PATUL LUI PROCUST - CAMIL PETRESCU - REFERAT COMENTARIU

   

         Romanul PATUL LUI PROCUST  a aparut in anul 1933  la scurta vreme dupa
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi care aparuse in 1930.
 Romanul Patul lui Procust cuprinde coordonatele existentei personale pornind de la un
mit (despre Procust) ale carui semnificatii raspund problemelor generale ale umanitatii cu
un model aflat nu departe de ontologia husserliana si care decurge explicit din doua
tipologii de referinta: Hamlet si Don Quijote, respectiv Fred si Ladima. Ceea ce da
impresia de confruntare existentiala este, in primul rand, teatralitatea subliniata a
romanului, existand chiar o secventa care desluseste intentia unei constructii scenice: este
vorba despre afirmatia lui Fred Vasilescu: sunt actor intr-un teatru care ca teatrul in
teatrul din Hamlet corespunde unei drame adevarate!
 Prin ,,Patul lui Procust’’ patrunde in literatura noastra prima influenta identificabila a
artei literare al lui Marcel Procust(T.Vianu). Exprimarea adevarului in literatura este
norma morala fundamentala a lui Camil Petrescu. Autenticitatea si substantialitatea,
realitatea inteleasa ca flux al constiintei (,,Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai’’)
il situeaza pe Camil P. ca un scriitor de prima marime in innoirea formulelor estetice ale
romanului romenesc in sincronizarea cu spiritul european. Cel mai relevat din acest punct
de vedere este,, Patul lui Procust’’ care este o forma de garantare autenticitatii realitatii
impresiilor, inraulita de Stendhal si de(Gate) Gade creatoru ( dosarului de existente).
Titlu 
Titlul romanului este o metafora , semnificand nepotrivirea. Sensul simbolic este cuprins
in poemul de acelas nume a lui Ladima , din care intelegem structura contradictorie a
lumii, a fiintei umane.
Tema
Romanul trateaza drama confruntarii cu adevarul intr-un moment de criza existentiala,
urmarind o poveste despre dragoste si libertate.
Compozitia
Daca in,, Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi’’ naratorul – personaj era o
singura constiinta, care filtra evenimentele, in,, Patul lui Procust’’ tehnica este complexa.
Camil P. largeste sfera de observare a realitatii prin prezentarea unor marturii deosebite,
fiind astfel un perspectiv (T.Vianu).
  Romanul nu urmeaza drumul clasic, traditional, al  nararii succesive, deci nu se poate
povesti.
  ,,Patul lui Procust’’ se compune din 2 confesiuni ale unor personaje deosebite relative la
aceleasi evenimente. Trei scrisori ale doamnei T., catre autor si jurnalul lui Fred
Vasilescu ( in care sunt induse si scrisorile lui G.D.Ladima.Doamna T., Emilia Rachitaru,
Penciulescu, Ciobanoiu, procurorul, prieteni sau cunoscuti) , dar si prin prisma autorului
care este si el protagonist si isi expune ideile cu privire la literatura in subsolul paginii.
Realitatea se dezvaluie in aceste unghiuri diferite de vedere, ca o reflectare a realitatii
umane.
Subiectul romanului
Autorul face presiuni asupra doamnei T. Pentru a o convinge pe aceasta să scrie despre
experienţa sa din întreaga viaţă. Rezultatul acestor presiuni se observa imediat când
doamna T. Îi trimite trei srisori în care îi mărturiseşte dragostea faţă de Fred Vasilescu pe
care îl identifica în acestea cu litera „X”. Trecuse mult timp de cand se despărţiseră însă
doamna T. Nu îl putea uita pe fostul ei iubit. Acesta s-a întors din Germania în ţară, unde
a pornit afaceri cu mobila. Acest lucru a determinat apariţia la micul magazin deţinut de
doamna T. lui Fred Vasilescu, care i-a solicitat acesteia sa-i decoreze apartamentul.
Urmarea decorării apartamentului a fost aceea a unui început de relaţie între doamna T. şi
Fred. În aceleaşi scrisori pe care le-a trimis autorului, doamna T. declara cum că după
încheierea relaţiei acesteia cu Fred, a dorit să îl revadă. Istorisind o întâmplare din vremea
când ea era iubita lui Fred, spune că a fost invitată de acesta la el acasă unde ea s-a dus cu
un buchet de flori însă tot ce a găsit a fost o scrisoare prin care Fred îşi cerea scuze cî nu
poate fi prezent. Întorcându-se acasă, doamna T. l-a găsit aşteptând pe D., un bărbat ce
purtase iubirea acesteia timp de 16 ani. În prima fază, doamna T. se supără pe D. Care
începe să plângă. Impresionată de suferinţa lui D., doamna T. îi mărturiseşte că nu-l
iubeşte. Doamnei T. îi era prea milă de acestapentru ai spune că persoana lui îi displace.
Într-o altă scrisoare, dpamna T. scrie că relaţia ei cu D. nu mai era atât de caldă. Cu toate
acestea, doamna T. îl primeşte într-o zi acasă la ea pe D. care-i cântă o melodie de
dragoste. În aceeaşi seară doamna T. era distrată de la efortul lui D. de a face să-l
iubească şi se gândea tot timpul la Fred Vasilescu lucru sesizat şi de D. care a observat că
doamna T. nu se gândea măcar o clipă la el. O altă întâmplare desrisă în scrisorile
doamnei T. se desfăşura la teatru, unde îl vede pe D. după o perioadă mai lungă cu o
tânără. Pentru a-l face pe acesta să crească în ochii domnişoarei, doamna T. îl chemă pe
D. la ea, lucru ce-l încântă pe acesta. Nu la mult timp după această întâmplare, doamna T.
pleca într-o excursie şi se întâlneşte în tren cu Fred Vasilescu şi noua sa amantă. Acest
lucru a făcut-o pe doamna T. să înţeleagă că cei doi vor urma să-şi petreacă sărbătorile în
locurile unde şi ea cu Fred veneau pentru a-şi consuma timpul liber. Acest lucru a
supărat-o pe doamna T. care s-a mai bucurat în momentul în care D. i-a trimis un buchet
de flori şi o carte de vizită. Autorul însă îi cere şi lui Fred să scrie dar acesta din urmă îi
oferă în schimb jurnalul intitulat „Într-o după-amiază de august”. Fred Vasilescu, fiul lui
Tănase Vasilescu zis lumânărarul, era un bărbat de 25 de ani care într-o după-amiază de
august i-a făcut o vizită Emiliei Răchitaru. Din cauză că nu se simţea atras în nici un fel
de aceasta, el i-a dat să citească scrisorile lui George Ladima care o iubise mult. Astfel,
Fred a aflat că Ladima, poet şi ziarist recunoscut, o iubea pe Emilia. George Ladima, care
era îndrăgostit până peste cap de Emilia i-a făcut rost de o slujbă la Teatrul Naţional din
Bucureşti şi a scris o sumedenia de articole în ziarul Veacul, la care era angajat, care
favorizau şi-i punctau talentul. Fred Vasilescu şi-a dat seama că Ladima nu a avut
posibilitatea să o cunoască foarte bine pe Emilia sau bani să o urmeze în locurile unde ea
mergea. Din acest motiv, Ladima şi-a imaginat-o pe Emilia drept femeia ideală şi nu se
gândea măcar o clipă că aceasta de fapt se folosea de el pentru a reuşi în carieră. Însă la
un moment dat Ladima si-a dat seama ce se întâmpla şi care erau intenţiile Emiliei însă a
continuat să accepte scuzele inventate de aceasta. După un timp, Ladima a început să stea
mai mult cu Valeria, sora Emiliei. Emilia a încercat o relaţie cu un grec, Arghiopol însă
nu a ţinut. După terminarea relaţiei dintre Emilia şi Ladima, acesta i-a scris cerându-i să îl
reprimească în viaţa ei mărturisind că a suferit foarte mult. Emilia a avut mai multe relaţii
cu mai mulţi bărbaţi şi de fiecare dată l-a minţit pe Ladima. O dată i-a dat întâlnire la
cinematograf dar Ladima a aşteptat-o o oră şi jumătate după care a văzut-o la braţul unui
grec în oraş. Altă dată s-a dus la ea acasă şi a găsit-o închisă în cameră cu Nae
Gheorghidiu. Cedând psihic şi dându-şi seama că nu-l iubeşte, George Ladima i-a scris o
scrisoare Emilieiîn care-i cerea toate scrisorile înapoi care însă nu le-a primit pe motiv că
Emilia le-ar fi pierdut. La distanţa de două săptămâni, Ladima s-a sinucis. Purta la el o
scrisoare în buzunarul hainei. Era o scrisoare de dragoste către doamna T. Modul
sinuciderii a fost împuşcare directă în inimă cu un revolver. Fred Vasilescu a stat de
vorbă cu prietenii lui Ladima aflând că acesta n-o iubise vreodată pe doamna T. şi că
banii ce fuseseră găsiţi în buzunarul hainei după moarte erau împrumutaţi. După ce Fred
Vasilescu i-a dat jurnalul autorului, a murit imediat a doua zi într-un accident de avion
lăsându-şi toată averea prin testament doamnei T. care a plecat în Germania. La
întoarcerea acesteia din Germania a primit din partea autorului jurnalul iubitului ei.
Personajele romanului
  Sunt realizate prin reflectarea lor in multe constiinte.Ele se constituie antiteic,
impletindu-si destinele.
  Poet si gazetor intransigent, devenit incomod prin corectitudine si onestitate , avid de
adevar si dreptate, nerealizat social, orgolios si lucid, fara simtul realitatii.             
Ladima traieste autoiluzionandu-se, in lumea ideilor pure fiind un inadaptal.
  Personalitatea lui Ladima se contureaza din mai multe perspective : Ladima este vazuta
de Fred ca un om misterios, grav pedant de bine crescut , om de superioritate intelectuala,
privind o fotografie a acesteia, la Emilia, Fred este surprins ca un om ca Ladima poate sa
scrie unei astfel de femei ( vulgare, total inferioara acestuia). Emilia vorbeste despre
Ladima cu compatimire,, saracul ,era mereu necajit, si atunci mustata ii cadea pe gura,
pentru ea este un netot, avea aerul unui profesor inacrit, de geografie de provinciei,
demodat, arata ca un tata.
  Pentru Nae Ghiorghidiu si Tanase Vasilescu este insignifiant, un om de paie, pana cand
scrie un articol care deranjeaza pe oamenii de afaceri.
  Poet si gazetar la ,,veacul’’, de un ,, curaj aspru’’, Ladima scria cu infrigurare ,
surprinzand interesul si atentia publicului. In scandalul iscat eu Nae Ghiorghidiu pentru
articolul care dezvaluia afaceri veroase, Ladima raspunde deschis, crezand in sinceritatea
scrisului gazetaresc :,, eu sunt un om care scrie…si dac nu scriu aea ce gandesc, de ce sa
mai scriu ?Nu pot astfel ! Si demisioneaza’’.
  Amanunte despre articolul lui Ladima aflam din subsolul cartii pe cateva pagini. Ladima
nu poate scrie 2 randuri, daca nu vin dintr-o convingere adanca. Strabate aici insasi
conceptia scriitorului, preocupat constant de problema intelectualului , a omului care
gandeste care are ceva de spus .
   Si moartea lui Ladima (sinuciderea) e motivata din mai multe cauze : a femeilor
vulgare (Fred), a doamnei T (avocatul), pentru ca Ladima isi pierduse credinta in
Dumnezeu (Ciobanoiu), de mizerie (altii). Cele 3 unghiuri prin care este conturat
personajul apar la un moment dat simultan , dand complexitate viziunii. Citind scrisorile
lui Ladima in patul Emiliei, Fred descopera un om sensibil, naiv, duios, indragostit de o
fiinta idealizata, plasmuire a mintii lui.
  Interventiile Emiliei, vulgare si simpliste demitizeaza profilul reusit din scrisori. Fred
corecteaza parerile Emiliei.
  Intelectualul cinstit , cu principii ferme de viata si etica profesinala , Ladima incearca sa
evadeze din mizeria existentei cotidiene, traieste spiritual in alta lume , proiectandu-si
visurile in viata .
  Ca si Ghiorghidiu traieste intens tortura in propria constiinta . El isi accepta lucid
destinul , se auto iluzioneaza dar nu poate rezista . Pentru el, existenta este unicata .
  Fred da o sugestie verosimila ,, Socat ca el se amagea cu oarecare luciditate .
Imprumutata Emiliei tot ceea ce-i trebuie ca s-o poata iubii si o iubeste anume pentru
ceea ce i-a imprumutat .’’
  Deci Ladima se autoiluziona constient. Ca si Ghiorghidiu, el si-a rupt axa sufleteasca . E
un invins. Din orgoliu si-a lasat bani in buzunar (pentru a nu se crede ca din mizerie s-a
sinucis) si o scrisoare de dragoste pentru doamna T femeie superioara (in total contrast cu
vulgara Emilia).
  Fred Vasilescu apare ca un fel de intersectie a tuturor celorlalte personaje (Pompiliu
Constantinescu). Fred traieste pri memoria afectiva si recompune retrospectiv viata
Emiliei, a lui Ladima , a doamnei T , a unchiului sau , politicianul Lumanararul. Fred era
fiul unui mare industrias , Tanase Vasilescu, aflam di notele din subsolul cartii. El era
enigmaticul X de care era indragostita doamna T . Din convorbirea cu autorul Fred ii lasa
aceasta impresie unica de traire ,, adevarata ‘’ de sinceritate a vietii, de loialitate si
delicatete.
  Diplomat, aviator, jucator excellent de tenis , placut de femei , integrat si adaptat
societati in care traia, el face parte din aceeasi familie spirituala cu Ladima si Ghiorghidiu
Si el iubeste si e convins ca nu e iubit , deci neimplinit, si el sfarseste enigmatic intr-un
accident de avion . Caietul sau dezvaluie o fire hipersensibila.
  Citirea scrisorilor lui Ladima il surprinde , dar il face sa-si rememoreze iubirea. Si
pentru Fred Vasilescu , dragostea este experienta fundamentala , cunoastere.
  Intalnirea cu doamna T este un punct de referinta in existenta sa ,,notiunea de normal eu
nu o am decat comparand existenta mea de dinainte de a intalni pe doamna T , cu
existenta mea de acum’’. Iubirea pentru doamna T ,a dat sens vietii sale, largandu-i sfera
spirituala’’….nici nu banuiam atatea intelesuri cate imi sar in ochi de atunci incoace .

  Prietenii il considera un Don Juan . In realitate Fred este un om de o mare delicatete si

profunzime intelectuala .
  Pentru doamna T , el este o enigma. Pentru Emilia este tanarul bogat , monden, care te
poate introduce in societate . Deplin lucid in privinta pasiunii puternice pe care o traieste
pentru doamna T, dar temandu-se poate de aceasta pasiune , Fred isi recunoaste iubirea
altora, dar femeii nu-si poate marturisi dragostea renuntand la ea , pentru ca de fapt , Fred
sacrifica definitiv pasiunea de altarul vanitatii : in loc sa se piarda pe sine , prefera s-o
piarda pe ea … Fred n-a vrut sa devina sclavul erotic al doamnei T .
  Personalitatea lui Fred ramane misterioasa si enigmatica . In  cel de-al doilea epilog al
romanului aflam ca Fred a murit intr-un accident de avion chiar a doua zi dupa ce predase
manuscrisul .
  Jurnalul lui Fred ajunge la doamna T…,care afla ca fusese iubita tot atat de puternic
cum il iubise ea, dar taina lui nu este dezvaluita , ea merge poate in cea universala .
  Doamna T este si ea o enigma . Pentru D ea este o femeie exceptionala , iubita de toti
barbatii .
  Pentru Fred ea este unica , lucid ca este femeia vietii sale , de care fuge mereu , cu taina
lui .
  Si ea ca si Fred isi ascunde dragostea simuland indiferenta.
  Iubirea a transifurat-o ca si pe Fred , traind si simtind la cotele cele mai inalte ale
luciditatii interioare sentimentul deplin si devorant al dragostei. Dragostea dintre Fred
Vasilescu si doamna T , o cunoastem atat din partea barbatului , cat si din cea a femeii.
Scrisorile doamnei T in care isi povesteste iubirea ei nefericita pentru Fred , dezvaluie o
fire sensibila, deliucata si discreta , puternic interiorizata .
  Este un personaj feminin complex, viabil, cu toate imaginile partiale obtinute prin
relativizare .
  Emilia – pentru Ladima este o femeie frumoasa si talentata , uneori un copil cu suflet
mare. Pentru Fred este suficienta si vulgara , falsa .
  Imprumutandu-se , oamenii se masoara intre ei , se definesc reciproc prin dimensiunile
celuilalt .
  Ceea ce reuseste Camil Petrescu sa puna in lumina prin aceasta structura este ca orice
om este vazut diferit de fiecare din cei pe care-i intalneste , dintr-o imposibilitate a
cunoasterii totale . Unghiurile de vedere se produc pentru a discerne cat mai precis
adevarul despre personaj . Umanitatea apare astfel ca o lume complexa .
        Sentimentul iubirii , ca forma a cunoasterii, poate fi si el un spatiu al nepotrivirii si
al mutilarii. Ladima trebuie sa-si modeleze spiritul , ca sa-l aduca la dimensiunile
sufletesti ale Emiliei, inferioara lui , Fred este dominat de ideea ca i se cere mai mult
decat poate da in dragoste .
  Eroii lui Camil Petrescu. contin in structura lor o lume ideala careia nu-i gasesc
corespondent in lume reala . De aici drama fiecaruia.

„Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea
ce gandesc eu. Aceasta-i singura realitate pe care-o pot povesti. Dar aceasta-i realitatea
constiintei mele, continutul meu psihologic... Din mine insumi, eu nu pot iesi... Orice as
face, eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini. Eu nu pot
vorbi onest decat la persoana I. „(Camil Petrescu Teze si antiteze, dupa Marian Popa).

Camil Petrescu este cel care, prin opera lui fundamentează principiul sincronismului.
Altfel spus, contribuie la sincronizarea literaturii române cu literatura europeană prin
aducerea unor noi principii estetice ca: autenticitatea, substanţialitatea, relativismul şi
prin crearea personajului intelectual, lucid şi analitic, în opoziţie cu ideile vremii, care
promovau “o duzină de eroi plângăreţi”.
Patul lui Procust este un roman expresionist, construit pe voci ideologice având ca temă
problema intelectualului, dar şi realitatea social-istorică românească de la începutul
secolului al XX-lea.
Camil Petrescu realizează în romanul Patul lui Procust adevărate “dosare de existenţă”,
toate fiind confesiuni de conştiinţă pe care fiecare personaj-narator le face pe baza
reflectării realităţii în propria conştiinţă.
Din punct de vedere compoziţional, textul e structurat pe două planuri – corpul propriu-
zis şi notele de subsol – iar din punct de vedere structural, opera e alcătuită din trei texte:
textul T; textul Fred Vasilescu şi textul autorului (dovedind trăsătura fundamentală a
romanului şi anume autenticitatea ).
Singurul timp care are consistenţă şi sporeşte autenticitatea textului este timpul prezent.
Romanul modern nu mai respectă criteriul cronologic în ordonarea evenimentelor, ele
sunt redate prin scris, cum le dictează memoria afectivă: “îşi sprijină”, “mă atrage”, “îmi
apărea”, “mergeam” etc.
Textul T e format din cele trei scrisori ale doamnei Maria T Mănescu, adresate autorului.
În cele trei documente, personajul feminin se raportează la relatarea a două pasiuni. Un
oarecare D., pe care-l cunoaşte din copilărie şi care o iubeşte şi iubirea ei pentru un
necunoscut: Fred Vasilescu.
Textul Fred Vasilescu, conţine jurnalul acestuia adunat sub titlurile Într-o după-amiază de
august şi Epilog 1.Prima parte este alcătuită din scrisorile lui Ladima adresate Emiliei
Răchitaru. Ele sunt citite într-o după-amiază fierbinte de vară de către Vasilescu şi
comentate de Emilia şi Fred însuşi. În a doua parte se încearcă o elucidare a morţii lui
George Demetru Ladima.
Textul autorului (Epilog 2), conţine precizările autorului referitoare la moartea lui
Ladima.
În notele de subsol se completează informaţiile oferite în corpul propriu-zis al operei. Se
fac referiri cu privire la articolele publicate în ziarul Veacul: “D. Perieţeanu a făcut mare
act de curaj de a atrage atenţia că adevăratul dezastru de la C.F.R. îşi are obîrşia în
combustibilul cu care sunt aprovizionate C.F.R.[…] Căile noastre sunt furnizate de
întreprinderile particulare cu o cantitate de 250 de vagoane de cărbuni anual. […]
Afirmăm … cu ocazia discuţiei la Buget, că foarte uşor şi fără nici o atingere serioasă a
intereselor miniere se pot reduce cheltuielile la C.F.R. cu mai multe sute milioane, ba prin
oarecare sforţări cu miliarde.” Alt articol din ziarul Veacul “e într-adevăr de o violenţă
surprinzătoare de la titlul Portofolii putrede şi suflete descompuse până la afirmaţia că: ne
aflăm nu numai în faţa unui proces de un sadic cinism, care impune astăzi Statul jefuit să
plătească, tot el, păgubaşul, comisioanele prevaricatorilor în sumă probabil de miliarde,
dar şi a unui act de demenţă politică, sortit să ducă la ruină statul actual, prin secătuirea
tezaurului şi prin distrugerea oricărui prestigiu de guvernământ”. Altă referire e făcută cu
privire la personajul Fred Vasilescu: “această reputaţie de prost şi incult , de care se
bucura F.V., Lumînaru era… falsă […] m-a surprins spiritul lui domol dar foarte aplicat
[…] avea o lectură de tânăr diplomat francez şi de amator de cai, englez în acelaşi timp
[…] la curent cu noutăţile şi curiozităţile practice ale culturii […] blond ca un amorez de
teatru englezesc, uneori prea tăcut”. (acest fragment, precum şi alte pasaje: “Emilia, fata
asta blondă ssau mai mult spălăcită, grăsuţă şi vulgară”,”femeia cu respiraţia groasă”,
“eşti un copil”, “femeia pe care o iubea {Ladima}”, “Emilie ideală, bună, suavă”, “cobora
oarecum ca o prinţesă”,demonstrează caracterul de pluriperspectivism al romanului).
Ceea ce asigură omogenitatea cărţii este naraţiunea la persoana I.
Camil Petrescu preferă stilul anticalofil, adică exprimarea concisă şi exactă a ideilor,
“trăirilor, concepţiilor, ca într-un proces verbal”.El foloseşte un limbaj elevat, fără prea
multe expresii populare: “Arta n-are de-a face cu ortografia … Scrisul corect e pîinea
profesorilor de limba română. Nu e obligatoriu decât pentru cei care nu sunt scriitori.
Marii creatori sînt mai abundenţi în greşeli de ortografie decât bancherii. Eminescu a
scris mai puţin ortografic decât oricare dintre poeţii care l-au urmat şi l-au imitat…E
îndreptat, cînd e tipărit, de editorii lui critici. Ortografia o poate cunoaşte orice elev
premiat în clasa cincea de liceu. […] Stilul frumos e opus artei… e ca dicţiunea în teatru,
ca scrisul caligrafic în ştiinţă. […] un scriitor e un om care exprimă în scris cu o liminară
sinceritate ceea ce a simţit, ceea ce a gândit, ceea ce I s-a întâmplat în viaţă, lui şi celor pe
care I-a cunoscut, sau chiar obiectelor neînsufleţite. Fără ortografie, fără compoziţie, fără
stil şi chiar fără caligrafie”.
O altă caracteristică, care ajută la definirea romanului Patul lui Procust de Camil
Petrescu, ca unul modern, este substanţielitatea. Ea este evidentă prin cele două aspecte
ale existenţei umane, iubirea şi demnitatea ca substanţă a vieţii. Iubirea reprezintă
aspiraţie şi dezamăgire, profundă şi incertă, fiecare personaj trecând de la o stare la alta,
de la extaz la fericire. Iniţial, Ladima, un intelectual, iubeşte orbeşte şi pasional o
persoană inferioară lui, care profită de el (pentru obţinerea de bilete la teatru şi alte
evenimente mondene, pentru obţinerea unui post la Teatrul Naţional şi pentru obţinerea
unor roluri importante ) pe nume Emilia Răchitaru. După ce îşi dă demisia de la ziarul
Veacul (o gazetă de critică), este bombardat de către foştii lui colegi gazetari, cu injurii şi
batjocori. În acea etapă a vieţii lui, el reuşeşte să îndepărteze obiectul opac din faţa
ochilor săi şi vede adevărata realitate socială. Când îşi dă seama ce fel de femeie a
idolizat, încearcă să-şi salveze ceea ce a mai rămas din demnitatea lui, cerându-I
scrisorile sale Emiliei şi în final sinucigându-se.
O altă dramă este cea a lui Fred Vasilescu şi a doamnei Maria T Mănescu. Fred se
dovedeşte capabil să părăsească o femeie superioară, pe doamna T, deşi nu e deloc exclus
să se sinucidă din cauza ei. Fred sacrifică iubirea din vanitate, iar Ladima din demnitate.

CAMIL PETRESCU

-Patul lui Procust, roman modern-

Camil Petrescu este cel care, prin opera lui fundamenteaza principiul sincronismului.
Altfel spus, contribuie la sincronizarea literaturii romane cu literatura europeana prin
aducerea unor noi principii estetice ca: autenticitatea, substantialitatea, relativismul si
prin crearea personajului intelectual, lucid si analitic, in opozitie cu ideile vremii,
care promovau “o duzina de eroi plangareti”.

Patul lui Procust este un roman expresionist, construit pe voci ideologice avand ca tema
problema intelectualului, dar si realitatea social-istorica romaneasca de la inceputul
secolului al XX-lea.

Camil Petrescu realizeaza in romanul Patul lui Procust adevarate “dosare de existenta”,
toate fiind confesiuni de constiinta pe care fiecare personaj-narator le face pe baza
reflectarii realitatii in propria constiinta.

Din punct de vedere compozitional, textul e structurat pe doua planuri – corpul propriu-
zis si notele de subsol – iar din punct de vedere structural, opera e alcatuita din trei texte:
textul T; textul Fred Vasilescu si textul autorului (dovedind trasatura fundamentala a
romanului si anume autenticitatea ).

Singurul timp care are consistenta si sporeste autenticitatea textului este timpul prezent.
Romanul modern nu mai respecta criteriul cronologic in ordonarea evenimentelor, ele
sunt redate prin scris, cum le dicteaza memoria afectiva: “isi sprijina”, “ma atrage”, “imi
aparea”, “mergeam” etc.

Textul T e format din cele trei scrisori ale doamnei Maria T Manescu, adresate autorului.
In cele trei documente, personajul feminin se raporteaza la relatarea a doua pasiuni. Un
oarecare D., pe care-l cunoaste din copilarie si care o iubeste si iubirea ei pentru un
necunoscut: Fred Vasilescu.

Textul Fred Vasilescu, contine jurnalul acestuia adunat sub titlurile Intr-o dupa-amiaza
de august si Epilog 1.Prima parte este alcatuita din scrisorile lui Ladima adresate Emiliei
Rachitaru. Ele sunt citite intr-o dupa-amiaza fierbinte de vara de catre Vasilescu si
comentate de Emilia si Fred insusi. In a doua parte se incearca o elucidare a mortii lui
George Demetru Ladima.

Textul autorului (Epilog 2), contine precizarile autorului referitoare la moartea lui
Ladima.

In notele de subsol se completeaza informatiile oferite in corpul propriu-zis al operei. Se

fac referiri cu privire la articolele publicate in ziarul Veacul: “D. Perieteanu a facut mare
act de curaj de a atrage atentia ca adevaratul dezastru de la C.F.R. isi are obirsia in
combustibilul cu care sunt aprovizionate C.F.R.[…] Caile noastre sunt furnizate de
intreprinderile particulare cu o cantitate de 250 de vagoane de carbuni anual. […]
Afirmam … cu ocazia discutiei la Buget, ca foarte usor si fara nici o atingere serioasa a
intereselor miniere se pot reduce cheltuielile la C.F.R. cu mai multe sute milioane, ba prin
oarecare sfortari cu miliarde.” Alt articol din ziarul Veacul “e intr-adevar de o violenta
surprinzatoare de la titlul Portofolii putrede si suflete descompuse pana la afirmatia ca: ne
aflam nu numai in fata unui proces de un sadic cinism, care impune astazi Statul jefuit sa
plateasca, tot el, pagubasul, comisioanele prevaricatorilor in suma probabil de miliarde,
dar si a unui act de dementa politica, sortit sa duca la ruina statul actual, prin secatuirea
tezaurului si prin distrugerea oricarui prestigiu de guvernamant”. Alta referire e facuta cu
privire la personajul Fred Vasilescu: “aceasta reputatie de prost si incult , de care se
bucura F.V., Luminaru era… falsa […] m-a surprins spiritul lui domol dar foarte aplicat
[…] avea o lectura de tanar diplomat francez si de amator de cai, englez in acelasi timp
[…] la curent cu noutatile si curiozitatile practice ale culturii […] blond ca un amorez de
teatru englezesc, uneori prea tacut”. (acest fragment, precum si alte pasaje: “Emilia, fata
asta blonda ssau mai mult spalacita, grasuta si vulgara”,”femeia cu respiratia groasa”,
“esti un copil”, “femeia pe care o iubea {Ladima}”, “Emilie ideala, buna, suava”, “cobora
oarecum ca o printesa”,demonstreaza caracterul de pluriperspectivism al romanului).
Ceea ce asigura omogenitatea cartii este naratiunea la persoana I.
Camil Petrescu prefera stilul anticalofil, adica exprimarea concisa si exacta a ideilor,
“trairilor, conceptiilor, ca intr-un proces verbal”.El foloseste un limbaj elevat, fara prea
multe expresii populare: “Arta n-are de-a face cu ortografia … Scrisul corect e piinea
profesorilor de limba romana. Nu e obligatoriu decat pentru cei care nu sunt scriitori.
Marii creatori sint mai abundenti in greseli de ortografie decat bancherii. Eminescu a
scris mai putin ortografic decat oricare dintre poetii care l-au urmat si l-au imitat…E
indreptat, cind e tiparit, de editorii lui critici. Ortografia o poate cunoaste orice elev
premiat in clasa cincea de liceu. […] Stilul frumos e opus artei… e ca dictiunea in teatru,
ca scrisul caligrafic in stiinta. […] un scriitor e un om care exprima in scris cu o liminara
sinceritate ceea ce a simtit, ceea ce a gandit, ceea ce I s-a intamplat in viata, lui si celor pe
care I-a cunoscut, sau chiar obiectelor neinsufletite. Fara ortografie, fara compozitie, fara
stil si chiar fara caligrafie”.

O alta caracteristica, care ajuta la definirea romanului Patul lui Procust de Camil
Petrescu, ca unul modern, este substantielitatea. Ea este evidenta prin cele doua aspecte
ale existentei umane, iubirea si demnitatea ca substanta a vietii. Iubirea reprezinta
aspiratie si dezamagire, profunda si incerta, fiecare personaj trecand de la o stare la alta,
de la extaz la fericire. Initial, Ladima, un intelectual, iubeste orbeste si pasional o
persoana inferioara lui, care profita de el (pentru obtinerea de bilete la teatru si alte
evenimente mondene, pentru obtinerea unui post la Teatrul National si pentru obtinerea
unor roluri importante ) pe nume Emilia Rachitaru. Dupa ce isi da demisia de la ziarul
Veacul (o gazeta de critica), este bombardat de catre fostii lui colegi gazetari, cu injurii si
batjocori. In acea etapa a vietii lui, el reuseste sa indeparteze obiectul opac din fata
ochilor sai si vede adevarata realitate sociala. Cand isi da seama ce fel de femeie a
idolizat, incearca sa-si salveze ceea ce a mai ramas din demnitatea lui, cerandu-I
scrisorile sale Emiliei si in final sinucigandu-se.

O alta drama este cea a lui Fred Vasilescu si a doamnei Maria T Manescu. Fred se
dovedeste capabil sa paraseasca o femeie superioara, pe doamna T, desi nu e deloc exclus
sa se sinucida din cauza ei. Fred sacrifica iubirea din vanitate, iar Ladima din demnitate.