Lupul cu cap de fier

Lupul cu cap de fier este un basm fantastic , « o naratiune pluriepisodica, al carei protagonist este omul
(in cazul nostru, copilul orfan), ajutat de animale sau obiecte cu insusiri miraculoase (in basmul nostru,
intalnim brâul fermecat si pe cei trei caini trimisi in ajutorul flacaului de catre Sfanta Miercuri, Sfanta
Vineri si Sfanta Duminica: Vede-Bine, Aude-Bine si Uşor ca Vântul-Greu-ca – Pământul)), » in conceptia
lui Ovidiu Bârlea; o naratiune continua in care eroul, ajutat de elemente supranaturale, trece prin
multe aventuri ca, intr-un final, sa fie fericit.

Reprezinta cea mai complexa categorie a prozei populare, ‘’ un gen vast, depăşind cu mult romanul, fiind
mitologie, etică, ştiinţă, observaţie morală etc. Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci şi
anume fiinţe himerice, animale. Şi fabulele vorbesc de animale, dar acestea sunt simple măşti pentru
felurite tipuri de indivizi. Fiinţele neomeneşti din basm au psihologia şi sociologia lor misterioasă. Ele
comunică cu omul, dar nu sunt oameni. Când dintr-o naraţiune lipsesc aceşti eroi himerici, n-avem de a
face cu un basm. ‘’(1)

Intalnim o situatie initiala (echilibru) cand copilul orfan pleaca in lume pentru a-si gasi un rost, fiind
sfatuit de o ‘’muiere’’ la care dormise sa se fereasca de omul ‘’spân’’ si daca nu va asculta ‘’vedea ce vei
pati’’ . Stilul solemn si puternic arhaizant este pus in evidenta prin limbajul presarat cu diverse expresii,
zicale si proverbe populare ( ‘’pestriti la mate’’ ,’’ alungau cu sudalme,’’ joc de frica/ pe nimica/ joc de
foame/ dragut Doamne’’ etc.), acestea alcatuind un lexic poetic bogat.

Copilul incalca promisiunea pe care o face, cade la invoiala cu boierul spân si I se face sluga ; batut crunt
ca a adormit cand s-a dus cu caii de3 ori, numar cu incarcatura magica si cu forta pentru depasirea
probelor si invingerea obstacolelor din basm, acesta este scapat de Sfantul Petru care il sfatuieste sa
mearga in satul sau l si in bordeiul unde s-a nascut si acolo sa se uite in corn si tot ceva vedea, al lui va fi.
Observam o intruziune a sacrului in lumea realului, existenta unui puternic strat religios medieval (Gh.
Vrabie), Dumnezeu venind in ajutor copilului orfan, dar nu inainte de a-l supune catorva incercari.

Obtinerea uneltei nazdravane(cornul) intra in posesia eroului, observand aici una dintre functiile
basmului , stabilite in 1982 de V. I. Propp. Incalcarea promisiunii are si aici repercursiuni asupra eroului
nostru : intalnirea cu lupul cu cap de fier care ii promite ca il va ‘’mantui’’ de toate ‘’bidaganiile’’ daca ii
promite ca nu se va insura ; acesta este de acord si evenimentele se tin lant. Lupul, animal cu un bogat
dosar mitologic la nivelul imaginarului, este propulsat la nivelul mentalitarului arhaic ca un ‘’simbol’’ , o
relatie conflictuala om-lup din cele mai vechi timpuri fiind resimtita, imaginarul tradiţional a ,,creştinat”
acest animal-totem, subjugându-l şi revalorizându-l prin punerea ferocelui animal sub
înaltul patronaj spiritual al unor divinităţi canonice de prim rang (Sfântul Petru sau Sânpetru) .

In mitologia crestina, referinţele la lup sunt, în general, metafore ale lăcomiei, falsităţii şi distructivităţii
ce-va-să-vie. Spre exemplu, Iisus îşi trimite discipolii ,,ca pe nişte oi în mijlocul lupilor”, sugerându-le
acestora să ‘’ înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii” (Matei 10, 16). ”, într-un alt loc (Matei 7,
15) ,atenţionându-i pe discipoli să se ferească de prooroci mincinoşi, ,,care vin la voi îmbrăcaţi în haine
de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori”. Tot în zona aceasta a reactualizării hermeneutice a falsităţii şi
răului întruchipat de lup ,în cuvântarea de rămas bun ţinută la Milet, apostolul Pavel avertiza
că ,,după plecarea mea vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma’’.(2)

Dotat de către mentalitarul tradiţional cu o incontestabilă autoritate sacrală, lupul a influenţat

deopotrivă credinţele care vizau preexistenţa, existenţa şi postexistenţa, inducând în lumea şi imaginarul
oamenilor atât inserţii malefice, cât şi benefice, fiind considerat chiar un ,,alter ego mitic al omului”.(3)

Evenimentul dereglator are loc prin promisiunea pe care o face orfanul lupului cu cap de fier ; copilul se
mai uita o data in corn si acesta primeste in dar ‘’grajduri, vite, oi, iar el din copil sarac se facu ‘’un drag
de june ca un brad’’. Neamul il indeamna sa se casatoreasca, dar el isi aduce aminte aminte de lup ; intr-
un final, se casatoreste cu o’’ fetiscana din sat’’ si ‘’popa le canta Isaia’’.

In drum spre casa mirelui, lupul cu cap de fier ii iese in cale, mirele isi lasa mireasa, iar aventura eroica
incepe prin trecerea intr-o alta dimensiune temporala, pe ‘’celalalt taram’’, cu fiinte, obiecte si actiuni
fabuloase, dar sub controlul uman : ‘’ca numai deodata se trezira c-au iesit din lumea asta si au dat in
lumea cuviosilor’’. Aici este ajutat de Sfanta Miercuri, Sfanta Vineri si Sfanta Duminica, de braul fermecat
si de cei 3 caini miraculosi cu puteri supranaturale. O caracteristica a dezvoltarii subiectului basmului
este repetitia construita pe numere considerate a fi fatidice. Cu ajutorul ei, subiectul basmului se
organizeaza gradat, incercarile la care este supus personajul graviteaza in jurul cifrei miraculoase 3 ; prin
aceste sabloane compozitionale, basmul ramane intr-o structura clasica. Prin folosirea repetitiei, se
realizeaza o incetinire a ritmului actiunii, ceea ce determina cresterea interesului si a curiozitatii pentru
deznodamant.

O focalizare temporala are loc :’’acum suntem in iad’’ si intalnim recurenta cifrei 3 :’’ de 3 ani de zile fug
dupa el’’. Cu ajutorul cainilor fantastici, feciorul scapa de personajul raufacator si de mama acestuia, se
intoarce in rai, isi ia calul si cand ajunge acasa, timpul statuse in loc ‚’nicio minuta’’ nu trecuse.

Formulele finale sunt mai variate si mai complexe. Au rolul de a readuce pe ascultator din lumea
fantasticului, din lumea prezenta alegoric, in lumea realitati. Observam prin acestea ca intamplarea a
fost una neadevarata, povestitotul revendicandu-si, de regula, caliltatea de martor infidel al
intamplarilor, cu profil umoristic si bine reliefat, in cadrul carora se descrie prezenta povestitorului la
nunta protagonistilor de la simpla atestare: :’’ eu inca fui la nunta lor’’, ‚’am taiat lemne cu sapa’’, „am
carat apa cu ciurul’’.

Cea mai frecventa formula finala indica, pe scurt, longevitatea protagonistilor, ascunsa sub aceeasi
formulare contrastanta corespunzatoare celei din formula initiala: „Si daca n-or fi murit,/ Si astazi
traiesc!”

Intalnim personaje pozitive si personaje negative, cele care apartin spatiului omenesc si cele care apartin
lumii fantastice. Personajele spatiului uman au insusiri obisnuite omului, atat defecte, cat si calitati :
(modestie, vitejie, credinta, intelepciune, rabdare, trufie, rautate, avaritie, lacomie) ; personajele
imaginare sunt inzestrate cu puteri supraomenesti care depasesc fortele obisnuite ale oamenilor
(vorbesc graiul oamenilor, au capacitatea de a da putere magica obiectelor).
Tema basmului este lupta dintre bine si rau , iar personajele se supun acestei lupte din care binele va
iesi intotdeauna victorios, iar personajele negative vor fi invinse de personajele pozitive. Protagonistul
(copilul orfan si sarac) va fi personajul care va parcurge un drum presarat cu obstacole pe care le va
depasi , dovedind de fiecare data o alta virtute a sa, raspunzand idealurilor omenirii( iubirea, credinta,
adevarul, curajul) ; proba recunostintei o observam in momentul in care feciorul se intoarce si
multumeste pentru ajutorul primit.

Constructia narativa : oralitatea stilului si umorul sunt frecvent intalnite, cuvinte sau expresii populare,
aratate in citatul urmator:’’ sunt adeca unii oameni dosnici, grei la vorba, incat si dracu-i ocoleste, le
face cale’’. Dialogul ocupa un loc important in basm, fiind utilizat nu numai pentru aducerea personajelor
in scena, dar si pentru redarea starilor sufletesti, a dezvaluirii framantarilor, avand asadar o functie
descriptiva. Prezenta mare a maximelor: proverbe, zicale, expresii populare, regionalisme, propozitiile de
tip exclamativ, unele locutiuni familiale, sunt, de asemenea, modalitati artistice de caracterizare a
personajelor.

Unii exegeţi interpretează „lupul cu cap de fier” ca reminiscenţă a străvechilor mituri ale iernii, adeseori
prezentată în chipul unui lup înfricoşător. Într-o altă variantă, băiatul care  nu poate strânge vitele ieşite
din furnicile din perna dăruită e ajutat de un lup, cu aceeaşi condiţie de a nu se însura. Coman vede în
această interdicţie un ecou din vechile rituri ale iniţierii, care cereau neofitului să nu se căsătorească.[4]

„ În general, întreaga oaste a ajutoarelor năzdrăvane e alcătuită din personificări ale elementelor şi
forţelor naturii. Lor li se poate da şi o interpretare psihologică sau psihanalitică, deoarece capacităţile
excepţionale ale unor asemenea personaje pot fi considerate hiperbole ale puterilor omului, pe care
acesta le redescoperă în fiinţa sa în situaţii extreme sau le cultivă în cadrul unor rituri şi practici
iniţiatice.”[5]

Bibliografie:

1. Dan, Sergiu Pavel, Proza fantastica romaneasca, Bucuresti, Editura Minerva, 1975
2. Arthur Gorovei, Credinte si superstitii romanesti, Bucuresti, Editura Humanitas, 2013
3. Faptele Apostolilor, 20;29. Alte mentionari ale lupului ca agent al raului avem si la Matei 10,3;
Ioan 10, 11-12

4. coman, Mihai, Mitologie populară românească, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1986;

5. Evseev, Ivan, Dicţionar de magie, demonologie şi mitologie românească, Timişoara, Editura Amarcord,

1997;