ADJECTIVUL

Definiția
Adjectivul este o parte de vorbire
autosemantică, flexibilă (gen, număr,
caz, grad de comparație), care exprimă
însușiri ale obiectului și realizează
independent funcții sintactice.
Clasificare
❖ conform criteriului semantic (după sens)
1. Adjective propriu-zise:
a) adjective calitative (calificative);
b) adjective relative.
2. Adjective pronominale;
3. Adjective numerale
Adjectivele calitative
• însușiri intrinsece ale obiectelor;
• forme speciale pentru exprimarea
gradelor de comparație;
• servesc drept bază derivativă pentru
substantive, verbe și adverbe (greu –
greutate; galben - îngălbeni)
Adjectivele relative
• prezintă ca însușiri relațiile obiectului cu
alte obiecte, acțiuni, circumstanțe;
• sunt derivate de la teme substantivale,
verbale și adverbiale (lumesc, sportiv,
școlăresc, primăvăratic);
• nu se caracterizează prin categoria
gradelor de comparație.
Adjectivele pronominale
• sunt la origine pronume;
• cu valoare adjectivală, acestea nu
substituie un nume, ci îl determină;
• îndeplinesc funcția sintactică de atribut;
❖ conform structurii
a) simple: mare, bun, verde;
b) compuse: termodinamic, cumsecade,
clarvăzător; roșu-deschis, alb-gălbui,
tehnico-științific;
c) locuțiuni adjectivale (un grup de cuvinte
care are o unitate de sens).
 Locuțiunile adjectivale
Grupurile de cuvinte care au împreună valoarea unui
adjectiv /(om) cu scaun la cap, cu capul în nori, fără minte,
cu dare de mână, de nimic, fără căpătâi/ sunt locuțiuni
adjectivale.
Cele mai frecvente locuţiuni adjectivale sunt alcătuite
din prepoziţie + substantiv, dar pot avea şi altă structură.
Unele dintre locuţiuni pot fi precedate de articole
adjectivale şi pot avea grade de comparaţie, unele chiar
prin ele însele pot avea sensuri de superlativ: de milioane,
de excepţie, de tot dragul etc.
Cuvintele componente ale unei locuțiuni au ordine fixă
și nu permit intercalarea altor cuvinte.
 Exemple
de valoare „valoros, valoroasă”, (om) de
încredere „serios, corect”, (om) de nădejde
„serios”, (om) de ispravă „capabil”, (om) cu sânge
rece „calm”, (om) cu judecată „chibzuit”, cu stare
„înstărit”, cu dare de mână „darnic”, de nimic
„neserios, nemernic”, (haine) de zile mari, (lucru)
de căpetenie „principal” etc.
 Locuţiunile adjectivale au în propoziţie
funcţiile adjectivelor:
✔nume predicativ:
✔atribut;
În ceea ce priveşte funcţia de atribut a unei
locuţiuni adjectivale, părerile sunt deosebite:
atribut adjectival (pentru că ţine locul unui
adjectiv) sau atribut substantival prepoziţional
(pentru că nu se acordă cu substantivul
determinat, uneori locuţiunea adjectivală este
legată de substantivul la care se referă
prepoziţia de) fel de fel de lucruri.
Clase flexionare ale
adjectivului
• Adjective variabile (cu patru, cu trei, cu
două forme)
• Adjective invariabile:
✔ derivate din locuțiuni: cumsecade
✔ provenite din adverbe:gata, anume, halal
✔ Împrumuturi din alte limbi, care nu s-au
adaptat sistemului morfologic al limbii
române: ditai (ditamai), otova, doldora,
sadea, cloș, bej, bis
Categorii gramaticale
• Gen
• Număr
• Caz
• Grad de comparație
Gradele de comparație
 Gradul comparativ
❑ de inferioritate: mai puțin+(adj.)
frumos+ decât / ca (+ subst.)
❑ de egalitate: la fel de / tot atât de /
tot așa de + (adj.) înalt + ca (și) /
cât (și) / precum (+ subst.)
❑ de superioritate: mai + (adj.) atent +
decât / ca
 Gradul superlativ
Gradul superlativ relativ
Cel / cea / cei /cele mai + adjectivul
(cel mai cuminte, cea mai insistentă)
Gradul superlativ absolut
Gradul superlativ absolut:
❑ adverbul foarte + adjectivul: foarte ascultător;
❑ alcătuit dintr-un adverb de intensitate cu prepoziţia de:
amarnic de, colosal de,considerabil de, deosebit de, destul de,
exagerat de, excepţional de, excesiv de, extraordinar de,
extrem de, formidabil de, grozav de, îngrozitor de, minunat de,
neînchipuit de, neobişnuit de, nespus de,surprinzător
de,uimitor de, uluitor de;
❑ dublarea vocalelor sau a consoanelor: buuuună, tarrrre;
❑ atașarea de prefixe: străvechi,arhiplin, extrafin) și sufixul
–isim (rarisim);
❑ reluarea adjectivului:
✔ cu aceeași formă (mic-mic, mare-mare);
✔ cu formă modificată (nou-nouț);
✔ substantivizat, în construcţii tautologice de tip atributiv:
frumoasa frumoaselor, voinicul voinicilor, minunea
minunilor;
❑ formele discursului repetat (scump foc, îngheţat bocnă);
 Adjective care nu au categoria
comparaţiei
1. Adjective neologice de origine latină cu sens şi formă de
comparativ de superioritate (terminate în –ior, -or): anterior,
exterior, interior, inferior, superior, posterior, ulterior, major,
minor sau cu sens şi formă de superlativ (terminate în –im sau
–em): maxim, minim, optim, proxim, ultim, extrem, suprem.
2. Adjective care prin sensul lor exprimă calităţi care nu pot
fi comparate, nu pot exista în grade diferite: mort, viu, general,
particular, principal, secundar, egal, oral, oval, pătrat, complet,
unic, strămoşesc, pulmonar, întreg, bărbătesc etc
3. Adjective al căror conţinut corespunde unui superlativ
absolut: colosal, cumplit, desăvârşit, extraordinar, genial,
gigantic, imens, mortal, nesfârşit, infinit, incomensurabil,
perfect, uriaş, veşnic etc.