SUBSTANTIVUL

Substantivul este partea de vorbire care denumeşte fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii, însuşiri,
sufleteşti, în sens larg, obiecte. Substantivele sunt:
■ comune, când denumesc clase de obiecte de acelaşi fel;
■ proprii, când denumesc individualităţi (nume de persoane, de ţări, de regiuni, de localităţi, de sărbători
etc.); acestea se scriu cu literă mare.
Substantivele sunt de trei genuri:
■ masculin (un brad, doi brazi); ■ feminin (o sanie, două sănii); ■ neutru (un caiet, două caiete).
Substantivele au două numere:
■ singular, când indică un obiect; ■ plural, când indică două sau mai multe obiecte.
Există substantive care nu au forme diferenţiate după număr (pui) şi există substantive care au două forme
de plural, diferenţiate ca sens (elemente chimice şi elemenţi de calorifer).
Articolul reprezintă categoria gramaticală a determinării, însoţind întotdeauna substantivul şi aratând în ce
măsură obiectul denumit le este cunoscut vorbitorilor.
Substantivele pot fi:
■ nearticulate, când nu se oferă nicio informaţie cu privire la cunoaşterea obiectului (brad);
■ articulate, când obiectul este cunoscut vorbitorilor (bradul, un brad).
Articolul este:
■ hotărât, când arată că obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorilor; articolul hotărât se
adaugă la sfârşitul substantivului, formând împreună cu acesta o singură unitate sonoră şi grafică
(bradul, fata).
■ nehotărât, când arată că obiectul denumit de substantiv este mai puţin cunoscut vorbitorilor; articolul
nehotărât se aşază înaintea substantivului, fiind un cuvânt separat ( un brad, o fată).
Substantivele pot fi precedate de prepoziţii, împreună cu care se analizează.

Substantivele colective au formă de singular şi înţeles de plural.

Spre exemplu:oaste, grup, clasă, echipă, mulţime, boierime, burghezie, stol,roi, popor etc.
! Când substantivul colectiv cu funcţie sintactică de subiect se află la singular, acordul se face cu verbul
predicat la singular (Clasa noastra a mers la schi.).
! Când substantivul colectiv cu funcţie sintactică de subiect este determinat de un alt substantiv la plural
care indică elementele componente ale grupului, acordul cu verbul predicat se poate face fie la plural, fie la
singular (0 mulţime de copii a/au mers la schi.).

Substantivele defective sunt substantivele care nu au forme pentru ambele numere.Unele substantive pot avea
numai forma de singular (sunt defective de plural), altele substantive pot avea numai forma de plural (sunt
defective de singular).

Substantivele sunt:
■ numărabile (elev, elevi); ■ nonnumărabile (sare).
Substantivele nonnumărabile sunt:
■ defective de plural (singularia tantum), adică au numai singular (oţet, aur, miere, curaj etc);
■ defective de singular (pluralia tantum), adică au numai plural (ochelari, zori, aplauze, câlţi, tăiţei etc.).