www.referat.

ro

www.referat.ro

Ecumenismul religios

Ecumenismul este pan-erezia secolului XX, cea mai mare erezie a veacului, erezia
ereziilor.
Iata ce spune un mare teolog ortodox, parintele Iustin Popovici:
Ecumenismul este numele de obste pentru crestinismele mincinoase,
pentru bisericile mincinoase ale Europei apusene. In el, se afla cu inima lor toate
umanismele europene, cu papismul in frunte; iar toate aceste crestinisme
mincinoase, toate aceste biserici mincinoase nu sunt nimic altceva decat erezie
peste erezie. Numele lor evanghelic de obste este acela de atot-erezie (pan-erezie).
De ce? Fiindca de-a lungul istoriei, feluritele erezii tagaduiau sau sluteau anumite
insusiri ale Dumnezeu-Omului Domnului Hristos, in timp ce ereziile acestea
europene indeparteaza pe Dumnezeu-Omul in intregime si pun in locul lui pe
omul european, in aceasta privinta nu e nici o deosebire esentiala intre papism,
protestantism, ecumenism si celelalte secte, al caror nume este legiune''.
Dialogul "contemporan al dragostei", care se infaptuieste in chipul unui
sentimentalism gaunos, este in realitate refuzul, - pornit din putinatatea de credinta-,
sfintirii Duhului si credintei adevarului (II Tes. 2, 13), adica refuzul singurei iubiri de
adevar (II Tes. 2, 10) mantuitoare. Esenta dragostei este adevarul si dragostea viaza
umbland doar in adevar. Adevarul este inima fiecarei fapte bune Dumnezeu-omenesti,
deci si a dragostei: si fiecare dintre acestea arata si binevesteste pe Dumnezeu-Omul
Domnul Hristos, Care singur este intruparea si intruchiparea adevarului dumnezeiesc,
adica a-tot-adevarului.
Sa nu ne amagim. Exista un dialog al minciunii, atunci cand cei care dialogheaza
se inseala, cu stiinta sau fara stiinta, unii pe altii. Un astfel de dialog e propriu tatalui
minciunii, diavolul, caci mincinos este si parintele minciunii (Ioan 8, 44).
Propriu este si pentru toti impreuna-lucratorii lui cei de buna voie sau fara de
voie, atunci cand ei voiesc sa faptuiasca binele lor cu ajutorul raului, sa ajunga la
adevarul lor cu ajutorul minciunii.

Nu exista dialog al dragostei" fara dialogul adevarului. Altminteri, un astfel de

dialog e nefiresc si mincinos. De aceea si porunca purtatorului de Hristos Apostol cere:
Dragostea sa fie nefatarnica (Rom. 12, 9).
Dezbinarea si despartirea umanista eretica intre dragoste si adevar este ea insasi o
dovada a lipsei credintei Dumnezeu-omenesti si a pierderii cumpenei si gandirii
sanatoase duhovnicesti, Dumnezeu-omenesti.
In orice caz, aceasta nu a fost niciodata si nu este calea Sfintilor Parinti.
Ortodocsii, cu totul inradacinati si intemeiati impreuna cu toti sfintii in adevar si
dragoste, au vestit si vestesc, din vremurile Apostolilor pana astazi, aceasta dragoste
mantuitoare Dumnezeu-omeneasca fata de lume si fata de toate zidirile lui Dumnezeu.
Minimalismul moral si pacifismul hominist gaunos al ecumenismului contemporan nu fac
decat un singur lucru: vadesc uscatele lor radacini umaniste, filosofia lor bolnava si etica
lor neputincioasa, cea dupa predania oamenilor (Coloseni 2, 8).
Si mai mult, vadesc criza credintei lor hoministe in adevar si nesimtirea lor
dochetista fata de istoria Bisericii, fata de comunitatea ei apostolica si soborniceasca,
Dumnezeu-omeneasca, in adevar si in dar. Iar cugetarea indumnezeita si gandirea
sanatoasa apostolica si patristica binevesteste prin gura Sf. Maxim Marturisitorul
adevarul credintei Dumnezeu-omenesti: Credinta e temelia nadejdii si a dragostei... Caci
credinta face neindoielnic insusi adevarul.
Nu exista nici o indoiala ca masura parinteasca, mostenita de la Apostoli, a
dragostei fata de oameni si a legaturilor cu ereticii are in intregime un caracter
Dumnezeu-omenesc.
Lucrul acesta il arata de Dumnezeu insuflatele cuvinte ale aceluiasi sfant: Eu nu
doresc ca ereticii sa patimeasca, nici nu ma bucur de raul lor - fereasca Dumnezeu! - ci
mai degraba ma bucur si impreuna ma veselesc de intoarcerea lor; caci ce e mai placut
celor credinciosi, decat sa vada adunati impreuna pe copiii cei rataciti ai lui Dumnezeu?
Nu scriu nici indemnandu-va sa puneti asprimea inaintea iubirii de oameni - nu as putea
sa fiu atat de salbatic - ci rugandu-va sa faceti si sa lucrati cele bune pentru toti oamenii
cu luare aminte, si cu cercare multa, si facandu-va tuturor toate dupa cum are nevoie
fiecare de voi. Numai un lucru il voiesc de la voi: Va rog sa fiti aspri si neindurati fata de
orice ar putea sa ajute la dainuirea credintei lor nebunesti, caci socotesc ura fata de
oameni si despartire de dumnezeiasca dragoste ajutorul dat ratacirii ereticesti spre mai
mare pierzanie a celor ce se tin de aceasta ratacire".
Nazuinta unitatii Bisericii, mult dorita de toata crestinatatea, nu poate fi decat
binevenita si binecuvantata de Dumnezeu.
Dar pentru ca aceasta unitate a crestinilor, intr-una sfanta, soborniceasca si
apostoleasca Biserica, sa corespunda unui scop sfant si sa se infaptuiasca dupa voia lui
Dumnezeu, ar trebui ca acele Biserici instrainate si acele comunitati crestine eterodoxe,

care ar voi sincer sa ajunga la aceasta realizare, sa adere la dreapta credinta cu o intreaga
participare si cu o deplina recunoastere a Adevarului. Biserica Ortodoxa are menirea
sacra, cu vreme si fara vreme, sa faca sa fie cunoscut Adevarul dreptei credinte. Dar de
dragul unirii Bisericilor nu trebuie ca Biserica Ortodoxa sa ajunga la compromisuri ce iar aduce vatamare de credinta.
In aceasta viziune, Biserica-mama intelege sa primeasca pe toti fratii crestini care
s-au indepartat de Biserica Ortodoxa, ca si pe toti necrestinii care ar voi sa se mantuiasca
si sa primeasca dreapta credinta.
Din pacate, miscarea ecumenica este contrara acestei viziuni de revenire la
dreapta credinta marturisita de cele sapte sinoade ecumenice. Ea doreste o unitate
adogmatica, o unitate intr-un crez nou potrivit pentru o noua ordine mondiala, o religie
sincretista toleranta, care sa ajute la instituirea adorarii lui Lucifer, ca religie a noii ere.
Ecumenismul face parte din planul pentru o noua ordine mondiala. Ecumenismul
este dictat de interesele politice pentru crearea unui guvern mondial.