Pentru Subiectul al II-lea

Perspectiva narativă

Aspectele narațiunii au în vedere felul în care naratorul percepe, administrează

povestirea.

Exisă din perspectiva naratorului 3 puncte de vedere fundamentale: viziunea

„dindărăt”, viziunea “împreună cu” și viziunea “din afară”.

În primul caz, naratorul știe mai multe decât personajul său. Este viziunea
omniscientă a naratorului care poate fi prezent în orice punct al universului său (tipul
narativ auctorial). Proza realistă se bazează pe acest tip de viziune. Acest tip de narator nu
este și actor al diegezei. Naratorul omniscient este heterodiegetic, Perspectiva narativă este
obiectivă, cu focalizare zero.

Viziunea “împreună cu” presupune un narator egal cu personajul său. Acest tip de
narațiune se poate desfășura la persoana I sau a III-a. În cazul persoanei I, naratorul se
identifică cu personajul (tipul narativ actorial). El poate fi actor al diegezei ca martor-
participant, homodigetic sau ca erou, autodiegetic (ca în ”Ultima noapte de dragoste, întâia
noapte de război” de Camil Petrescu). Perspectiva narativă e subiectivă, cu focalizare
internă

Viziunea” din afară” este eceea în care naratorul știe mai puțin decât personajele
sale:”el poate să ne descrie numai ceea ce vede, se aude etc., dar nu pătrunde în conștiința
nimănui” (Tzvetan Todorov). E viziunea prozei comportamentiste în care au excelat
prozatorii americani ai secolului trecut: Hemingway și Dashil Hammett. În acest caz,
focalizarea este externă.

Focalizarea este poziția pe care o ocupă un narator pentru a-și conduce povestirea.