Predicatul nominal

Verbul a fi poate avea valoare nepredicativă când se combină obligatoriu

cu un alt cuvânt, substantiv sau adjectiv, pentru ca enunțul să aibă înțeles. În
acest caz, verbul se numește verb copulativ.
Verbul a fi și cuvintele grupate obligatoriu cu acesta alcătuiesc împreună un
predicat numit predicat nominal.
Cuvintele care se adaugă verbului copulativ într-un predicat nominal
poartă denumirea de nume predicativ.
Predicatul nominal este partea principală de propoziție care arată cine
este, ce este sau cum este subiectul. Acesta răspunde la întrebările: cine este? ,
ce este? , cum este? puse subiectului.
Predicatul nominal este alcătuit din verbul copulativ a fi + numele
predicativ.
PREDICAT NOMINAL = VERB COPULATIV + NUME PREDICATIV
Verbul copulativ :

-face legătura dintre subiect și numele predicativ, atunci când nu poate fi

înlocuit cu a exista, a se afla, a se petrece, a costa etc.;
-nu are înțeles de sine stătător, fiind verb nepredicativ;
-este la unul dintre modurile indicativ, imperativ, conjunctiv, condițional-
optativ, atunci când alcătuiește predicat nominal.

Verbul copulativ a fi la moduri personale + nume predicativ

Ion era liderul.
I-a spus să fie punctual.
Copilul ar fi campion.
Băiatule, fii atent!
 Atenție!!!
Am învățat că verbul a fi mai poate fi:
-verb predicativ, atunci când este înlocuit cu a exista, a se afla, a se petrece,
a costa, fiind adesea determinat de cuvinte și grupuri de cuvinte care arată locul
sau timpul.
Exemplu:
Stiloul este în penar.
Petrecerea a fost ieri-seară.
-verb auxiliar, atunci când ajută la formarea unor timpuri: indicativ, viitor
anterior (va fi sunat), conjunctiv perfect (să fi sunat); condițional-optativ perfect
(aș fi sunat).

Numele predicativ are rolul de a preciza caracteristica, însușirea

subiectului.
Numele predicativ se poate exprima prin:
-adjectiv: Basmul a fost interesant.
-substantiv: Sora mea este Ionela.
-pronume: Colegii noști sunt ei.
-numeral: Marian a fost al doilea.

Numele predicativ poate fi:

-simplu, când se exprimă printr-un singur termen( Ana este frumoasă.)
-multiplu, când este exprimat prin doi sau mai mulți termeni (Ana este
frumoasă și isteață.) Între elementele care alcătuiesc numele predicativ multiplu
se pune virgulă sau ,,și”.
 Acordul numelui predicativ cu subiectul se realizează astfel:
a. Numele predicativ exprimat prin adjectiv se acordă în gen și număr cu
subiectul simplu.
Exemplu: Cățelul este isteț. Cățeii sunt isteți.
Pisica este isteață. Pisicile sunt istețe.
b. Numele predicativ este la masculin, plural, dacă subiectul este multiplu
și este exprimat prin substantivbe nume de ființe, de genuri diferite.
Exemplu: Cățelul și pisica sunt isteți.
c. Numele predicativ este la feminin, plural, dacă subiectul multiplu este
exprimat prin substantive care denumesc ființe, de genuri diferite.
Exemplu: Liliacul și garoafa sunt ofilite.
d. Numele predicativ se acordă cu cel mai apropiat termen al subiectului
multiplu, dacă termenii subiectului, care nu denumesc ființe, sunt la
plural și au genuri diferite.
Exemplu: Bluzele și pantalonii sunt îngrijiți.
Pantalonii și bluzele sunt îngrijite.

Numele predicativ este cerut obligatoriu de verbul copulativ, dar

depinde și de subiect.
Verbul predicativ formează singur predicatul;
Exemplu: Ioana este în tren . (este= se află; predicat verbal)
Verbul copulativ nu formează singur predicatul; nu are înțeles de
sine stătător.
Numărul predicatelor nominale dintr-un text este egal cu numărul
verbelor copulative. Între termenii numelui predicativ multiplu se pune
 virgulă sau un cuvânt de legătură: și, dar, sau etc. : Sora mea este mică, dar
frumoasă

Arată cine este, ce este sau cum este subiectul.

↑

Este partea principală PREDICATUL NOMINAL → Numele predicativ

de propoziție. ↓ se acordă cu

subiectul.

Este alcătuit din verbul copulativ a fi și numele predicativ.

Recapitulăm!
Verbul a fi poate fi:
-verb predicativ: Ana este acasă. → ,,este” are funcția sintatică de
Predicat verbal; verbul a fi se poate înlocui cu verbul a se afla.
-verb auxiliar: Ar fi ascultat-o pe mama. → ,,ar fi ascultat” are funcția
sintatică de predicat verbal, unde ar fi ascultat este alcătuit din verbul
auxiliar a avea + verbul auxiliar a fi + participiul verbului a asculta.
Verbele auxiliare sunt verbele care ajută la formarea modurilor și a
timpurilor compuse.
-verb copulativ: Casa este mare. → ,,este mare” are funcția sintactică de
Predicat nominal, alcătuit din verbul copulativ a fi + numele predicativ
mare (adjectiv).
 Exemplu de analiză:
Buico este un cățel răsfățat.
Este un cățel = predicat nominal alcătiut din verbul copulativ a fi ,,este”,
(mod indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul singular) + numele
predicativ ,,un cățel” (exprimat prin susbstantiv comun, gen masculin,
număr singular, articulat cu articolul nehotărât ,,un”.

DL Goe este foarte impacientat și, cu un ton de comandă, zice…

este foarte impacientat= predicat nominal alcătuit din verbul copulativ a
fi ,,este” (mod indicativ, timp prezent, persoana a III-a, numărul singular) +
numele predicativ ,,foarte impacientat” exprimat prin adjectiv propriu-zis,
se acordă în gen și număr cu subiectul (masculin, singular), gradul superlativ
absolut de superioritate.

Verbul care în propoziție este predicat verbal se acordă în persoană şi număr cu

substantivul care este subiect. În cazul subiectului multiplu, acordul cu verbul predicat
se face totdeauna la plural.
Acordul verbului predicat se face doar cu substantivul subiect, şi nu cu alte cuvinte
din propoziţie.