Adjectivul este o parte de vorbire flexibilă care arată însușirea unui

obiect, însoțește și determină un substantiv. Adjectivul se acordă în gen,

număr și caz cu substantivul determinat. (om frumos,
oameni frumoși; mașină frumoasă, mașini frumoase).

În general locul adjectivului este după substantivul pe

care îl însoțește (mașină frumoasă), dar poate sta și
înaintea acestuia (frumoasa mașină). Poziționarea
adjectivului înaintea substantivului determinat este
frecvent întâlnită în operele literare, atunci când este
urmărită accentuarea însușirilor unui anumit obiect
(mândrul soare, dulce grai).
Adjectivul nu se desparte prin virgulă de substantivul
determinat, indiferent de locul pe care îl ocupă față de
substantiv. În cazurile în care un substantiv are mai
multe adjective, adjectivele se despart prin virgulă dacă
nu au cuvinte de legătură între ele sau sunt legate prin
cuvintele dar, nici, însă.
Clasificarea adjectivelor
După numărul cuvintelor aflate în structura adjectivelor, acestea pot fi:
simple (bun, rău, frumos, urât, harnic, leneș) sau
compuse Adjectivele compuse sunt formate prin contopirea mai
multor cuvinte într-unul singur (atotștiutor, cumsecade, atotputernic,
multimilenar) ori prin alăturarea unor cuvinte despărțite prin liniuță de
unire (social-politic, instructiv-educativ, alb-argintiu).
Alte adjective formate prin alăturarea elementelor componente:

 adjective compuse din numele unui punct cardinal și un adjectiv care

exprimă etnicitatea (nord-american, sud-american, nord-dunărean)
 adjective compuse formate din mai multe adjective care arată originea
etnică (franco-română, româno-bulgaro, franco-anglo-americană);
există câteva excepții în acest caz, atunci când adjectivul se referă la
următoarele dialecte (dacoromân, istroromân, macedoromân,
meglenoromân)
 adjective formate dintr-un adverb (înainte, așa), adjectiv (liber nou)
sau verb (înainte-mergător, liber-cugetător, nou-ales, propriu-zis, așa-
zisă)

După formele flexionare, adjectivele se împart în

variabile (bun, alb, negru, greu, lung, cenușiu)

și invariabile (cumsecade, ferice, asemenea, atare, așa).

(detalii Flexiunea adjectivelor)

Două sau mai multe cuvinte, care împreună au valoarea unui adjectiv,

formează locuțiunile adjectivale. Locuțiunile adjectivale pot avea

grade de comparație. Locuțiunile adjectivale formate dintr-un
substantiv asociat cu prepoziție pot fi incluse la atribut substantival.
“Nu se cuvine sa-ți pierzi prietenii cei cu credință.” (credincioși)
“Băiatul acela era de treabă” (cumsecade)
“Am întâlnit un om cu stare” (înstărit, bogat)
“Dintre toti copiii, fata cea mai mare era mai tăcută și mai cu judecată”
(chibzuită)
“Parea un om de seamă” (important)

Locuțiunile adjectivale se comportă ca un adjectiv:

a) pot fi însoțite de articolul demonstrativ (adjectival): omul cel cu stare;

b) pot avea grade de comparație: un om mai de nădejde; un băiat foarte de treabă;

1. "Cu inima strânsă" – exprimă o stare emoțională de neliniște sau tristețe. Această
locuțiune adjectivală este folosită pentru a descrie pe cineva care se simte
îngrijorat sau trist.
2. "Plin de viață" – exprimă o caracteristică a unei persoane sau a unui obiect care
este energică, activă și veselă. Această locuțiune adjectivală este utilizată pentru a
descrie pe cineva sau ceva care emană energie și entuziasm.
 3. "Cu ochii mari" – exprimă o trăsătură a privirii, sugerând uimire sau mirare.
Această locuțiune adjectivală este folosită pentru a descrie o persoană care are
ochii deschiși și exprimă surprindere sau interes.
4. "Într-un mod amuzant" – exprimă o modalitate de a face ceva care provoacă
amuzament sau râs. Această locuțiune adjectivală este utilizată pentru a descrie o
situație sau un comportament care este comic și distractiv.
5. "Cu capul în nori" – exprimă o stare de visare sau de absență. Această locuțiune
adjectivală este folosită pentru a descrie pe cineva care nu este atent la ceea ce se
întâmplă în jur și este absorbit în propriile gânduri.

Locuțiunile adjectivale sunt alcătuite din două sau mai multe cuvinte. Acestea pot
fi formate dintr-un adjectiv și un substantiv (ex: "verde crud"), un adjectiv și un
adverb (ex: "foarte frumos") sau chiar dintr-un adjectiv și o prepoziție (ex: "plin de
energie").

Locuțiunile adjectivale exprimă o calitate sau o trăsătură a unui substantiv. Ele sunt
utilizate pentru a descrie sau caracteriza obiecte, ființe, stări sau situații.

Locuțiunile adjectivale pot fi înlocuite cu un singur adjectiv fără a afecta sensul

propoziției. De exemplu, locuțiunea adjectivală "cu ochii mari" poate fi înlocuită
cu adjectivul "uimit" fără a modifica înțelesul propoziției.

Locuțiunile adjectivale pot avea forma invariabilă sau pot varia în gen, număr și
caz, în funcție de cuvântul pe care îl determină. De exemplu, locuțiunea adjectivală
"plin de viață" poate varia în funcție de substantivul pe care îl descrie: "plină de
viață" (feminin), "plini de viață" (masculin plural), "pline de viață" (feminin
plural).
Locuțiunile adjectivale pot fi întâlnite în diverse contexte și pot fi folosite în
diferite tipuri de propoziții, precum propoziții subordonate, propoziții predicative
sau propoziții atributive. Ele contribuie la exprimarea unor idei mai complexe și
îmbogățesc limbajul folosit în comunicare.

În concluzie, locuțiunile adjectivale reprezintă o parte importantă a

gramaticii limbii române, oferind posibilitatea de a descrie și caracteriza
într-un mod mai precis și bogat diverse obiecte, ființe, stări sau situații.
Identificarea și utilizarea corectă a acestor locuțiuni adjectivale contribuie la
îmbogățirea limbajului și la exprimarea adecvată a intențiilor și emoțiilor în
comunicare.

Gradele de comparație ale adjectivului

Adjectivele pot avea trei grade de comparație:
pozitiv (mare),
comparativ (de superioritate – mai mare, de egalitate
– la fel de mare, de inferioritate – mai puțin mare),
superlativ (relativ de superioritate – cel mai mare,
relativ de inferioritate – cel mai puțin mare, absolut
– foarte mare).

Pozitiv
Acest grad de comparație arată, pur și simplu, însușirea
unui obiect, fără ca aceasta să fie comparată cu însușirea
altui obiect (sau cu cea a aceluiași obiect, manifestată într-
un context diferit).

Exemple: înghețata rece, cer luminos, drum lung

Comparativ-Acest grad de comparație exprimă

intensitatea însușirii exprimate prin adjectiv, comparativ
cu alte obiecte (sau cu aceeași însușire când obiectul de
află într-o situație diferită) și este de trei feluri:

Comparativ de superioritate: mai + adjectiv

Exemple: mai scurt, mai bogat, mai frumos

Comparativ de inferioritate: mai puțin + adjectiv

Exemple: mai puțin scurt, mai puțin bogat, mai puțin

frumos

Comparativ de egalitate: la fel de, tot așa de, tot atât de

+ adjectiv
Exemple: la fel de scurt, tot așa de bogat, tot atât de
frumos

Superlativ-Gradul de comparație superlativ indică

însușirea denumită de adjectiv, aflată la nivelul cel mai
înalt sau scăzut posibil, fiind de două feluri:

Superlativ relativ (cel mai înalt grad al trăsăturii unui

obiect, când este comparată cu aceeași trăsătură sau o
alta)

Exemple: cel mai înalt (superlativ relativ de

superioritate), cel mai puțin simpatic (superlativ relativ de
inferioritate)

Superlativ absolut

Acest grad de comparație exprimă trăsătura denumită de

adjectiv, manifestată la cel mai înalt nivel posibil, fără a fi
comparată cu trăsăturile altui obiect (sau cu cele ale
aceluiași obiect, manifestate într-un context diferit).
Exemple: superlativ absolut exprimat prin adverbe și
locuțiuni adverbiale legate de adjectiv prin
prepoziția de (extrem de loial, grozav de isteț, teribil de
inteligent, groaznic de rece), prin expresii ce conțin un
substantiv (frumoasă foc, român sadea), prin repetarea
adjectivului (viteaz, viteaz) sau prin lungirea vocalelor ce
intră în compoziția adjectivului (luuuuuuuung)

!!!!!!!! Există și adjective fără grade de comparație.

Acestea:

Exprimă caracteristici care nu pot fi comparate, întrucât ele însele

sugerează un anume grad de comparație: egal, întreg, perfect,
desăvârșit, secundar, etern, viu, mort, rotund

Reprezentau forme ale comparativului sau ale superlativului în

limba latină: superior, inferior, major, maxim.

Funcțiile sintactice ale adjectivului

Adjectivul poate avea în propoziție funcțiile sintactice de
 atribut adjectival,
nume predicativ,
complement circumstanțial de timp,
complement circumstanțial de mod
complement indirect,
complement circumstanțial de cauză.

Atribut adjectival: Am văzut un copac înalt.

Nume predicativ: Viața este grea.

Complement indirect: Din timidă a devenit îndrăzneață.

Complement circumstanțial de timp: De mic era inteligent.

Complement circumstanțial de mod: Juriul este de acord că băiatul este

mai mult arătos decât talentat.

Complement circumstanțial de cauză: Cântă de fericită.

Când se află înaintea substantivului determinat, adjectivul preia articolul

acestuia.

Exemple:

fata deșteaptă – deșteapta fată

un băiat frumos – un frumos băiat

Schimbarea valorii gramaticale a adjectivului

 prin conversiune: substantiv, adverb
 cu valoare de adjectiv: participiu, gerunziu, adverb

Adjectivul își poate modifica valoarea gramaticală astfel:

prin substantivizare (devine substantiv)

„Leneșul mai mult aleargă”. (articol hotărât)

Cel leneș mai mult aleargă. (articol demonstrativ)

Un leneș nu ajunge niciodată departe în viață. (articol nehotărât)

Poate deveni adverb:Elevul scrie citeț. (adverb de mod, funcție sintactică de

complement circumstanțial de mod)

Valorile stilistice ale adjectivului

epitet,

enumerație,

inversiune,

comparație,

epitet cromatic,

epitet metaforic,

epitet personificator,

antiteză

Clasificare adjective
Adjectivele se pot clasifica:

1. După declinare
Astfel, există adjective:

a. Variabile: își schimbă forma în funcție de gen, număr și caz

(exemplu: puternic, puternică, puternici, puternice)

Variabile cu două terminații: când sunt la nr. singular, au o formă pentru

genul masculin și altă formă pentru genul feminin.

Adjectivele variabile prezintă și forme flexionare. Numărul de forme

flexionare se determină prin verificarea terminațiilor adjectivelor aflate atât la
numărul singular, cât și la plural, respectiv la genul feminin și cel masculin.

Exemple:

alb - albă - albi - albe: adjectiv variabil cu 2 terminații și 4 forme flexionare

verde - verde - verzi - verzi: adjectiv variabil cu o terminație și două forme

flexionare

mic - mică - mici - mici: adjectiv variabil cu două terminații și trei forme
flexionare

Variabile cu o terminație: când sunt la nr. singular, au aceeași formă

pentru genurile masculin și feminin.

Exemple:verde, mare, subțire

câine mare – pisică mare
material subțire – bluză subțire

Formele flexionare ale adjectivului variabil

În funcție de genul, numărul și cazul acestora, adjectivele variabile pot avea:

4 forme flexionare

Din această categorie fac parte majoritatea adjectivelor propriu-zise, cu

precădere cele participiale sau gerunziale.

Exemplu: inteligent - inteligentă - inteligenți - inteligente

3 forme flexionare

Adjectivele cu trei forme flexionare se termină, de obicei, în consoanele „-c” și

„-g” sau se derivează cu sufixele „-tor”, „-esc”, „-iu” (ex. ascultător, cavaleresc,
purpuriu). Aceste adjective realizează forme comune de gen, număr și caz.

Exemplu: cenușiu - cenușie - cenușii - cenușii

2 forme flexionare (au forme comune de număr la ambele genuri)

Această categorie include adjectivele terminate în „-e” (ex. tulbure), într-o

consoană palatală (ex. vechi) sau în diftong (ex. albăstrui).

Exemplu: limpede - limpede - limpezi - limpezi

b. Invariabile: rămân la aceeași formă, indiferent de gen, număr și caz. De

obicei, aceste adjective sunt împrumutate din limbi străine.

Exemple: gri, bordo, dulce, precoce, vivace

2. După origine, adjectivele se împart în următoarele categorii:

a. Adjective propriu-zise
Exemple: frumos, colorat, bun, interesant, amar
b. Adjective provenite din alte părți de vorbire/conversiune:

 Adjective pronominale: provin din pronumele care determină

substantivul și se împart în:

- Adjective demonstrativ

Exemple: copilul acesta, eleva cealaltă

- Adjective nehotărâte

Exemple: unele fete, fiecare copil

- Adjective posesive

Exemple: prietenul meu, copiii lor, vecinii noștri

- Adjective negative

Exemple: niciun om, nicio lucrare

- Adjective de întărire

Exemple: profesorul însuși, eleva însăși

- Adjective relative

Exemplu: Mă întreb/ ce emisiune te interesează.

- Adjective interogative

Exemplu: Care țară din lume nu are o istorie tumultuoasă?

 Adjective provenite din verbe la participiu și gerunziu

Exemplu: fereastra deschisă, omul învățat, cartea scrisă (participiu), mâna
tremurândă, frunze fluturânde (gerunziu)

 Adjective provenite din adverbe

Exemplu: Andrei este un bărbat bine.