Curs 6, 10.

11

ACORDUL DINTRE SUBIECT ȘI PREDICAT

Acordul este manifestarea relației sintactice dintre două cuvinte, constând în repetarea
informației gramaticale de la un cuvânt la celălalt (unul impune restricția de formă, celălalt se
supune ei).
Acordul în număr privește variația de formă a predicatului combinat cu un subiect
(verbul are forma indusă de nume: nume singular – verb singular etc.).
Acordul în persoană privește predicatele ale căror subiect este un pronume personal.
Subiectul unic impune verbului predicat forma de persoană corespunzătoare.
Acordul în gen apare marcat numai în forma numelor predicative exprimate printr-un
adjectiv sau a participiilor pasive: Medaliile au fost oferite. Dialogurile au devenit
interesante. Clădirea conacului era luminată.
Abateri de la regula acordului
În limba actuală se înregistrează numeroase situații care nu se conformează regulilor
gramaticale ale acordului. Uzul permite multe variații de acord, structuri care reprezintă
ezitări ale vorbitorilor. Acestea sunt manifestări ale acordului prin atracție sau după înțeles și
nu sunt excluse întotdeauna de la normele limbii literare.
Acordul prin atracție constă în transferarea către verbul-predicat a unei informații
gramaticale de către un constituent al enunțului nelegat sintactic de predicat, dar aflat în
vecinătatea acestuia, sau de către o parte componentă a subiectului multiplu. Intercalarea între
subiect și predicat a unor adjuncți ai nominalului-subiect determină distanțarea în succesiunea
liniară a termenilor corelați și constituie o circumstanță favorabilă încălcării regulilor
gramaticale: Fiecare dintre cei trei oameni purtau insignă.
Acordul după înțeles este acordul care se orientează după sensul nominalului subiect.
Dacă subiectul are formă de singular, dar înțeles de plural, predicatul se acordă formal la
singular: Majoritatea a votat împotrivă. Varianta de plural este admisă de normele limbii
literare dacă vorbitorul are în vedere componentele ansamblului denotat de entitatea colectivă:
Majoritatea au fost trimiși acasă.
Subiectul poate da naștere unor situații speciale de acord, după cum poate fi realizat de
substantive colective, expresii partitive, nume proprii, pronume relative, de politețe, forme
verbale nepersonale sau termeni în metalimbaj.

Subiectul este un substantiv colectiv

Acordul gramatical este puternic concurat de cel după înțeles sau prin atracție. Un
substantiv colectiv la singular, aflat în poziția de subiect, selectează forma de singular a
verbului, conform acordului gramatical: Un grup a sosit. Un stol trece pe cer.
Forma de plural, corespunzătoare acordului după înțeles, se datorează semului +
pluralitate, trăsătură inerentă, necontextuală: Au venit o grămadă. De asemenea, prezența unui
adjunct substantival care explicitează sensul termenului colectiv favorizează acordul prin
atracție: Un stol de păsări apar la orizont.
Substantivele colective care își specifică membrii (armată, popor, tineret, studențime,
frunziș etc.) exprimă o colectivitate și impun predicatului un acord gramatical: Studențimea a
fost răsplătită. Armata se pregătea de atac.
Substantivele colective care nu își specifică direct membrii (un morman, o mulțime, un
grup etc.) admit două ipostaze sintactice și două tipuri de acord: Un grup de profesori predă
istoria. Un grup de tineri și-au cerut drepturile.
Dacă accentul cade pe substantivul colectiv înțeles ca entitate unitară și nu pe ideea de
număr, pe valoarea de cuantificare, acordul este gramatical: Mulțimea a părăsit piața. O serie
de cuvinte noi a intrat în dicționar.
Acordul după înțeles presupune acordul predicatului cu substantivul centru de grup, în
timp ce colectivul anterior funcționează drept cuantificator: O mulțime de oameni au fost
strânși în curte. Centrul de grup poate fi șters și atunci numele colectiv îl înlocuiește,
procurându-și referința anaforic: (Dintre studenți) o mulțime mi-au răspuns, ori cataforic: O
mulțime (de elevi) mi-au răspuns.
Atunci când substantivul colectiv este Cd ori Ci, prin fenomenul dublării clitice se reia
adjunctul: Pe o mulțime de studenți i-am revăzut, nu *Pe o mulțime de studenți am revăzut-o.
Majorității elevilor li s-au respins contestațiile, nu * Majorității elevilor i s-au respins...
Dominați de hipercorectitudine, vorbitorii optează de multe ori pentru acordul
gramatical cu numele colectiv, dar și varianta cu acordul după înțeles, foarte frecventă, este
acceptată de normele limbii literare.
Substantivele contextual colective
Substantivele comune concrete, percepute ca substantive cu valoare cantitativă, pot
primi o accepție colectivă atunci când se referă la o mulțime de obiecte sau persoane: o căruță
de proști, o găleată de bani, a avalanșă de aplauze, o căciulă de bani, un cerc de soldați etc.
și favorizează acordul după înțeles: O căciulă de bani sunt pe masă.
Substantivele fel, tip, soi, specie, rasă
Sunt însoțite de un substantiv la plural și presupun acordul prin atracție: Au apărut un
fel de musculițe. O categorie de spectatori au fost neglijați. Fel de fel de oameni au venit.
Acest tip de oameni nu reușesc în viață.
Subiectul este inclus în structuri partitive
Relația partitivă se exprimă cu ajutorul prepozițiilor din, dintre, de. Dintre presupune
apariția unui substantiv numărabil la plural: o parte dintre studenți. Din selectează un
substantiv ai cărui membri nu sunt individualizați, de exemplu un colectiv: o parte din clasă,
iar de selectează, de multe ori, un masiv: o parte de apă / ulei.
Pe poziția subiectului inclus într-o structură partitivă poate apărea fie un substantiv: o
jumătate, un sfert, o parte, o pereche, o duzină, o multitudine, o cantitate etc., fie un
cuantificator nedefinit, negativ sau numeric: fiecare, vreunul, toți, nimeni, niciunul, doi etc.
 Acordul corect este cel gramatical, la singular: O treime din participanți provine din
Pitești. O parte dintre cursanți va merge la munte.
Componentul a doilea care nu este în N poate fi însă, dpdv semantic, mai adecvat
statutului de subiect, ceea ce favorizează acordul la plural. Acceptarea acordului prin atracție
presupune reorganizarea semantică și sintactică a grupului nominal: substantivul în N, sărăcit
semantic, se reinterpretează ca un determinativ cantitativ, iar poziția dominantă în grup revine
substantivului / pronumelui / numeralului atribut la plural: O jumătate dintre participanți au
fost premiați. Majoritatea clienților urmăresc promoțiile. O treime dintre studenți vor plăti
taxa. Fiecare dintre copiii tăi vor pleca. Fiecare dintre noi avem...Mulți dintre voi
cunoașteți...62 de milioane de germani sunt așteptați.
Dacă subiectul nu are adjuncți, este recomandabil acordul gramatical: Fiecare va ști,
Fiecare a fost odată tânăr.
Acest acord se situează la granița dintre corect și incorect.
În construcțiile în care apare un adverb sau adjectiv cu valoare restrictivă, cel mai
adecvat este acordul formal: Doar o treime dintre studenți vine. O mică parte dintre studenți
a dat un răspuns. Numai o parte dintre studenți a dat...
Acordul după înțeles nu este nici el exclus: Numai un sfert dintre soldați cunoșteau
experiența războiului. O mică parte dintre paginile manuscrisului au rămas necitite.
Substantivul este un nume propriu
Subiectele exprimate prin nume proprii: antroponime, toponime, nume de opere, de
instituții etc. nu se supun unor reguli stricte de acord. Neconcordanța dintre formă și conținut
favorizează de multe ori acordul după înțeles.
Antroponimele cu formă de plural și înțeles de singular impun acordul gramatical:
Ochialbi / Poalelungi / Șaptefrați a venit. Numai dacă au formă și înțeles de plural avem
acord la plural: Șaptefrați erau doi copii de vârste apropiate. Popeștii veniseră la teatru.
Toponimele cu formă de singular favorizează acordul gramatical: Sibiul ne-a primit
cu brațele deschise. Tot Brașovul e treaz. Franța e deja implicată. Luxemburgul este mic.
Un toponim nearticulat, cu formă de plural, impune tot acordul gramatical: Galați e un
oraș mic. Cotnari are faima de vin bun. Nici articularea acestuia nu schimbă situația:
Adunații Copăceni a fost inundat. Hotarele are nevoie de o școală nouă.
Contextele cu predicatul la plural nu se justifică, având, mai degrabă, valoare stilistică:
Bucureștii / Iașii au multe de oferit...
Pluralul se justifică doar dacă numele denumește referenți diferiți: Crișurile străbat
partea de vest a țării.
Titlurile de opere literare, științifice, muzicale, de filme, numele unor asociații
culturale, sportive etc. permit ambele tipuri de acord: Moromeții a / au reprezentat un
moment important...
 Subiectul este un pronume relativ
Cine, ce selectează singularul, câți, câte, pluralul, iar care admite ambele forme: Nu
știu cine va merge. Nu știu ce s-a întâmplat. Nu ni s-a comunicat câți / câte vor veni. Vreau
să știu care are / au cont deschis la BCR.
Ceea ce selectează forma de masculin singular: Ceea ce este interesant e că a reușit, la
fel și asta, ca demonstrativ cu valoare neutră: Asta e de la sine înțeles. Asta e frumos din
partea ta.
Realizări speciale ale antecedentului (care presupune inducerea unui dublu
acord)
Antecedentul poate fi un substantiv aflat într-o construcție partitivă și propagă, prin
intermediul relativului, informația de număr: Unul dintre romanele care au făcut epocă a fost
Adela.
Greșeli pot apărea din cauza ideii de singularitate pe care o exprimă unul: Am vizitat
unul dintre muzeele care cuprind (nu cuprinde!) colecții interesante.
Pronumele nedefinit poate apărea în ipostaza de antecedent al unei relative și permite
variație de acord: Ca unul care a colaborat la acest proiect, își asumă consecințele. Ca unii
care am colaborat la acest proiect, ne asumăm consecințele.
Subiectul este un pronume personal de politețe
Se acordă la singular și la genul corespunzător cu sexul interlocutorului: Domnia sa
este însoțit / însoțită. Dumneavoastră sunteți dispus / dispusă...
Subiectul este un termen în metalimbaj
Dacă nu constituie un subiect multiplu, acesta transmite predicatului forma de
masculin singular: Casele albe ca niște fantome este o comparație. După 20 de ani era gravat
pe peretele clădirii.
Alte aspecte ale acordului impus de tipurile de subiect
În cazul acordului cu numele predicativ realizat adjectival sau cu participiu, regulile de
acord nu sunt foarte stricte. Norma prezintă oscilații, variații de formă în funcție de genul,
numărul și referentul componentelor coordonate ale subiectului multiplu, iar uzul
înregistrează multe ezitări.
Dacă termenii Sm sunt nume de ființe și unul dintre aceștia este de genul masculin,
acesta are prioritate: Tata și mama sunt îngrijorați. Colegele și colegii mei sunt invitați la
petrecere. Și Elena, și cățelul ei sunt obosiți.
Sm poate conține atât nume de ființe, cât și nume de lucruri; în acest caz, se face
acordul cu numele de ființă: Operele și autorii lor au fost uitați de critica literară. Sacul și
pisica au fost ușoare.
Postpunerea Sm cu termeni de genuri diferite poate influența acordul numelui
predicativ și al participiului, favorizând acordul prin atracție, cu primul termen: Erau
surprinzătoare greșelile și autorul / autorii lor.
 Regulile de acord sunt mai rigide pentru Sm alcătuit numai din nume de lucruri.
Dacă termenii sunt de genul neutru și feminin, acordul se face la forma comună de
feminin plural: Para / perele și mărul / merele sunt coapte. Valea și dealul sunt împădurite.
Dacă numele de lucruri sunt de genul masculin și feminin, regula variază după
numărul la care se găsește masculinul. Substantivul masculin la singular nu impune
constrângeri, iar numele predicativ și participiul preiau forma de feminin plural: Roșia /
roșiile și morcovul sunt proaspete. Valea / văile și muntele sunt împădurite. Substantivul
masculin la plural poate impune acord prin atracție numai dacă este cel mai apropiat de
predicat: Roșia / roșiile și morcovii sunt proaspeți. Valea și munții sunt împăduriți.
Dacă numele de lucruri sunt de genul masculin și neutru, regulile depind de numărul la
care se găsește masculinul. Apariția unui substantiv masculin la singular nu impune acord, iar
numele predicativ și participiul preiau forma de feminin plural: Morcovul și mărul / merele
sunt proaspete. Dealul și muntele sunt împădurite. Dacă substantivul masculin e la plural și
cel neutru la singular, atunci numele predicativ păstrează forma de masculin: Morcovii și
mărul sunt proaspeți. Munții și dealul sunt împăduriți. Dacă substantivul masculin și cel
neutru sunt amândouă la plural, numele predicativ se acordă în gen cu termenul cel mai
apropiat: Morcovii și merele sunt proaspete. Merele și morcovii sunt proaspeți.
Excepții de la regulile acordului impus de subiectul multiplu
Se înregistrează o serie de excepții, situații în care, deși subiectul este multiplu,
predicatul rămâne la singular:
- Dacă termenii subiectului multiplu, la singular, sunt coordonați negativ prin
nici, acordul gramatical, la plural, este frecvent concurat de acordul prin atracție, cu ultimul
termen: Nici el, nici ea n-au / n-a venit. Numai dacă ultimul termen este la plural, acordul este
obligatoriu la plural: Nici George, nici frații săi nu vor veni.
- În cazul disjuncției, termenii se exclud, numai unul este selectat, iar acordul se
face la singular: Profesorul sau elevul a greșit. Sau George, sau Paul va elimina restul.
Ocurența unui termen la plural impune acord la plural: Profesorul sau elevii au greșit.
- Dacă Sm este postpus, e tolerat acordul prin atracție cu primul termen al Sm:
Se aude ploaia și vântul. Mă doare capul și burta. Drag mi-e cântecul și jocul. Acolo e
lumina și liniștea.
- Dacă termenii Sm, la singular, sunt substantive (masive sau nume abstracte)
nearticulate, se admite acordul la singular: Ploaie și vânt a mai fost și până acum. Era și aur,
și argint. Carne și brânză se găsește.
- Dacă unul dintre constituenții Sm, ambii la singular, este reliefat prin expresii
de tipul: mai ales, mai cu seamă, în special, mai întâi, în primul rând, îndeosebi, i se dă
prioritate, favorizând acordul la singular al predicatului: Frumusețea și mai cu seamă
blândețea ei și-a spus cuvântul.
- Dacă predicatul e impersonal, indiferent de structura Sm, rămâne la singular: E
ușor de scris și de citit. A ierta și a uita este recomandabil.