Patul lui Procust de Camil

Petrescu

Romanul PATUL LUI PROCUST a aparut in anul 1933 la scurta vreme dupa Ultima noapte
de dragoste, intaia noapte de razboi care aparuse in 1930.
Romanul Patul lui Procust cuprinde coordonatele existentei personale pornind de la un mit (despre
Procust) ale carui semnificatii raspund problemelor generale ale umanitatii cu un model aflat nu
departe de ontologia husserliana si care decurge explicit din doua tipologii de referinta: Hamlet si Don
Quijote, respectiv Fred si Ladima. Ceea ce da impresia de confruntare existentiala este, in primul rand,
teatralitatea subliniata a romanului, existand chiar o secventa care desluseste intentia unei constructii
scenice: este vorba despre afirmatia lui Fred Vasilescu: sunt actor intr-un teatru care ca teatrul in teatrul
din Hamlet corespunde unei drame adevarate!

Prin ,,Patul lui Procust patrunde in literatura noastra prima influenta identificabila a artei literare al
lui Marcel Procust(T.Vianu). Exprimarea adevarului in literatura este norma morala fundamentala a lui
Camil Petrescu. Autenticitatea si substantialitatea, realitatea inteleasa ca flux al constiintei (,,Eu nu pot
vorbi onest decat la persoana intai) il situeaza pe Camil P. ca un scriitor de prima marime in innoirea
formulelor estetice ale romanului romenesc in sincronizarea cu spiritul european. Cel mai relevat din
acest punct de vedere este,, Patul lui Procust care este o forma de garantare autenticitatii realitatii
impresiilor, inraulita de Stendhal si de(Gate) Gade creatoru ( dosarului de existente).

Titlu
Titlul romanului este o metafora , semnificand nepotrivirea. Sensul simbolic este cuprins in poemul de
acelas nume a lui Ladima , din care intelegem structura contradictorie a lumii, a fiintei umane.

Tema
Romanul trateaza drama confruntarii cu adevarul intr-un moment de criza existentiala, urmarind o
poveste despre dragoste si libertate.

Compozitia
Daca in,, Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi naratorul personaj era o singura
constiinta, care filtra evenimentele, in,, Patul lui Procust tehnica este complexa. Camil P. largeste
sfera de observare a realitatii prin prezentarea unor marturii deosebite, fiind astfel un perspectiv
(T.Vianu).
Romanul nu urmeaza drumul clasic, traditional, al nararii succesive, deci nu se poate povesti.
,,Patul lui Procust se compune din 2 confesiuni ale unor personaje deosebite relative la aceleasi
evenimente. Trei scrisori ale doamnei T., catre autor si jurnalul lui Fred Vasilescu ( in care sunt induse
si scrisorile lui G.D.Ladima.Doamna T., Emilia Rachitaru, Penciulescu, Ciobanoiu, procurorul, prieteni
sau cunoscuti) , dar si prin prisma autorului care este si el protagonist si isi expune ideile cu privire la
literatura in subsolul paginii. Realitatea se dezvaluie in aceste unghiuri diferite de vedere, ca o
reflectare a realitatii umane.
Subiectul romanului
Autorul face presiuni asupra doamnei T. Pentru a o convinge pe aceasta s scrie despre experiena sa
din ntreaga via. Rezultatul acestor presiuni se observa imediat cnd doamna T. i trimite trei srisori
n care i mrturisete dragostea fa de Fred Vasilescu pe care l identifica n acestea cu litera X.
Trecuse mult timp de cand se despriser ns doamna T. Nu l putea uita pe fostul ei iubit. Acesta s-a
ntors din Germania n ar, unde a pornit afaceri cu mobila. Acest lucru a determinat apariia la micul
magazin deinut de doamna T. lui Fred Vasilescu, care i-a solicitat acesteia sa-i decoreze apartamentul.
Urmarea decorrii apartamentului a fost aceea a unui nceput de relaie ntre doamna T. i Fred. n
aceleai scrisori pe care le-a trimis autorului, doamna T. declara cum c dup ncheierea relaiei
acesteia cu Fred, a dorit s l revad. Istorisind o ntmplare din vremea cnd ea era iubita lui Fred,
spune c a fost invitat de acesta la el acas unde ea s-a dus cu un buchet de flori ns tot ce a gsit a
fost o scrisoare prin care Fred i cerea scuze c nu poate fi prezent. ntorcndu-se acas, doamna T. l-a
gsit ateptnd pe D., un brbat ce purtase iubirea acesteia timp de 16 ani. n prima faz, doamna T. se
supr pe D. Care ncepe s plng. Impresionat de suferina lui D., doamna T. i mrturisete c nu-l
iubete. Doamnei T. i era prea mil de acestapentru ai spune c persoana lui i displace. ntr-o alt
scrisoare, dpamna T. scrie c relaia ei cu D. nu mai era att de cald. Cu toate acestea, doamna T. l
primete ntr-o zi acas la ea pe D. care-i cnt o melodie de dragoste. n aceeai sear doamna T. era
distrat de la efortul lui D. de a face s-l iubeasc i se gndea tot timpul la Fred Vasilescu lucru sesizat
i de D. care a observat c doamna T. nu se gndea mcar o clip la el. O alt ntmplare desris n
scrisorile doamnei T. se desfura la teatru, unde l vede pe D. dup o perioad mai lung cu o tnr.
Pentru a-l face pe acesta s creasc n ochii domnioarei, doamna T. l chem pe D. la ea, lucru ce-l
ncnt pe acesta. Nu la mult timp dup aceast ntmplare, doamna T. pleca ntr-o excursie i se
ntlnete n tren cu Fred Vasilescu i noua sa amant. Acest lucru a fcut-o pe doamna T. s neleag
c cei doi vor urma s-i petreac srbtorile n locurile unde i ea cu Fred veneau pentru a-i consuma
timpul liber. Acest lucru a suprat-o pe doamna T. care s-a mai bucurat n momentul n care D. i-a
trimis un buchet de flori i o carte de vizit. Autorul ns i cere i lui Fred s scrie dar acesta din urm
i ofer n schimb jurnalul intitulat ntr-o dup-amiaz de august. Fred Vasilescu, fiul lui Tnase
Vasilescu zis lumnrarul, era un brbat de 25 de ani care ntr-o dup-amiaz de august i-a fcut o
vizit Emiliei Rchitaru.

Din cauz c nu se simea atras n nici un fel de aceasta, el i-a dat s citeasc scrisorile lui George
Ladima care o iubise mult. Astfel, Fred a aflat c Ladima, poet i ziarist recunoscut, o iubea pe Emilia.
George Ladima, care era ndrgostit pn peste cap de Emilia i-a fcut rost de o slujb la Teatrul
Naional din Bucureti i a scris o sumedenia de articole n ziarul Veacul, la care era angajat, care
favorizau i-i punctau talentul. Fred Vasilescu i-a dat seama c Ladima nu a avut posibilitatea s o
cunoasc foarte bine pe Emilia sau bani s o urmeze n locurile unde ea mergea. Din acest motiv,
Ladima i-a imaginat-o pe Emilia drept femeia ideal i nu se gndea mcar o clip c aceasta de fapt
se folosea de el pentru a reui n carier. ns la un moment dat Ladima si-a dat seama ce se ntmpla i
care erau inteniile Emiliei ns a continuat s accepte scuzele inventate de aceasta. Dup un timp,
Ladima a nceput s stea mai mult cu Valeria, sora Emiliei. Emilia a ncercat o relaie cu un grec,
Arghiopol ns nu a inut. Dup terminarea relaiei dintre Emilia i Ladima, acesta i-a scris cerndu-i
s l reprimeasc n viaa ei mrturisind c a suferit foarte mult. Emilia a avut mai multe relaii cu mai
muli brbai i de fiecare dat l-a minit pe Ladima. O dat i-a dat ntlnire la cinematograf dar
Ladima a ateptat-o o or i jumtate dup care a vzut-o la braul unui grec n ora. Alt dat s-a dus
la ea acas i a gsit-o nchis n camer cu Nae Gheorghidiu. Cednd psihic i dndu-i seama c nu-l
iubete, George Ladima i-a scris o scrisoare Emiliein care-i cerea toate scrisorile napoi care ns nu
le-a primit pe motiv c Emilia le-ar fi pierdut. La distana de dou sptmni, Ladima s-a sinucis. Purta
la el o scrisoare n buzunarul hainei. Era o scrisoare de dragoste ctre doamna T. Modul sinuciderii a
fost mpucare direct n inim cu un revolver. Fred Vasilescu a stat de vorb cu prietenii lui Ladima
aflnd c acesta n-o iubise vreodat pe doamna T. i c banii ce fuseser gsii n buzunarul hainei
dup moarte erau mprumutai. Dup ce Fred Vasilescu i-a dat jurnalul autorului, a murit imediat a
doua zi ntr-un accident de avion lsndu-i toat averea prin testament doamnei T. care a plecat n
Germania. La ntoarcerea acesteia din Germania a primit din partea autorului jurnalul iubitului ei.

Personajele romanului
Sunt realizate prin reflectarea lor in multe constiinte.Ele se constituie antiteic, impletindu-si destinele.
Poet si gazetor intransigent, devenit incomod prin corectitudine si onestitate , avid de adevar si
dreptate, nerealizat social, orgolios si lucid, fara simtul realitatii. Ladima traieste
autoiluzionandu-se, in lumea ideilor pure fiind un inadaptal.

Personalitatea lui Ladima se contureaza din mai multe perspective : Ladima este vazuta de Fred ca
un om misterios, grav pedant de bine crescut , om de superioritate intelectuala, privind o fotografie a
acesteia, la Emilia, Fred este surprins ca un om ca Ladima poate sa scrie unei astfel de femei ( vulgare,
total inferioara acestuia). Emilia vorbeste despre Ladima cu compatimire,, saracul ,era mereu necajit, si
atunci mustata ii cadea pe gura, pentru ea este un netot, avea aerul unui profesor inacrit, de geografie
de provinciei, demodat, arata ca un tata.
Pentru Nae Ghiorghidiu si Tanase Vasilescu este insignifiant, un om de paie, pana cand scrie un
articol care deranjeaza pe oamenii de afaceri.
Poet si gazetar la ,,veacul, de un ,, curaj aspru, Ladima scria cu infrigurare , surprinzand interesul
si atentia publicului. In scandalul iscat eu Nae Ghiorghidiu pentru articolul care dezvaluia afaceri
veroase, Ladima raspunde deschis, crezand in sinceritatea scrisului gazetaresc :,, eu sunt un om care
scriesi dac nu scriu aea ce gandesc, de ce sa mai scriu ?Nu pot astfel ! Si demisioneaza.
Amanunte despre articolul lui Ladima aflam din subsolul cartii pe cateva pagini. Ladima nu poate
scrie 2 randuri, daca nu vin dintr-o convingere adanca. Strabate aici insasi conceptia scriitorului,
preocupat constant de problema intelectualului , a omului care gandeste care are ceva de spus .

Si moartea lui Ladima (sinuciderea) e motivata din mai multe cauze : a femeilor vulgare (Fred), a
doamnei T (avocatul), pentru ca Ladima isi pierduse credinta in Dumnezeu (Ciobanoiu), de mizerie
(altii). Cele 3 unghiuri prin care este conturat personajul apar la un moment dat simultan , dand
complexitate viziunii. Citind scrisorile lui Ladima in patul Emiliei, Fred descopera un om sensibil,
naiv, duios, indragostit de o fiinta idealizata, plasmuire a mintii lui.
Interventiile Emiliei, vulgare si simpliste demitizeaza profilul reusit din scrisori. Fred corecteaza
parerile Emiliei.
Intelectualul cinstit , cu principii ferme de viata si etica profesinala , Ladima incearca sa evadeze din
mizeria existentei cotidiene, traieste spiritual in alta lume , proiectandu-si visurile in viata .
Ca si Ghiorghidiu traieste intens tortura in propria constiinta . El isi accepta lucid destinul , se auto
iluzioneaza dar nu poate rezista . Pentru el, existenta este unicata .
Fred da o sugestie verosimila ,, Socat ca el se amagea cu oarecare luciditate . Imprumutata Emiliei
tot ceea ce-i trebuie ca s-o poata iubii si o iubeste anume pentru ceea ce i-a imprumutat .
Deci Ladima se autoiluziona constient. Ca si Ghiorghidiu, el si-a rupt axa sufleteasca . E un invins.
Din orgoliu si-a lasat bani in buzunar (pentru a nu se crede ca din mizerie s-a sinucis) si o scrisoare de
dragoste pentru doamna T femeie superioara (in total contrast cu vulgara Emilia).
 Fred Vasilescu apare ca un fel de intersectie a tuturor celorlalte personaje (Pompiliu Constantinescu).
Fred traieste pri memoria afectiva si recompune retrospectiv viata Emiliei, a lui Ladima , a doamnei T ,
a unchiului sau , politicianul Lumanararul. Fred era fiul unui mare industrias , Tanase Vasilescu, aflam
di notele din subsolul cartii. El era enigmaticul X de care era indragostita doamna T . Din convorbirea
cu autorul Fred ii lasa aceasta impresie unica de traire ,, adevarata de sinceritate a vietii, de loialitate
si delicatete.
Diplomat, aviator, jucator excellent de tenis , placut de femei , integrat si adaptat societati in care
traia, el face parte din aceeasi familie spirituala cu Ladima si Ghiorghidiu Si el iubeste si e convins ca
nu e iubit , deci neimplinit, si el sfarseste enigmatic intr-un accident de avion . Caietul sau dezvaluie o
fire hipersensibila.
Citirea scrisorilor lui Ladima il surprinde , dar il face sa-si rememoreze iubirea. Si pentru Fred
Vasilescu , dragostea este experienta fundamentala , cunoastere.
Intalnirea cu doamna T este un punct de referinta in existenta sa ,,notiunea de normal eu nu o am
decat comparand existenta mea de dinainte de a intalni pe doamna T , cu existenta mea de acum.
Iubirea pentru doamna T ,a dat sens vietii sale, largandu-i sfera spirituala.nici nu banuiam atatea
intelesuri cate imi sar in ochi de atunci incoace . Prietenii il considera un Don Juan . In realitate Fred
este un om de o mare delicatete si profunzime intelectuala .

Pentru doamna T , el este o enigma. Pentru Emilia este tanarul bogat , monden, care te poate
introduce in societate . Deplin lucid in privinta pasiunii puternice pe care o traieste pentru doamna T,
dar temandu-se poate de aceasta pasiune , Fred isi recunoaste iubirea altora, dar femeii nu-si poate
marturisi dragostea renuntand la ea , pentru ca de fapt , Fred sacrifica definitiv pasiunea de altarul
vanitatii : in loc sa se piarda pe sine , prefera s-o piarda pe ea Fred n-a vrut sa devina sclavul erotic
al doamnei T .
Personalitatea lui Fred ramane misterioasa si enigmatica . In cel de-al doilea epilog al romanului
aflam ca Fred a murit intr-un accident de avion chiar a doua zi dupa ce predase manuscrisul .
Jurnalul lui Fred ajunge la doamna T,care afla ca fusese iubita tot atat de puternic cum il iubise ea,
dar taina lui nu este dezvaluita , ea merge poate in cea universala .
Doamna T este si ea o enigma . Pentru D ea este o femeie exceptionala , iubita de toti barbatii .
Pentru Fred ea este unica , lucid ca este femeia vietii sale , de care fuge mereu , cu taina lui . Si ea ca
si Fred isi ascunde dragostea simuland indiferenta.
Iubirea a transifurat-o ca si pe Fred , traind si simtind la cotele cele mai inalte ale luciditatii interioare
sentimentul deplin si devorant al dragostei. Dragostea dintre Fred Vasilescu si doamna T , o cunoastem
atat din partea barbatului , cat si din cea a femeii. Scrisorile doamnei T in care isi povesteste iubirea ei
nefericita pentru Fred , dezvaluie o fire sensibila, deliucata si discreta , puternic interiorizata.

Este un personaj feminin complex, viabil, cu toate imaginile partiale obtinute prin relativizare .
Emilia pentru Ladima este o femeie frumoasa si talentata , uneori un copil cu suflet mare. Pentru
Fred este suficienta si vulgara , falsa .
Imprumutandu-se , oamenii se masoara intre ei , se definesc reciproc prin dimensiunile celuilalt .
Ceea ce reuseste Camil Petrescu sa puna in lumina prin aceasta structura este ca orice om este vazut
diferit de fiecare din cei pe care-i intalneste , dintr-o imposibilitate a cunoasterii totale . Unghiurile de
vedere se produc pentru a discerne cat mai precis adevarul despre personaj . Umanitatea apare astfel ca
o lume complexa .
 Sentimentul iubirii , ca forma a cunoasterii, poate fi si el un spatiu al nepotrivirii si al mutilarii.
Ladima trebuie sa-si modeleze spiritul , ca sa-l aduca la dimensiunile sufletesti ale Emiliei, inferioara
lui , Fred este dominat de ideea ca i se cere mai mult decat poate da in dragoste .
Eroii lui Camil Petrescu. contin in structura lor o lume ideala careia nu-i gasesc corespondent in
lume reala . De aici drama fiecaruia. Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce
inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu. Aceasta-i singura realitate pe care-o pot povesti. Dar
aceasta-i realitatea constiintei mele, continutul meu psihologic... Din mine insumi, eu nu pot iesi...
Orice as face, eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi
onest decat la persoana I. (Camil Petrescu Teze si antiteze, dupa Marian Popa)

Farmecul acestui roman nu se afla in talentul literar al scriitorului! Nu se afla nici in

diversitatea personajelor si nici macar in dramatismul relatiilor dintre acestea S-ar putea zice, despre
acest roman, ca este o capodopera a stilului un stil nou, autentic original, mult mai liber si fluid decat
ce se scrisese, pana atunci, in literatura noastra.

Romanul 'Patul lui Procust' are la baza un adevarat dosar de existente reale sau nu, ce mai
conteaza? Cel mai mare merit al scriitorului nu este, in orice caz, imaginatia ori lumea, in ansamblul
ei, creata si tesuta intr-o perdea de intrigi si slabiciuni umane Cea mai mare reusita a acestui roman
este insasi felul in care se deruleaza intamplarile, si mai ales acel suspans, acea descoperire treptata pe
care cititorul o face alturi de diferite personaje ce joaca rolul de povestitor in diferite ipostaze mai mult
sau mai putin obisnuite. Exista un fel de tensiune a descoperirii, proprie romanelor politiste, o
fascinatie a misterelor- unele dintre ele ramase nedezlegate pana la sfarsitul lecturii Este fara indoiala
un roman de mare valoare pe care Liviu Rebreanu l-ar considera o adevarata opera de arta, din prisma
complexitatii personajelor, relatiile dintre ele corespunzand perfect 'pulsatiei vietii' din Ion. Doua
romane atat de diferite, doua stiluri opuse, doua subiecte lipsite de orice fel de legatura intre ele si
totusi cele doua romane au un element comun. Ambele dezvolta

povesti complicate, relatii contradictorii prin natura lor, creaza, in fine, o lume complicata, real de
complexa si diversificata Numitorul comun al celor doua opere este insa lumea interioara a
personajelor, complexitatea psihologica servita pe tava de Liviu Rebreanu si cu o mare finete si
zgarcenie de Camil Petrescu.

Pentru a explica titlul unei opere, in general, trebuie sa dai dovada de o oarecare doza de
ipocrizie. Trebuie sa pretinzi a fi inteles lucruri pe care, de multe ori, autorul insusi nu le stie.

'Patul lui Procust' are, cu siguranta, legatura cu celebrul talhar 'Procust' din mitologia greaca,
care isi chinuia victimele in mod bestial, pentru a le face sa incapa perfect intr-un pat mic. Iar de aici
parerile sunt impartite cea mai plauzibila teorie, in opinia mea, este paralelismul intre sadismul si
cruzimea talharului din antichitate pe de o parte si umilintele, compromisurile din punct de vedere
moral si fizic la care sunt supusi oamenii in numele celei mai cumplite si, totodata, ravnite simtiri
umane- iubirea! Un adevarat blestem pe care personajele lui Camil Petrescu il traiesc din plin,
constituind, de altfel, elementul central al romanului, iubirea transorma personajele in Procust-i si
victime Titlul este, astfel, un fel de metafora a destinului si a iubirii, un insemn al jocului macabru in
care se amesteca sufletele noastre, ale tuturor

O alta teorie face legatura intre 'patul lui Procust' si constiinta in care se reflecta imaginea
celuilalt, ideea schinguirii fiintei umane pastrandu-se si de aceasta data.
 'Patul lui Procust' poate simboliza incompatibilitatea pe care iubirea, ca o ironie a sortii, o
presupune adesea 'Patul mic' folosit de Procust ar corespunde, asadar, parametrilor iubirii ideale- o
himera a inimilor mari, supuse chinurilor vesnice

Indiferent de ceea ce ar insemna acest titlu, indiferent daca scriitorul a vazut in el banalul
comentarilor clasice ori subtilul misterelor propriilor valori si inchipuiri, 'Patul lui Procust', raportat la
continutul romanului, patrunde cele mai profunde sentimente, dorinte, complexe, suferinti, pe scurt,
intreaga gama psihologica a acestei opere

Compozitia acestui roman prezinta cateva aspecte inedite Ca o prima precizare trebuie spus ca,
desi romanul cuprinde insemnarile mai multor persoane, una dintre ele- Camil Petrescu- se comporta
asemeni unui regizor, care da o anumita continuitate piesei sale, nealterand, totusi, rolul si
autenticitatea nici unuia dintre actorii participanti. Exista mai multe puncte de vedere diferite, stiluri si
preocupari distincte si, deasupra tuturor, un cadru real, in care totul capata o logica si o autenticitate
bine controlata de autor. Pentru o mai buna intelegere a acestui roman este necesar un scurt rezumat-
mai mult o subliniere a ideilor principale.

In prima parte, scriitorul primeste 3 scrisori ale (de la) doamnei T., cu care

era bun prieten. Camil Petrescu este intrigat de 'X'- pseudonimul sub care doamna T. isi descrie evaziv
amantul in scrisorile sale. Afland identitatea lui 'X'- nimeni altul decat Fred- autorul se imprieteneste
cu el. Fred era indragostit de multa vreme de doamna T.- de care se despartise si decide sa-i scrie
noului sau prieten povestea iubirii care-l adusese la disperare.

Aceasta scurta interventie a autorului se face, din nou in mod original, ca simpla explicatie, in
cadrul capitolului 'Intr-o dupa-amiaza de august'- povestirea lui Fred.

Acest capitol- reprezentand de altfel un cuprins, precedat de expozitiune (Trei scrisori ale
doamnei T.), intriga fiind undeva pe la mijloc- se foloseste de mai multe tehnici literare ca back-flash-
ul, povestire in povestire si combinarea mai multor feluri de texte intr-o poveste cursiva. Totul se
intampla, in capitolul lui Fred, aproape numai in patul unei actrite usuratice- Emilia. Scrisori primite
de aceasta de la Ladima, comentarii si amintiri, totul se petrece intr-o dupa-amiaza calduroasa de
august.

In 'Epilog I'- scris tot de Fred- acesta face anumite cercetari asupra mortii lui Ladima. In
'Epilog II povestit de autor', Camil Petrescu devine, insfarsit scriitorul, comportandu-se asemeni unui
regizor care, la incheierea spectacolului, spune cateva cuvinte si se pleaca respectuos, alaturi de actori,
in fata auditorului, inainte de caderea cortinei.

Camil Petrescu isi 'incepe incheierea' prin anuntarea mortii, intr-un accident aviatic, a lui Fred,
veste pe care i-o transmite personal doamnei T., careia ii si lasa manuscrisul original primit de la Fred.

O noua dovada de originalitate, in aceasta incheiere- este redarea unui articol de ziar ce anunta
moartea tanarului si popularului Fred. Acest stil nou, folosit de Camil Petrescu, are o anumita prestanta
in fata cititorului- creand senzatia unui documentar bine realizat, pe baza mai multor surse si
documente reale.

Acest roman are 4 tipuri de personaje: Personajele implicate (Emilia, doamna T., Fred),
personajele implicate emotional (Fred, doamna T, Ladima), personajele implicate secvential (Victoria-
sora Emiliei, Ghiorghidiu, Vasilescu- tatal lui Fred, etc) si personajele implicate conventional (autorul
insasi si doar el).
 Personajele implicate reprezinta un fel de intriga, fiind oarecum condamnabile prin suferinta
cauzata celorlalti (voit sau nu). Doua dintre personajele acestei categori fac parte si din cea de-a doua
(fiind singurele comune)- Fred si doamna T.. Cel de-al treilea personaj este Emilia- o actrita de mana a
doua, usuratica si lipsita de scrupule, ce se foloseste de farmecul propriu pentru a-si usura viata si a-si
proiecta o cariera actoriceasca.

Fred- un baiat de bani gata, inzestrat cu o inteligenta si mai ales un farmec aparte- recunoscut
pana si de autor:

'Abia cand l-am cunoscut mai de aproape, am inteles de ce doamna T. l-a iubit atat, de ce a
suferit asa de mult din cauza lui. Nu numai datorita frumusetii lui barbatesti, sportive, cat mai ales
pentru un soi de loialitate si delicatete, un mod de sinceritate a vietii, care nu seducea numai
femeile, ci castiga si prietenia barbatilor lor, caci putea sa sufere din pricina lui, ca si ele, dar nu-l
urau. Nu jignea niciodata, nici macar pe cel caruia ii lua nevasta. Cam prea echilibrat, vorbind rar,
dar nu fara o privire stapana pe sine si ades ironica', se afla si el in categoria celor care sufera
din dragoste, insa are o poveste ceva mai speciala Nu tradarea doamnei T. il face sa sufere ci propria
lui frica de o 'relatie serioasa'- el fiind tipul de 'Casanova', ce se teme sa-si puna libertatea in mainile
unei femei- fie ea si cea iubita. Cuceritorul, usuraticul din el se dovedeste a fi mai puternic decat
barbatul echilibrat, atent cu femeile si matur, respingand-o cu brutalitate pe doamna T. in clipa in care
aceasta ii propune sa se mute impreuna- astfel s-a incheiat relatia lor. Suferinta provocata doamnei T.
se intoarce insa impotriva lui, ca un bumerang, relatia lor fiind singura in care

iubirea este autentica si impartasita. Doamna T., calau si victima al lui Fred, afla ca iubirea
ei este impartasita si de Fred abia dupa moartea acestuia, cand autorul ii aduce manuscrisul original
scris de acesta ('Intr-o dupa-amiaza de august' si 'Epilog I'). Fred, pe de alta parte, este constient in
permanenta de sentimentele doamnei T., insa e prea las pentru a mai incerca ceva.

Cel de-al treilea 'personaj implicat' este Emilia! Interesul si comoditatea, indiferenta si
ignoranta, egocentismul insa nicidecum rautatea o fac pe Emilia sa-l subjuge si sa-l umileasca fara
remuscari pe bietul Ladima. Iubirea- o necunoscuta lipsita de inesmnatate pentru ea, ii permite sa joace
un joc macabru si pervers cu poetul indragostit, pe care-l desconsidera adesea pentru slabiciunea si
idealismul sau.

Personajele implicate emotional sunt acele victime ale 'procust'-ilor din prima categorie.
Ladima- un poet idealist, naiv in conceptiile si valorile sale demodate vede in Emilia mult mai mult
decat este. Aceasta, incantata si chiar flatata de sentimentele lui Ladima, pe care, insa, nici nu
incearca sa le inteleaga, intra in jocul sau, dictand cu o autoritate ucigatoare pentru 'bietul inamorat'
propriile-i reguli. Desi un barbat talentat, mandru, daruit muncii si valorilor sale, constient de talentul
cu care este inzestrat, Ladima se pierde intr-o iubire patimasa, neimpartasita, fiind subjugat de propria-
i indarjire care-l mana la sacrificiu pentru cauza in care credea si sfarseste prin a se sinucide. Mizeria si
umilinta il ingenunchiasera definitiv, insa, mandria ranita, il determina pe Ladima sa faca un ultim gest
salvator al reputatiei si numelui sau. Inainte de a apasa pe tragaci, Ladima scrie cateva randuri in care
marturiseste ca iubirea sa pentru doamna T. il adusese la acea fapta disperata. Tot ca acoperire, Ladima
sterge aparenta mizeriei in care traieste lasandu-si in haina o suma importanta de bani. Astfel, iubirea
umilitoare pentru o actrita de mana a doua, usuratica si ignoranta si mizeria- cele doua motive ale
sinuciderii lui Ladima, sunt ascunse.Insa nu deplin! Raman scrisorile pe care le scrisese Emiliei, si pe
care aceasta refuzase sa i le mai innapoieze.

Si aici intervine salvator Fred! Dupa ce Emilia ii aratase in acea dupa-amiaza de august
scrisorile Fred decide sa salveze reputatia prietenului sau, luandu-le asupra sa. In epilogul I el
avea sa povesteasca cercetarile pe care le-a facut pentru a afla motivul real al sinuciderii lui
Ladima. Cercetarile l-au dus pana la niste prieteni ai acestuia, scrisorile ramanand, in final, la unul
dintre ei.

Personajele implicate secvential sunt practic restul personajelor (cu exceptia autorului), al caror
rol estesecundar.

Autorul- personaj implicat conventional- se reduce la stadiul unui simplu personaj, un fel de
conventie literara pentru a transfera atentia de la scriitor la fapte, si a creea impresia realului. Desi nu
prezinta un rol mai important decat un personaj secvential, el este totusi regizorul care, e adevarat
discret, coordoneaza toata actiunea romanului, punand in scena actori si materiale (El este cel care
primeste scrisorile doamnei T si, in baza lor, il descopera pe Fred. Tot el este cel caruia ii este adresat
manuscrisul si scrie epilogul final).

In acest roman tema iubirii este, fara indoiala, dominanta. Cele doua cupluri- Fred-doamna T. si
Ladima-Emilia reprezinta, in fapt, esenta psihologica, epica si lirica a acestui roman. Celelalte 2
cupluri- Fred-Emilia si Ladima-doamna T. sunt un fel de perspective inedite de a observa primele doua
relatii.

Relatia dintre Fred si Emilia este pur carnala -Fred motivat de plictiseala, si de dorinta unei
relatii exclusiv erotice, iar Emilia, asemeni relatiei cu Ladima, motivata de interes, accepta sa se
'prostitueze'- permitand observarea atenta a relatiei dintre Emilia si Ladima (care in momentul relatarii
lui Fred era deja mort). In relatia lui Fred si a Emiliei nu se poate vorbi de iubire, ci doar de doi oameni
lipsiti de inhibitii si sentimente, motivati doar de interese (financiare, erotice, etc.).

Relatia dintre doamna T. si Ladima are mai multe aspecte. Autorul a introdus aceasta idee,
discret, inca de la prima intalnire a lui Fred cu Ladima, cand, acesta din urma i-a luat apararea doamnei
T. (pe care nici nu o cunostea). Stima, cat se poate de reala, care a luat nastere intre cei doi l-a facut, in
cateva randuri, gelos pe Fred- care nu stia ce sa mai creada. Iar ultima si cea mai explicita referire la
aceasta relatie a fost in ultimele randuri scrise de Ladima, si in care acesta isi marturisea iubirea pentru
ea.

Cu toate acestea, la fel de nesigur ca orice alt fapt din acest roman, pot afirma ca relatia dintre
doamna T. si Ladima este o simpla inventie menita sa pigmenteze actiunea, sa mareasca misterul si sa-i
dea prilejul poetului de a-si sterge trecutul si a pune, in loc, ceva demn si onorant

'Cele doua cupluri din plan principal sunt, in fapt, doua forme diferite ale unei iubiri
imposibile.' Probabil ca o astfel de idee s-a derulat si in mintea scriitorului inainte ca numele
romanului sa devina 'Patul lui Procust'.

Relatia lui Ladima si a Emiliei este sortita esecului intrucat fusese inca de la inceput o
cacealma- cacealmaua Emiliei.

'-Asa, o data treaca-mearga S-a infruptat el Pe urma ma plictisea Nu era om de inteles, cum
era sa mi-l iau pe cap ?' se confeseaza, indiferenta, Emilia, nu mult dupa moartea poetului, lui Fred.
Acest citat demonstreaza inca odata ca Emilia nu intelegea, pur si simplu, profunzimea sentimentelor
poetului (desi era constienta de ele). Emilia juca un joc, un joc ce ii convenea de minune, un joc egoist
si sadic.
 Fred, fascinat de iubirea oarba a bietului Ladima, o descoase pe Emilia cu mare
interes. Materialul de baza -expus si in roman- privitor la relatia Emiliei si a lui Ladima este constituit
din scrisorile acestuia adresate iubitei sale.

'Sa ramai acasa cu Emilia, fara s-o ai !'' se gandeste Fred intr-un tarziu, dupa citirea mai
multor scrisori:

'Ma intreb ce poate fi intimitatea cu femeia aceasta, mai ales cand nu e dezbracata ?'

Este limpede dispretul sau fata de aceasta actrita de mana a doua cu care, la momentul in care
rationa astfel impartea patul intr-o intimitate absoluta.

Aceste citate atribuie 3 insusiri principale pentru 3 personaje :

Ladima- indragostitul orbit de imaginea Emiliei reflectata in inima sa.

Emilia- femeia usuratica si superficiala incapabila de sentimente reale si profunde.

Fred- baiatul rasfatat de femei gratie calitatilor- fizice, intelectuale, etc- si banilor sai, lipsit de
implicarea emotionala si maturitatea bietului Ladima.

Si totusi dragostea adevarata nu-l ocoleste nici pe Fred. Indragostit pana peste cap de doamna
T., portretul lui se gaseste intr-o antiteza deloc intamplatoare cu Ladima. Profunzimea, maturitatea,
dramatismul si spiritul de sacrificiu pentru cruda iubire de care este dependent ce-l caracterizeaza pe
poet se afla la poli opusi trasaturilor lui Fred.

Acesta, vazandu-si libertatea sa de burlac adorat de femei pusa in pericol de doamna T., isi
infraneaza orice sentiment si, lipsit de tactul sau caracteristic o respinge brutal, ca intr-un fel de reactie
instinctiva de aparare egoista:

'-Doamna, cred ca faceti o confuzie Va pretuiesc nesfarsit ca inteligenta si-mi place prezenta
dumneavoastra dar nu ma interesati ca femeie.'

Imatur, egoist, meschin, mameluc, copilaros, agresiv, brutal, insensibil toate acestea nu fac
parte din portretul obisnuit al lui Fred, insa cand vine vorba de iubire antiteza- cu Ladima, cu sine
insusi, cu valorile proprii- este deplina. Psihologic vorbind acest roman este polivalent Din prisma
iubirii este studiat, discret, in mod direct si indirect, din puncte diferite de vedere (corespunzand
personajelor care contribuie cu scrisori, manuscrise, etc) omul insusi! Cele 4 personaje implicate
implicate si implicate emotional sunt, intr-un fel, tipurile principale, studiate de autor in aceasta carte.
Nu sunt personaje rele sau bune, nu exista iubire perfecta, acest roman se vrea a fi un studiu asupra
vietii, lipsit de responsabilitatea unei concluzii sau unui adevar suprem.

Revenind la problema antitezei, se observa un puternic contrast Fred-Ladima, Doamna T.-

Emilia.

Superficialitatea Emiliei, perversitatea, trivialitatea si nepasarea acesteia nu-si gasesc

corespondent in firea mandra, distinsa, decenta, morala si stilata a doamnei T..

O a doua tema a acestui roman este fresca sociala! Talentul narativ al lui Camil Petrescu a
reusit sacuprinda in cartea sa o problematica psihologica profunda- legata de iubire, si o analiza
competenta a relatiilor si realitatilor sociale din acea vreme.
 In acest roman se poate vorbi de o strategie narativa, folosita stralucit de autor, care transforma
o poveste incalcita intr-un fel de puzzle. Interesant este, insa, ca acest puzzle are mai multe variante de
rezolvare, din care cititorul isi poate alege liber una. Totusi, ar fi gresit spus ca 'Patul lui Procust' e o
carte a misterelor neelucidate. Adevarul este ca, o analiza atenta a textului ar putea duce la o varianta
unica, misterele izvorand din imaginatia mult prea libera a cititorului care este, pur si simplu, prins in
intrigile romanului.

In fapt, toate aceste 'mistere' sunt necunoscutele vietii reale, iar Camil Petrescu le foloseste cu
maiestrie tocmai pentru a crea impresia autenticitatii. El nu este decat un personaj neinsemnat si
detinatorul anumitor documente. Se fereste insa sa emita ipoteze proprii, lasand acest lucru in seama
cititorului.

Literatura este, la Camil Petrescu, un joc paradoxal cu linia despartitoare dintre adevar si iluzie,
ca si dragostea. 'Patul lui Procust' nu face decat sa oglindeasca conceptia literara a scriitorului, intr-un
mod original si placut!