Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însușirea unui obiect şi care determină un substantiv sau un
substitut al acestuia (pronume sau numeral cu valoare pronominală).
Clasificare:
a) propriu-zise ( bun, frumos, înalt, puternic,etc)
b) provenite din verb la participiu (carte cumpărată, scrisă,citită)
c) din verb la gerunziu (coşuri fumegânde, mână tremurândă)
d) din adverb (doamnă bine, temele de maine, haine gata).
Adjectivele sunt:
I. variabile, când își modifică forma de vorbire;
1.patru forme flexionare (bun,negru,amar, crud,periculos,violet)
Ex :
2. trei forme flexionare ( cenuşiu,vişiniu, drag,grijuliu)
M sg M pl F sg F pl M sg M pl F sg F pl
vesel vesel veseli Veselă vesele
drag Drag Dragi Dragă Dragi
II. invariabile, când nu își modifică forma în vorbire (bordo, ditamai,lila, gri, feroce,
crem,cumsecade,eficace,propice,kaki.oranj,vernal,bleu,oliv etc).
1.pozitiv frumos
2.comparativ de egalitate construit cu grupurile de cuvinte tot atât de, la fel de, tot așa de,
deopotrivă de – tot atât de frumos
de inegalitate de superioritate construit cu adverbul mai – mai frumos
de inferioritate construit cu adverbele mai și puţin – mai puţin frumos
3.superlativ relativ de superioritate construit cu articolul demonstrativ cel, cea, cei, cele și adverbul mai
– cel mai frumos
de inferioritate construit cu articolul demonstrativ cel, cea, cei, cele și
adverbele mai și puţin – cel mai puţin frumos
absolut de superioritate construit cu adverbele foarte, tare, prea – foarte frumos
de inferioritate construit cu adverbele foarte, tare, prea și puţin – foarte puţin frumos
-sunt la origine, în limba latină, comparative sau superlative: superior, maxim, anterior, suprem, extrem etc.;
-însușirea este negradabilă: viu, mort, complet, veșnic, unic, principal etc.;
-sensul cuvântului nu permite comparaţia: acvatic, biologic, petrolifer etc.
Adjectivul stă, de obicei, după substantiv, dar poate sta și înaintea acestuia.
Când stă înaintea substantivului, adjectivul preia articolul hotărât de la substantivul determinat: Bunul tată mă ocrotește.
Locuţiunea adjectivală
Locuţiunea adjectivală este grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un adjectiv și se comportă în
propoziţie ca adjectivul. Locuţiunile adjectivale pot avea grade de comparaţie
Om cu judecată – chibzuit
Om cu stare – înstărit, bogat
Om cu dare de mână – înstărit, bogat
Lucru de căpetenie – principal, important
Om de nimic – netrebnic, josnic.