ADJECTIVUL

§
Adjectivul este partea de vorbire care denumeşte însuşiri ale obiectelor, şi anume: dimensiunea (mare,
mic), forma (drept, strâmb), culoarea (alb, negru), greutatea (uşor, greu) etc. Adjectivul răspunde la
întrebările :care? ce fel de?
Adjectivul îşi schimbă forma după gen, număr şi caz şi are trei grade de comparaţie.
În propoziţie, cel mai adesea, poate fi atribut sau nume predicativ.

§ Clasificarea adjectivelor

După înţeles, adjectivele se împart în: a d j e c t i v e c a l i f i c a t i v e s a u p r o p r i u - z i s e şi

adjective d e t e r m i n a t i v e .
a) Adjectivele c a l i f i c a t i v e denumesc calităţi ale obiectelor: bun, frumos, înalt, verde, ciobănesc,
tineresc etc.
b) Adjectivele d e t e r m i n a t i v e sunt provenite din alte părţi de vorbire prin schimbarea valorii
gramaticale.
După partea de vorbire de la care provin, adjectivele determinative sunt de mai multe feluri:
1) adjective p r o n o m i n a l e :
– adjective pronominale posesive (ţara mea);
– adjective pronominale de întărire (împăratul însuşi);
– adjective pronominale interogativ-relative (care copil, ce cărţi);
– adjective pronominale nehotărâte (orice elev, fiecare om);
– adjective pronominale negative (nici o clipă).
2) adjective p a r t i c i p i a l e : iarbă înverzită, zi aşteptată, oameni cunoscuţi;
3) adjective p r o v e n i t e d i n a d v e r b e : asemenea întrebare, aşa oameni;
4) adjective p r o v e n i t e d i n g e r u n z i i : ordine crescândă, rană sângerândă, case fumegânde.

§ Categoriile gramaticale. Genul şi numărul

1. Adjectivele au două g e n u r i (masculin şi feminin) şi două n u m e r e (singular şi plural).

2. După numărul de forme prin care se exprimă categoriile de gen şi de număr, adjectivele variabile se
împart în trei clase:
a) Adjective cu 4 f o r m e :

Singular Plural Exemple

masculin feminin masculin feminin
– -ă -i -e bun – bună – buni – bune
-u -ă -i -e negru – neagră – negri – negre

b) Adjective cu 3 f o r m e :

Singular Plural Exemple

masculin feminin masculin feminin
– -ă -i -i mic – mică – mici – mici
-u -e -i -i viu – vie – vii – vii
– -e -i -e viitor – viitoare – viitori – viitoare

c) Adjective cu 2 f o r m e :

Singular Plural Exemple

masculin feminin masculin feminin
-e -e -i -i mare – mare – mari – mari
-i -e -i -e dibaci – dibace – dibaci – dibace

1
 – -e – -e vioi – vioaie – vioi – vioaie
– -e – – bălai – bălaie – bălai – bălai
-e -e -i -e tenace – tenace – tenaci – tenace

d) Adjectivele i n v a r i a b i l e . Sunt adjectivele care au o formă unică pentru ambele genuri şi numere:
acătării, anume, asemenea, aşa, atare, atroce, bej, bleu, bleumarin, bordo, color, coşcogea, crem,
cumsecade, doldora, eficace, feroce, gata, get-beget, gri, kaki, lila, locvace, maro, motrice, mov, oliv,
perspicace, precoce, propice, roz, sadea, vivace etc.

O b s e r v a ţ i i . 1. Adjectivele formate cu sufixul diminutival -el (curăţel, mititel, măricel, singurel,

tinerel, uşurel etc.) exprimă opoziţia de gen şi de număr prin schimbarea sufixului:
frumuşel (m., sg.) – frumuşei (m., pl) – frumuşică (frumuşea) (f., sg.) – frumuşele (f., pl.);
2. Câteva adjective au desinenţe de număr şi de gen specifice:
greu (m.,sg.) – grei (m.,pl) – grea (f.,sg.) – grele
rău (m.,sg.) – răi (m.,pl.) – rea (f.,sg.) – rele (f.,pl.);
nou (m.,sg.) – noi (m.,pl) – nouă (f.,pl.) – noi (f.,pl.);
roşu (m.,sg.) – roşii (m.,pl) – roşie (f.,sg.) – roşii (f.,pl.);

§ Cazul

Adjectivul, ca şi substantivul, are aceleaşi cinci cazuri.

1. Modificarea adjectivului după caz depinde de genul substantivului determinat. Din acest punct de
vedere, se disting următoarele două situaţii:
a) când determină un substantiv masculin sau neutru, adjectivele au o desinenţă pentru toate cazurile la
singular şi alta pentru toate cazurile la plural:

Singular Plural
N. A. un prieten bun nişte prieteni buni
G. D. unui prieten bun unor prieteni buni

b) când determină un substantiv feminin, adjectivele au, de obicei, două dezinenţe de caz la singular
(una pentru nominativ-acuzativ şi alta pentru genitiv-dativ) şi o desinenţă pentru toate cazurile la plural:

Singular Plural
N. A. o prietenă bună nişte prietene bune
G. D. unei prietene bune unor prietene bune

Observaţie. Unele adjective au şi la feminin singular o desinenţă unică pentru toate cazurile. Din această
categorie fac parte:
a) unele adjective cu 3 forme de tipul ascultătooare, instantanee; b) unele adjective cu 2 forme de tipul
dibace, vioaie, tenace şi c) toate adjectivele invariabile.
Model de declinare

Singular Plural
N.A. o fată ascultătoare nişte fete ascultătoare
G.D. unei fete ascultătoare unor fete ascultătoare

§ Mijloacele suplimentare de exprimare a categoriilor gramaticale ale adjectivului

1. A r t i c o l u l a d j e c t i v a l (cel, cea, cei, cele) este variabil după gen, număr şi caz, având următoarele
forme:

Cazul Masculin Feminin

2
 Singular Plural Singular Plural
N. A. cel cei cea cele
G. D. celui celor celei celor

Articolul adjectival îndeplineşte următoarele funcţii:

a) serveşte ca element de legătură între adjectiv şi substantivul determinat, care poate fi un substantiv
comun articulat hotărât sau un nume propriu: băiatul cel înalt, fata cea mijlocie, Ştefan cel Mare, Mircea cel
Bătrân;
b) este un indice al utilizării cu valoare substantivală a unui adjectiv: cel sărac, cel leneş, cei mari.

Masculin Feminin
N.A. omul cel bun oamenii cei buni casa cea înaltă casele cele înalte
G.D. omului celui bun oamenilor celor buni casei cele înalte caselor celor înalte

§ Cazul vocativ

Structura cazului vocativ la adjectiv depinde de poziţia acestuia faţă de substantiv.

a) Vocativul adjectivelor aşezate după substantiv este omonim cu N.A. nearticulat: om bun!, fată
frumoasă şi harnică!, oameni buni! etc.
b) Vocativul adjectivelor aşezate înaintea substantivului:
– este omonim cu forma de N.A. nearticulată: scumpă mamă!, frumoasă doamnă! dragi părinţi!,
stimaţi prieteni!
– este omonim cu N.A. articulat: buna mea mamă!, scumpul meu băiat!, dragile mele surori!,
scumpele mamei fetiţe!, bunii mei părinţi!
– se formează cu ajutorul desinenţei -e: iubite prietene!, stimate domn!, scumpe frate!, sărmane om!
– se formează cu ajutorul desinenţei -ule: bunule prieten!, scumpule părinte!

Declinarea adjectivelor

Adjectivul se declină numai împreună cu substantivul determinat. În cursul declinării, adjectivul poate
sta după sau înaintea substantivului.

Adjectivul este în urma substantivului

a) pe lângă un substantiv aticulat nehotărât
Singular
Masculin Feminin Neutru
N. un băiat bun o fată bună un tablou frumos
G. al unui băiat bun al unei fete bune al unui tablou frumos
D. unui băiat bun unei fete bune unui tablou frumos
A. un băiat bun o fată bună un tablou frumos
Plural
Masculin Feminin Neutru
N. nişte băieţi buni nişte fete bune nişte tablouri frumoase
G. al unor băieţi buni al unor fete bune al unor tablouri frumoase
D. unor băieţi buni unor fete bune unor tablouri frumoase
A. nişte băieţi buni nişte fete bune nişte tablouri frumoase

b) pe lângă un substantiv articulat hotărât

Singular
Masculin Feminin Neutru
N. băiatul (cel) bun fata (cea) bună tabloul (cel) frumos
G. al băiatului (celui) bun al fetei (celei) bune al tabloului (celui) frumos
D. băiatului (celui) bun fetei (celei) bune tabloului (celui) frumos

3
 A. băiatul (cel) bun fata (cea) bună tabloul (cel) frumos

Plural
Masculin Feminin Neutru
N. băieţii (cei) buni fetele (cele) bune tablourile (cele) frumoase
G. al băieţilor (celor) buni al fetelor (celor) bune al tablourilor (celor) frumoase
D. băieţilor (celor) buni fetelor (celor) bune tablourilor (celor) frumoase
A. băieţii (cei) buni fetele (cele) bune tablourile (cele) frumoase

Adjectivul este înaintea substantivului

a) pe lângă un substantiv aticulat nehotărât

Singular
Masculin Feminin Neutru
N. un bun băiat o bună fată un frumos tablou
G. al unui bun băiat al unei bune fete al unui frumos tablou
D. unui băiat bun unei fete bune unui tablou frumos
A. un bun băiat o bună fată un frumos tablou

Plural
Masculin Feminin Neutru
N. nişte buni băieţi nişte bune fete nişte frumoase tablouri
G. al unor buni băieţi al unor bune fete al unor frumoase tablouri
D. unor buni băieţi unor bune fete unor frumoase tablouri
A. nişte buni băieţi nişte bune fete nişte frumoase tablouri

b) pe lângă un substantiv articulat hotărât

Singular
Masculin Feminin Neutru
N. bunul băiat buna fată frumosul tablou
G. al bunulu băiat al bunei fete al frumosului tablou
D. bunulu băiat bunei fete frumosului tablou
A. bunul băiat buna fată frumosul tablou

Plural
Masculin Feminin Neutru
N. bunii băieţi bunele fete frumoasele tablouri
G. al bunilor băieţi al bunelor fete al frumoaselor tablouri
D. bunilor băieţi bunelor fete frumoaselor tablouri
A. bunii băieţi bunele fete frumoasele tablouri

§ Gradele de comparaţie

1. Adjectivele au trei grade de comparaţie:

a) gradul c o m p a r a t i v (mai bun, tot aşa de bun, mai puţin bun);
b) gradul s u p e r l a t i v r e l a t i v (cel mai bun, cel mai puţin bun);
c) gradul s u p e r l a t i v a b s o l u t (foarte bun, foarte puţin bun).

2. Din punctul de vedere al posibilităţii de a avea grade de comparaţie, adjectivele se împart în

următoarele trei clase:
a) adjective care au grade de comparaţie (adjective c o m p a r a b i l e ). Acestea sunt majoritatea
adjectivelor calificative: bun, rău, mare, mic, scump, ieftin, tânăr, vechi etc.
b) adjective fără grade de comparaţie (adjective n e c o m p a r a b i l e ). Din această categorie fac parte:

4
 – adjectivele relative: civil, francez, mondial, politic, economic, ceresc, ostăşesc, mineral, sportiv,
comestibil etc.
– adjectivele pronominale: acesta, acela, celălalt, oricare, fiecare etc.
– unele adjective calificative care exprimă însuşiri absolute, invariabile: mort, viu, mut, orb, rotund,
pătrat, conic, prismatic,brumăriu, roib, murg, şarg, lichid, solid etc.
c) adjective care prin însăşi semnificaţia lor lexicală exprimă un anumit grad de comparaşie: inferior,
superior, major, minor, enorm, gigantic, imens, maxim, minim, minuscul, optim, uriaş, vast,
arhicunoscut, hipersensibil, răscopt, străvechi, ultramodern etc.

§ Structura gradelor de comparaţie

Gradele de comparaţie ale adjectivelor au următoarea structură.

1. Gradul pozitiv :

a) de superioritate mai … (ca … / decât …) mai bun

tot aşa de …
b) de egalitate tat atât de …(ca şi …) tot aşa de bun
la fel de …
c) de inferioritate mai puţin … (ca … / decât …) mai puţin bun

2. Gradul superlativ relativ:

cel mai …
a) de superioritate cea mai … (din … dintre …) cel mai bun
cei mai …
cele mai …
cel mai puţin …
b) de inferioritate cea mai puţin … (din … dintre …) cel mai puţin bun
cei mai puţin …
cele mai puţin …

3. Gradul superlativ absolut:

foarte …
a) de superioritate tare … foarte bun
prea …
foarte puţin …
b) de inferioritate tare puţin … foarte puţin bun
prea puţin …

§ Întrebuinţarea gradelor de comparaţie

1. G r a d u l c o m p a r a t i v se foloseşte în următoarele construcţii:

Comparativul:
decât tine.
a) de superioritate El este mai bun ca tine.
decât eşti tu.
tot aşa de bun ca (şi) tine.
b) de egalitate El este tot atât de bun cât (şi) tine.
la fel de bun (pre)cum eşti tu.
decât tine.
c) de inferioritate El este mai puţin bun ca tine.
decât eşti tu.

2. G r a d u l s u p e r l a t i v r e l a t i v se întrebuinţează în următoarele construcţii comparative:

Superlativul relativ:
dintre noi.
a) de superioritate El este cel mai bun din clasă.
de aici.

5
 dintre noi.
c) de inferioritate El este cel mai puţin bun din clasă.
de aici.

3. G r a d u l s u p e r l a t i v a b s o l u t se foloseşte în construcţii care nu conţin cel de-al doilea termen al

comparaţiei:
El este foarte bun. El este foarte puţin bun.