iluminat de constiinta unei legaturi consubstantiale cu intregul mundan,cu fiecare
petalaa corolei de minuni a lumii.Secvanta a II a detaliaza un alt mod de cunoastere-cea
rationala,numita de Blaga-cunoastere paradisiaca.Aceasta este figurata poetic prin metaforalumina
altora,in care pronumele nehotarat desemneaza multimea celor care aleg caleaminus-cunoasterii.Desi
referentul poetic ramane cel din prima secventa(substantivultaineleare ca substituenti poetici
sintagmele metaforicenepatrunsul ascunssiadancimi de intuneric),cele doua unitati compozitionale
reliefeaza opozitia esentiala intre cunoasterea prinintelectul ecstaticsi celenstatic(Trilogia
cunoasterii).Primul tipar cognitiv este exprimat poetic prin verbele la forma negativa(eu nu strivesc,nu
ucid cu mintea),iar al doilea,printr-un sinonim afirmativ:Lumina altora/sugruma vraja nepatrunsului
ascuns.Obiectulcunoasterii este miracolul vietii si al mortii,tainele teluricului si ale
celestului,exprimate prin dubla negatie(nepatrunsul ascuns)si prin metafora spatiala si temporala in
acelasi timp(adancimi de intuneric).Secventa a treia defineste prin opozitie cunoasterea luciferica ,
aventura cognitiva a intuitiei,a iluminarii, a revelatiei-cunoastere poetica privilegiata.Prin conjuctia
adversativadar se instituie antitezalumina altora/lumina mea,care valorizeaza dublul(negativ si
pozitiv) metafora lumii.In acelasi timp,alternanta unicitate-multiplicitate(eu/altii)supramarcheaza la
nivelul persoanei gramaticale antiteza fundamentala a poeziei.Cunoasterea luciferica pentru care
opteaza eul liric este detaliata poetic prin comparatia dezvoltata cu lumina selenara,cu toate ca luna nu
este una dintreobsesiile stilisticeale lui Lucian Blaga (motivul lunii,prin excelenta romantic,pare a-si fi
epuizat resursele expresive in perioada antebelica).In contextul acestei poezii,luna(astru supus al
timplului)nu apare ca o eminesciana zeitate tutelara,ci personifica undublucosmic al fiintei infiorate de
misterul existential :cu razele ei albe luna/tremuratoare/mareste si mai tare taina noptii .
Identificarea creatiei poetice cu lumina luniisi a eului liric cu misterele lumii si ale existentei este
sugerata prin aglomerarea termenilor care desemneaza semantic ceea ce se ascunde dincolo de zaristea
cunoasterii omenesti,dincolo decenzura transcendentaimpusa de divinitate(Marele Anonim).Campul
semantic configurat prin termeni cataina,intunecata zare,sfant mister,taina noptii este intregit prin
constructii lexicale cu prefixul de negatie:nepatruns,ne-inteles.Topica afectiva reliefeaza conotatiile
acestei retele semantice prin inversiunea poetica:asa imbunatatesc eu intunecata zare/cu largi fiori de
stanf mister.Analogialumina lunii-lumina measugereaza ideea ca actul de creatie poetica este
iluminare si relevare a tainelor existentiale,esteimbogatirenemasurata a misterelor fiintei si
infiintarii(si tot ce-i ne-nteles/se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari).Prin actul poetic care reitereaza
actul mitic al creatiei,eul cunoscator devine eul creator,imbogatind taina lumii cu propriul inteles si
neinteles,participand astfel la actul demiurgiei.Schimbarea regimului ontologic este evidentiata prin
intreaga serie a verbelor asociate eului-subiectiv:eu nu strivesc,nu ucid/intalnesc/sporesc, imbogatesc
...caci eu iubesc.Ultima secvanta are valoare conclusiva(subliniata si prin conjuctiacaci),motivand rin
iubire relatia simpatetica a poetului cu esenta misterioasa a universului.Iubirea devine astfel instrument
de cunoastere,cale de intuire a tainelor lumii.Aceasta emotie a universului launtric favorizeaza acordul
empatetic(nu rational)cu ilimitatul metafizic si cu intruchiparile diverse ale lumii fizice,limitate in materie
si totusi,purtatoare ale misterului existential:caci eu iubesc/si flori si ochi si buze si morminte.Prin
recurenta termenilor enumerati si in finalul primei secvente-fiecare substantiv fiind pus,de aceasta
data,sub accent stilistic prin repetarea lui si adverbial-corola de minuni a lumii pare a inchide
sferic,refacandu-si perfectiunea.Surprinzator,in noul tipar sintactic,fiecare termen al enumerarii devine
metonimie,prin care sunt numite poetic toate regnurile lumii fizice si toate treptele
cunoasterii,insumate numai princunoastere luciferica.In poezia lui Lucian Blaga,limbajul artistic si
imaginile artistice sunt puse in relatie cu un plan filozofic secundar.Organizarea ideilor poetice se face in
jurul unei imagini realizate prin comparatia ampla a elementului abstract,de ordin spiritual,cu un aspect
al lumii materiale, termen concret,de un puternic imagism.O alta particulalitate stilistica este cultivarea
cu predilectie a metaforei revelatorii,care cauta sa scoata in evidenta un mister esential pentru insusi
continutul faptului, dar si a metaforei plasticizante ,care da concretete faptului,fiind insa considerata
mai putin valoroasa.



















Liceu:

Intre concepte filozofice blagiene,intre marele anonim,cunasterea..Dorul este considerat de lucian blaga, un
cuvant cu multiple sensuri in lba romana si sing care nu are alt corespondent in alte limbi.Dorul este sentimentul
inefabil care caracterizeaza sufletul romanesc si reprezinta nota de originalitae a poporului roman intre alte
popoare.Titlul poeziei eu nu strivesc corola de minuni a lumii este o metafora revelatorie intruncat corola de
minuni reprezinta misterul,taina perfectiunea universului,intangibila.Prezenta in titlu a pronumelui pers eu face
ca poezia sa fie interpretata ca unn manifest literar sau ca o arta poetica.
Folosirea negatieiEu nu strivesc in imediata apropiere a sintagmei corola de minuni care are o incarcatura
semantica pozitiva poate fi considerat drept un altfel de a face distinctia intre forma si modul poeziei,care la
Arghezi in testament de asemenea manifest literar sau arta poetica era de asemenea numite slova de foc sau
slova faurita.
Inca din titlul se evidentiaza relatia poetica a poetului cu sursa sa nemijlocita de inspiratie,universul.Astfel lucian
blaga se arata a fi depart a cunoasterii luciferice,pastratoare a misterului si a fiintei spirituale din om.
Poezie moderna,eu nu strivesc corola de minuni a lumiieste construita pe o antiteza intre doua metafore care
sunt cele doua tipuri de cunoastere:lumina mea si lumina altoran sunt doua atitudini de baza ale artistului fata
de propria creatie dar si fata de creatia universala.
In plan microtextual ,apar vebele de negatie nu strivesc,nu ucid, nu micsoreaza, sugruma alaturi de verbe
cu semantica pozitva sporesc mareste, cea ce subliniaza eterna pendulare a omului intre cunoasterea
rationala,lucida,paradisiaca,si ce-a opaca si opacizanta,care pastreaza neatins insusi misterul
cunoasterii,cunoastera luciferica.