ARTICOLUL

ARTICOLUL HOTĂRÂT: indică faptul că obiectul denumit de substantiv este bine cunoscut şi are
formele: - l (masculin, nominativ şi acuzativ singular), -a (feminin, nominativ şi acuzativ singular) -i
(masculin, nominativ şi acuzativ plural), -le (feminin, nominativ şi acuzativ plural) şi -lui (masculin,
genitiv şi dativ, singular), - i (feminin, genitiv şi dativ, singular), -lor (masculin şi feminin, genitiv şi
dativ, plural). Este ataşat substantivului (copacul, copacului, copacii, copacilor; casa, casei, casele,
caselor) sau adjectivului, dacă acesta se află înaintea substantivului şi preia astfel de la substantiv
articolul: înaltul copac; înalta casă. Poate fi enclitic (aflat după cuvântul determinat şi legat de
acesta), precum în situaţiile de mai sus, ori proclitic (aflat înaintea cuvântului determinat), pentru
cazurile genitiv şi dativ, dacă însoţeşte:
a) un substantiv propriu masculin (lui Vasile);
b) un substantiv propriu feminin terminat cu vocalele i, o, e sau în consoană (lui Mimi, lui Jojo, lui
Euridice, lui Carmen);
c) unele substantive comune: care indică numele lunilor anului (lui ianuarie, lui februarie), persoane
apropiate sau înrudite (lui nenea, lui tata) sau numerale (lui trei, lui o sută).

ARTICOLUL NEHOTĂRÂT arată faptul că obiectul la care se referă substantivul este mai puţin
cunoscut vorbitorilor şi are formele: un (masculin, nominativ şi acuzativ singular), o (feminin,
nominativ şi acuzativ singular), nişte (masculin, nominativ şi acuzativ plural), şi unui (masculin,
genitiv şi dativ, singular), unei (feminin, genitiv şi dativ, singular), unor (masculin şi feminin, genitiv
şi dativ, plural). Însoţeşte un substantiv, fiind întotdeauna proclitic (se situează înaintea cuvântului:
un copac, nişte copaci, unui copac etc.
Cuvântul un poate fi şi adjectiv nehotărât (Un căţel se joacă, altul doarme.) sau numeral cardinal
adjectival (Noi avem un băiat, ei au doi.); cuvântul o poate fi şi pronume personal (Pe ea o conving
uşor.), adjectiv nehotărât (O pisică se joacă, alta doarme.), numeral cardinal (Noi avem o fată, ei au
două.) sau verb auxiliar (Ea o să cumpere până la urmă terenul.) iar cuvântul nişte, adjectiv
nehotărât: Voi da porcilor nişte porumb.

ARTICOLUL GENITIVAL (posesiv) are formele: al (masculin, nominativ şi acuzativ singular), a

(feminin, nominativ şi acuzativ singular) ai (masculin, nominativ şi acuzativ plural), ale (feminin,
nominativ şi acuzativ plural) şi alor (masculin şi feminin, genitiv şi dativ, plural). Însoţeşte un
substantiv, un pronume sau numeral: elev al clasei, carte a Mariei, copii ai fratelui, păşuni ale
satului etc. Acest articol intră în structura pronumelui posesiv (al meu, a mea, ai mei, ale mele etc.)
şi, cu formele de singular, în structura numeralului ordinal: al doilea, a doua etc.. Forma de genitiv
şi dativ plural alor este utilizată doar în structura pronumelor posesive: Cartea este a alor mei.;
Acord alor tăi atenţie.

ARTICOLUL DEMONSTRATIV (adjectival) are formele formele: cel (masculin, nominativ şi

acuzativ singular), cea (feminin, nominativ şi acuzativ singular) cei (masculin, nominativ şi acuzativ
plural), cele (feminin, nominativ şi acuzativ plural) şi celui (masculin, genitiv şi dativ singular), celei
(feminin, genitiv şi dativ singular), celor (masculin şi feminin, genitiv şi dativ plural). Este folosit în
următoarele situaţii: a) însoţeşte adjective (cel bun), verbe la participiu (cel chemat), supin (cel de
evitat), sau gerunziu (cel suferind), pe care le subtsantivizează; b) intră în structura gradelor de
comparaţie ale adjectivelor (cel mai bun), ori ale adverbelor (cel mai bine).