PREDICATUL

PREDICATUL VERBAL este partea principală de propoziţie care arată ce face subiectul şi se
exprimă prin:
a) verbela moduri personale (Maria scrie.;Am fugit văzând lupul.Aș fugi văzând lupul.
Fugi!);
b) PREDICATUL NOMINALeste partea principală de propoziţie care atribuie o însuşire
subiectului şi este format din două părţi:

a) verbul copulativ, aflat la un mod personal;

b) numele predicativ, care poate fi simplu (format dintr-o singură parte de vorbire) sau multiplu
(format din mai multe părţi de vorbire, coordonate).

Verbe copulative sunt:

- a fi(când nu se poate înlocui cu a exista, a se afla, a costa)- Ea este elevă.
- a deveni- este întotdeauna copulativ.
- a ajunge (când are sensul de a deveni)-Ea ajunge ingineră.
- a se face (când are sensul de a deveni)- Ea se face balerină.
- a ieşi (când are sensul de a deveni)- El iese medic.
- a însemna (când nu are sensul de a scrie, ci de a reprezenta, a fi)- Iubirea înseamnă
sacrificiu.
- a părea- Ea pare veselă.
- a rămâne- El rămâne vesel. – când are subiect și se poate înlocui cu a fi

Acestea nu au sens lexical (înţeles), făcând doar legǎtura dintre subiect şi numele predicativ: Ion
este medic.; Maria a devenit infirmieră.; Copilul s-a făcut mare.; Fratele meu a ieşit asistent
medical din şcoala postliceală. etc.
Majoritatea verbelor copulative pot fi folosite şi drept verbe predicative, când au înţeles de sine
stătător: În grădină este un iepure. (= există); La noi se fac pantofi. (= se produc); Câinele a ieşit
(=a părăsit) din cuşcă. etc.

Numele predicativ se exprimă prin:

a) substantive, adjective, pronume, numerale în cazurile: nominativ (Câinele este rău.–
adjectiv); genitiv (Suspinele sunt alecopilului. – substantiv); acuzativ (Ei au rămas ca voi. –
pronume);
b) verbe la modurile: infinitiv (Satisfacţia mea era de a pescui.), participiu (Tata a rămas
uimit.), supin (Această atitudine este de condamnat.);
c) adverbe de mod (Eram altfel pe atunci.);

ACORDUL după înţeles între subiect şi predicat apare când subiectul este exprimat printr-un
substantiv cu sens colectiv: O parte sunt creştini. În acest caz este este preferabilă folosirea
singularului: O parte este creştină.