II.

PREDICATUL

PREDICATUL VERBAL este partea principală de propoziţie care arată ce face subiectul şi se
exprimă prin:
a) verbe şi locuţiuni verbale predicative la moduri personale (Maria scrie.; Am luat- o la
sănătoasa văzând lupul.);
b) interjecţii predicative (Cipri buf! pe teren .);
c) adverbe şi locuţiuni adverbiale predicative (Probabil că va ninge.; De bună seamă că aşa
crede Vlad.).
PREDICATUL NOMINAL este partea principală de propoziţie care atribuie o însuşire
subiectului şi este format din două părţi:

a) verbul copulativ, aflat la un mod personal;

b) numele predicativ, care poate fi simplu (format dintr-o singură parte de vorbire) sau multiplu
(format din mai multe părţi de vorbire, coordonate).

Verbe copulative sunt: a fi(când nu se poate înlocui cu a exista, a se afla, a costa), a deveni, a
ajunge (când are sensul de a deveni), a se face (când are sensul de a deveni), a ieşi (când are sensul
de a deveni), a însemna (când nu are sensul de a scrie, ci de a reprezenta), a părea, a rămâne .
Acestea nu au sens lexical (înţeles), făcând doar legǎtura dintre subiect şi numele predicativ: Ion este
medic.; Maria a devenit infirmieră.; Copilul s-a făcut mare.; Fratele meu a ieşit asistent medical
din şcoala postliceală. etc. Majoritatea verbelor copulative pot fi folosite şi drept verbe predicative,
când au înţeles de sine stătător: În grădină este un iepure. (= există); La noi se fac pantofi. (= se
produc); Câinele a ieşit (=a părăsit) din cuşcă. etc.

Numele predicativ se exprimă prin:

a) substantive, adjective, pronume, numerale în cazurile: nominativ (Câinele este rău. – adjectiv);
genitiv (Suspinele sunt ale copilului. – substantiv); dativ (Punctul de vedere a fost conform
primului. – numeral); acuzativ (Ei au rămas ca voi. – pronume);
b) verbe la modurile: infinitiv (Satisfacţia mea era de a pescui.), participiu (Tata a rămas uimit.),
supin (Această atitudine este de condamnat.);
c) adverbe de mod (Eram altfel pe atunci.);
d) interjecţii (Era vai!)

Predicatul nominal incomplet este alcătuit dintr-un verb copulativ lipsit de nume predicativ; locul
numelui predicativ e preluat de o propoziţie subordonatǎ predicativǎ corespunzǎtoare: A
devenit / (ce) şi- a dorit.

ACORDUL după înţeles între subiect şi predicat apare când subiectul este exprimat printr-un
substantiv cu sens colectiv: O parte sunt creştini. În acest caz este este preferabilă folosirea
singularului: O parte este creştină.
Acordul prin atracţie este o eroare, constând în acordarea verbului cu un termen apropiat, şi nu
cu subiectul: Cine au furat, profesorii ori directorii?, exprimarea corectă fiind Cine a furat,
profesorii ori directorii?, deoarece subiect este cine, cu formă de singular.