P ATUL LUI PROCUST

"Patul lui Procust" de Camil Petrescu a aparut in 1933, la trei ani dupa primul roman al lui, "Ultima
noapte de dragoste intaia noapte de razboi". Cele doua romane, intregesc proza mare din perioada
interbelica, fixandu-i locul scriitorului printre romancierii de frunte ai literaturii nationale. Este dezbatuta
drama intelectuala ca si in primul roman, dar aici, intelectualul este vazut din mai multe unghiuri: din
jurnalul lui Fred Vasilescu, din parerile Emiliei, din parerile scriitorului si ale prietenei lui George Demetri
Ladima, personaj care se detaseaza, este in fond un erou absent, construit din scrisori si amintiri.
Din punct de vedere compozitional, romanul are sapte parti: trei scrisori ale doamnei T catre
autor, jurnalul lui Fred Vasilescu, din capitolul "O dupa-amiaza de vara", doua capitole cu titlul "Epilog",
apoi notele de la subsol. Prin modul de a concepe acest roman, Camil Petrescu aduce un inedit in proza
interbelica romana. Unele personaje poarta nume obisnuite ale romanelor, altele sunt notate cu initiale
cum ar fi: Doamna T, descoperita la notele de la subsol, sub numele de Maria Manescu, expediaza trei
scrisori autorului, in care-si povesteste propria viata, pentru ca eroii lui Camil Petrescu sunt solicitati sa fie
sinceri. Din scris desprindem cateva secvente din viata intima a acestei femei: timp de cincisprezece ani,
a fost iubita de un oarecare D pe care ea nu l-a putut suporta, dar ea l-a iubit pe Domnul X si nu-si poate
explica de ce acesta s-a retras din dragostea ei.
Tot la subsol deslusim numele acelui X despre care vorbea Doamna T, fiind vorba de Fred
Vasilescu, fiul bogatanului Vasilescu Lumanararu, prezent si in romanul a "Ultima noapte de dragoste
intaia noapte de razboi "
In roman intalnim doua cupluri erotice: Doamna T - Fred Vasilescu si Ladima - Emilia. Sunt doua
cupluri care nu se potrivesc si ca atare, acest spatiu al nepotrivirii trebuie explicat pornind de la legenda
unui talhar din Atica. In legenda se spune ca Procust, talharul din Atica umbla pe drum cu doua paturi
(unul lung si celalalt scurt). Cei intalniti in drum erau supusi sa se incadreze intr-unul din cele doua spatii
purtate de el. Victimele mai inalte erau osandite sa se incadreze in patul scurt si pentru realizarea
acesteia le amputa picioarele, ca sa se poata incadra. Cei scurti, erau pusi pe patul lung si pentru a se
incadra in spatiul lung li se taiau picioarele de la incheieturi si intinsi in spatiul in care trebuiau sa se
incadraze. Autorul foloseste aceasta legenda pentru a arata nepotrivirea dintre cele doua cupluri, in care
primul din parteneri trebuia sa-si lungeasca spiritul pentru a se potrivi cu celalalt partener al cuplului
erotic. In consecinta poetul celebru G.D. Ladima, a trebuit sa-si amputeze spiritul ca sa coboare la spiritul
Emiliei Rachitaru, in timp ce Fred Vasilescu a trebuit sa faca eforturi, imposibil de realizat pentru a ajunge
la dimensiunile fiintei superioare Doamna T.
Interpretand simbolic din titlu, drept spatiu al mutilarilor pe care sentimentul neimpartasit al iubirii
le poate provoca in suflet oamenilor. Ladima trebuie sa-si amputeze sufletul si sa coboare la amorul

vulgar al Emiliei, Iar Fred Vasilescu, are un complex de inferioritate in fata Doamnei T la care nu poate
ajunge.
Din cele patru personaje, cu care sunt construite cele doua cupluri erotice, doar trei traiesc
sentimentul dramatic al iubirii (D-na T, Fred Vasilescu, Ladima), in timp ce Emilia nu pare atinsa de nimic,
deoarece ea nu traieste sentimentul, ci ea il mimeaza. Pornind de aici, constatam urmatoarele:
infruntandu-se, oamenii se masoara intre ei, fiecare fiind pentru celala;t un Procust, victima si calau in
acelasi timp.
Pentru interpretarea sentimentelor erotice ale acestor cupluri nereusite, capitolul care ne ofera
cele mai multe detalii este "O dupa-amiaza de vara". Aici, Fred Vasilescu se afla in casa Emiliei, o actrita
mediocra pe plan profesional si o semi-prostituata pe plan moral. Cu aceasta ocazie el citeste un maldar
de scrisori expediate de Ladima, acestei actrite mediocre, dar foarte cinica, cu acest barbat atat de sincer
si curat la suflet. Continutul scrisorii de dragoste, il fac pe Fred Vasilescu sa-si puna marea intrebare:
Cum a putut o celebritate, de talia lui G.D. Ladima sa se coboare la dimensiunile acestei femei mediocre
si vulgare? Il pasioneaza cunoasterea continutului fiecarei scrisori, pentru ca el, citind se regaseste pe
sine. Asa dupa cum stim din scrisorile Doamnei T catre scriitor, Fred Vasilescu s-a retras din viata erotica
a acestei femei distincte, fara sa se explice si fara sa-si faca cunoscuta atitudinea lui.
Pe planul timpului, romanul este construit din prezent spre trecut, pentru ca Ladima, asa cum am
afirmat odinioara, este un personaj absent, construit din scrisori si amintiri.
Se stie ca Ladima s-a sinucis, iar cel care cauta sa dezlege enigma este Fred Vasilescu, care s-a
declarat un bun cunoscator al lui Ladima. El stia despre poet ca traia intr-o mizerie de neconceput, ca era
mort de foame, ca a fost scos de la diverse ziare cu care colabora, practic nu avea din ce trai. L-a
cunoscut si pe plan sentimental, fie din scrisorile expediate Emiliei sau din interventiile Emiliei la
completarea parerilor si insemnarile facute de Fred Vasilescu in jurnalul sau. De aceea, Fred Vasilescu,
pleaca cu certitudinea absoluta, ca el descopera cauza sinuciderii lui Ladima. Prima banuiala e de ordin
material: eroul s-a sinucis pentru ca nu a mai avut strictul necesar, presupunerea aceasta este spulberata
prin gasirea in buzunarul sinucigasului a unei sume, ceea ce l-a facut sa renunte la aceasta prima
banuiala. Nu cedeaza si inchina spre a doua varianta: din cauza esecului in dragostea cu Emilia, femeia
pe care-a iubit-o sincer dar aceasta si-a batut joc de el. Nici a doua banuiala nu rezista, deoarece
descopera pe masa de lucru a lui Ladima, o scrisoare de dragoste, expediata Doamnei T.
Din acest moment epilogul lui Fred Vasilescu ia sfarsit iar cel de-al doilea epilog apartine
scriitorului. Scriitorul urma sa-i smulga lui Fred Vasilescu de ce s-a retras din viata Doameni T, fiindca
scrisoarea lui Ladima era expediata catre aceasta, iar Doamna T in scrisorile ei, facea marturisirea unei
mari iubiri pentru Domnul X si nu a inteles de ce acesta s-a retras din viata ei.
Jurnalul este predat scriitorului de catre Fred in care este consemnata afirmatia ca si el a iubit-o
tot atat de mult pe Doamna T, dar cauza retragerii din viata erotica a acestei femei nu a mai putut fi
explicata deoarece Fred moare din cauza unui accident de aviatie. In consecinta, ramane un mister, iar

misterul acestor personaje, cum se exprima scriitorul in final a se scurge cu timpul in marele mister
oceanic.
Aceeasi sintagma "Spatiu al nepotrivirii", poate fi aplicata si in atitudinea celui mai important erou
al romanului G.D.Ladima, fata de societatea timpului contemporan lui. Este un intelectual desavarsit, un
scriitor cu o forta creatoare impunatoare, cu un talent genial. Patronii ziarelor se luptau din rasputeri
pentru a-l atrage la revista lor, fiind constienti ca articolele scrise de el, erau dezgustate de marele public.
Dar toate aceste interventii erau facute in momentul unei crize in redactia ziarului. Dupa aceasta
perioada critica, scriitorului i se impunea sa conceapa articole dupa interesele patronului. Ladima nu
poate accepta ofertele facute, pentru ca tot ce a csris el, a fost dictat de constiinta. In acest roman Camil
Petrescu sintetizeaza cel mai bine idealismul subiectiv a lui Bercson si Husserl din care si-a creat si el
modul propriu de a gandi: "Descriu ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce simt, ceea ce gandesc. Aceasta-I
realitatea constiintei mele, din mine insumi nu pot iesi".
Ladima s-a infruptat din tainele cartilor si si-a extras seva pentru a se plasa intr-o lume pura.
Cand I s-a cerut sa se amestece cu lumea profana, eroul respinge si in final se prabuseste, fiind
marginalizat. Acest moment dramatic din viata lui Ladima este surprins de autor in comparatia cu
Albatrosul, care zace pe marginea puntii unui vapor, pe o scandura murdara, spre surprinderea
marinarilor, care stiau ca aripile lui sunt numai pentru zbor.
In esenta, romanul lui Camil Petrescu, trateaza ca si-n primul roman doua probleme, una erotica
si cealalta sociala, ambele alimentandu-se reciproc prin destinul si actiunile personajelor.