ADJECTIVUL

DEFINIȚIE:

Adjectivul este partea de vorbire care exprimă însușirea unui obiect în sens larg. Atribuirea unei
însușiri printr-un adjectiv diferă în funcție de vorbitor, fiind în mare măsură personal și putând fi prezentată
în diferite grade de intensitate.

→Adjectivul determină un substantiv sau un substitut al acestuia (pronume, numeral cu valoare

pronominală).

TIPOLOGIE:

Adjectivele sunt:
Propriu-zise: alb, verde, mare, deștept (etc.)
Provenite din alte părți de vorbire:
-din forma de participiu a verbului : a citi – citit – copil citit; a găti – gătit – mâncare gătită.
-din forma de gerunziu a verbului: a tremura- tremurând- mâna tremurândă; a sângera sângerând – rana
sângerândă; a fumega – fumegând- coșurile fumegânde
-din adverb: bine- oameni bine

FORMA ADJECTIVULUI:
Clasificarea adjectivelor după formă distinge adjective variabile (își modifică forma în funcție de numărul și genul
substantivului cu care se acordă)
invariabile (nu își modifică forma).
Cele variabile se împart în:
- adjective cu patru forme flexionare: alb-albă-albi-albe; isteț-isteață-isteți-istețe;
- adjective cu trei forme flexionare: (băiat) mic-(fată) mică-(băieți, fete) mici=mici; roșu; vișiniu; adânc
- adjective cu două forme flexionare: (băiat, fată) mare – (băieți,fete) mari; verde; veche
Cele invariabile sunt adjective cu o singură formă: mov, roz, kaki, bleu, bordo, ditamai, atroce, perspicace.

Atenție! Adjectivul drag are trei forme: drag-dragă-dragi, formele corecte fiind: dragile mele fete, dragii mele fete
și NU dragele mele fete sau dragei mele fete.

FUNCȚII SINTACTICE:
Adjectivul este ca parte de propoziție/ funcția sintactică de:
ATRIBUT ADJECTIVAL ( Care? Ce fel de?) Mieii zglobii zburdă pe câmpia înverzită.
NUME PREDICATIV Mieii sunt blânzi.
COMPLEMENT PREPOZIȚIONAL Din ascultător s-a făcut rebel. ( din ce s-a făcut rebel?)
CIRCUMSTANȚIAL DE TIMP Îl cunoștea de mică. ( de când îl cunoștea?)
CIRCUMSTANȚIAL DE MOD Ieșise de acolo mai mult mort decât viu. ( cum mort?)
GRADELE DE COMPARAȚIE:
Adjectivul are o categorie gramaticală proprie, aceea a gradelor de comparație.
Definiție: Gradele de comparație (sau de intensitate) sunt formele pe care le ia adjectivul pentru a arăta în ce măsură
un obiect are o însușire în raport cu alte obiecte sau cu alte momente ale existenței sale.
Gradul pozitiv – exprimă însușirea obiectului fără ca aceasta să fie comparată. Este forma de dicționar a
adjectivului.
Gradul comparativ – exprimă însușirea unui obiect prin raportare la însușirea altui obiect (dulce)
Comparativul este: - de egalitate, construit cu grupurile de cuvinte: la fel de, tot atât de, tot așa de, deopotrivă de.
(la fel de dulce)
-de inegalitate: - de superioritate, construit cu ajutorul cuvântului mai ( mai dulce);
- de inferioritate, construit cu ajutorul cuvintelor mai și puțin ( mai puțin dulce)
Gradul superlativ – exprimă intensitatea maximă a însușirii.
Superlativul este: - relativ, când presupune raportarea la un grup de obiecte, gradul maxim al intensității fiind
stabilit prin comparație. Superlativul relativ este: - de superioritate, construit cu ajutorul articolelor demonstrative:
cel, cea, cei, cele și a cuvântului mai (cel mai dulce);
- de inferioritate, construit cu articolul
demonstrativ cel, cea, cei, cele și cuvintele mai și puțin ( cel mai puțin dulce).
- absolut, când exprimă intensitatea la un grad maxim, fără o raportare la un reper:
- de superioritate, construit cu ajutorul cuvintelor foarte, tare, prea ( foarte dulce);
- de inferioritate, construit cu
ajutorul cuvintelor foarte, tare, prea și a cuvântului puțin (foarte puțin dulce).

Atenție! Există adjective care nu au grade de comparație, deoarece:

 Sunt la origine comparative sau superlative: optim, superior, inferior, anterior, posterior, maxim, minim,
superb, extrem, extraordinar, suprem.
 Însușirea exprimată nu poate fi modificată: complet, unic, principal, secundar, veșnic, viu, mort, etern,
definitiv, complet.
 Sensul cuvântului nu permite comparație: geografic, matematic, constănțean, extrafin, gigantic, acvatic,
petrolifer.

Mijloace expresive de realizare a superlativului:

- adverbe legate de adjectiv prin prepoziția de: grozav, atât, formidabil, extrem + de+ adjectiv
- grupuri locuționale care însoțesc adjectivul: din cale-afară de, cu totul și cu totul de + adjectiv
- verbe la supin postpuse adjectivului: aprig de temut, mândră de nespus
- adverbe provenite din substantive care însoțesc adjectivul: singur cuc
- derivarea adjectivului cu anumite prefixe: extra-, prea-, răs-, arhi-, super-, supra- și sufixe: -isim
- repetarea unei vocale/ consoane din adjectiv: maaare, galllben
- repetarea adjectivului: mare, mare
- silabisirea adjectivului: pu-tu-ros
- adjective puse înaintea adjectivului și legate prin prepoziția de: copleșitor de blând
- adverbele ce și cât plasate înaintea adjectivului în enunțuri exclamative: Ce frumoasă!

Articolul demonstrativ leagă un adjectiv de substantivul determinat. Se acordă în gen și număr cu substantivul.

Masculin masculin feminin feminin

Singular plural singular plural
cel, celui cei, celor cea, celei cele, celor

Cel, cea, cei, cele – articole demonstrative și mărci de superlativ

În combinație cu adjectivul, cel, ce, cei, cele au două valori:

 Este articol demonstrativ, atunci când apare fără componentul mai, pe lângă un substantiv articulat
hotărât:

Elevul cel inteligent răspunde corect./ Elevele cele inteligente…

 Este articol demonstrativ și marcă de superlativ relativ, când apare împreună cu mai:

Cel mai inteligent elev din clasă răspunde./ Cele mai inteligente eleve…

LOCUȚIUNEA ADJECTIVALĂ= este grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un adjectiv și se comportă în
propoziție ca adjectivul: cu judecată, ca vai de el, de bine, nu știu cum, de treabă, cu nasul pe sus

!locuțiunile pot avea grade de comparație: foarte de treabă

POSIBILITĂȚI COMBINATORII ALE ADJECTIVULUI:

Adjectiv= adjunct→adjectivul are funcția sintactică de:

ATRIBUT ADJECTIVAL în grupul nominal:

substantiv centru

Fata frumoasă este colega mea.

pronume centru

Dumneaei mai tăcută a meditat asupra faptului.

numeral cu valoare pronominală

Două vesele vorbesc în curtea școlii.

NUME PREDICATIV în grupul verbal:

Pădurea este plămânul planetei. (numele predicativ se află în relație ternară, depinzând de subiect și de verbul
copulativ)

Adjectiv= centru→adjectivul este determinat de:

Complement prepozițional:El este vrednic de admirație.

Complement indirect: Ea este recunoscătoare părinților.

Circumstanțial de timp: Este abătut de zile.

Circumstanțial de mod: Copilul este performant fățiș.

Circumstanțial de loc: E vesel la petreceri.