Giuseppe Verdi

Biografie
Giuseppe Verdi s-a născut la 10 octombrie 1813 în mica localitate Le Roncole, în
apropierea Parmei, Italia. Părinții săi, Carlo Giuseppe Verdi și Luigia Uttini,
dețineau acolo o mică fermă, Osteria Vecchia.
Încă de copil, Giuseppe ia lecții de muzică de la organistul din comună, făcând
exerciții acasă la o spinetta dezacordată (un fel de clavecin). Continuă în felul
acesta până când Antonio Barezzi, un comerciant din Busseto iubitor de muzică,
prieten al familiei Verdi, îl ia la el în casă și-i plătește lecții de muzică la un nivel
mai ridicat. În 1832 se prezintă la conservatorul din Milano, dar este respins
pentru că depășise limita de vârstă pentru un student de conservator. Reîntors
la Busseto primește postul de maestru de muzică al comunei și se căsătorește
în 1836 cu fiica lui Barezzi, Margherita, de la care are doi copii, Virginia și Icilio.
Între timp, Verdi începe să compună, orientat încă de acum în direcția muzicii de
operă. În 1839 debutează la Teatro alla Scala din Milano cu opera Oberto, conte
di San Bonifacio, obținând un oarecare succes, umbrit însă în 1840 de moartea
Margheritei, apoi și a celor doi copii. Îndurerat de aceste pierderi, Verdi se
reculege și își continuă activitatea componistică cu opera Un giorno di regno,
care înregistrează însă un total fiasco. Descurajat, se gândea deja să
abandoneze muzica, dar numai doi ani mai târziu, în 1842, obține la Scala un
succes triumfal cu opera Nabucco, datorat în parte și interpretării magnifice a
sopranei Giuseppina Strepponi, care avea să-l însoțească până către sfârșitul
vieții.
În 1848 se mută la Paris. Forța lui creativă este tot mai fecundă, în așa măsură
că, din 1851 până în 1853, compune una după alta trei capodopere, cunoscute
sub numele de "Trilogia populară", și anume: Rigoletto, Il Trovatore și La
Traviata, la care se mai adaugă și I vespri siciliani (Vecerniile siciliene). Succesul
acestor opere a fost de nedescris. Împodobit cu faima dobândită, Verdi se
stabilește împreună cu Giuseppina Strepponi la
proprietatea "Sant'Agata" din Busseto, unde va locui cea mai mare parte a
timpului. În 1857 se pune în scenă opera Simon Boccanegra iar în 1859 se
reprezintă Un ballo in maschera („Bal mascat”). În același an se căsătorește
cu Giuseppina Strepponi.
Rigoletto
Rigoletto este o operă în trei acte de Giuseppe Verdi. Premiera operei a avut loc
la 11 martie 1851, la Teatro La Fenice din Veneția. Libretul de Francesco Maria
Piave, adaptat după melodrama Le roi s’amuse (Regele se amuză) de Victor
Hugo. Locul și perioada acțiunii: Mantova(Italia), în secolul al XVI-lea. Durata
operei: cca 2 ore.

Actul I
O petrecere la curtea Ducelui de Mantova. Tânărul duce îi povestește unui
curtean că îl interesează o fată frumoasă pe care a văzut-o recent la biserică. El
își afirmă concepțiile libertine despre dragoste, în aria "Pentru mine, toate femeile
sunt la fel". Bufonul Rigoletto se poartă în mod servil față de duce și își bate joc
de cei cărora ducele le-a violat soțiile sau fiicele. Un curtean răspândește zvonul
că Rigoletto ar avea o amantă secretă. Un conte tânăr, adânc jignit de bufon,
plănuiește o răzbunare împreună cu alți curteni. Apoi un conte bătrân, îndurerat
de umilirea fiicei sale, îl blestemă în mod solemn pe bufon.
Bufonul Rigoletto se întoarce târziu la locuința sa înconjurată de un gard înalt, în
vecinătatea casei contelui cel tânăr pe care l-a jignit. Este acostat pe drum de un
necunoscut, care se recomandă Sparafucile și își oferă serviciile de ucigaș
profesionist. Rigoletto îl alungă. Bântuit de remușcări, obsedat de blestemul
bătrânului conte, Rigoletto se simte și el tot un ucigaș. El spune: "Suntem la fel,
eu cu limba, el cu pumnalul". Intrând în casă, bufonul e întâmpinat de fiica sa
Gilda, pe care o ține ascunsă pentru a o feri de viața desfrânată de la curte.
Gilda îl asigură că nu a ieșit din casa decât pentru slujba de la biserică. Rigoletto
părăsește casa pentru un timp foarte scurt. Ducele de Mantova, deghizat în
student sărac, pătrunde în curtea casei și se ascunde după un copac. De aici, el
aude cum Gilda îi povestește guvernantei despre un tânăr admirator care a
urmărit-o de la biserică până acasă. Este vorba desigur despre Ducele de
Mantova, care iese din ascunzătoare și îi face Gildei declarații de dragoste
pasionate. El se recomandă cu un nume fals: Gualtier Malde. Gilda se
îndrăgostește de așa-zisul student și după plecarea lui ea cântă aria "Nume drag
ce-ntâia dată face inima-mi să bată...". Între timp, pe stradă se adună curtenii
instigați de contele cel tânăr să se răzbune pe Rigoletto. Toți își închipuie că
Gilda este amanta bufonului. Când Rigoletto se întoarce, el este atras într-o
capcană. Legat la ochi, bufonul acceptă de bună voie să participe la presupusa
răpire a soției contelui cel tânăr, vecinul lui. Dar după ce e lăsat singur și își
scoate legătura de la ochi, Rigoletto înțelege cu groază că el însuși a sprijinit
scara pe care s-au urcat în casa lui răpitorii propriei sale fiice.
Actul II
Ducele de Mantova află cu încântare că Gilda a fost răpită și se află în palat.
Rigoletto vine la palat să-și caute fiica și curtenii ranchinoși își bat joc de durerea
lui. După un timp, Gilda vine în brațele tatălui ei și îi povestește plângând că a
fost răpită și violată. De afară se aude din nou blestemul contelui cel bătrân care
e în drum spre închisoare. Dragostea Gildei pentru duce e atât de mare, încât ea
are putere să-l ierte și încearcă să tempereze setea de răzbunare a tatălui ei.
Actul III
Rigoletto încearcă s-o convingă pe Gilda de caracterul josnic al Ducelui de
Mantova, sperând că o va "vindeca" de dragoste. În acest scop, o aduce la
taverna ucigașului Sparafucile, unde ducele va veni ademenit de sora ucigașului.
Rigoletto și Gilda se ascund și urmăresc prin fereastra tavernei cum vine ducele
deghizat în ofițer de cavalerie. El cântă o arie despre frivolitatea femeii: "Femeia
e schimbătoare...". Gilda vede cu durere cum ducele îi face curte surorii
ucigașului. Rigoletto o trimite acasă pe Gilda, spunându-i să se îmbrace cu haine
bărbătești pentru că intenționează să fugă cu ea din Mantova. După plecarea
Gildei, Rigoletto confirma contractul pe care l-a făcut cu Sparafucile: Ducele de
Mantova urmează să fie ucis până la miezul nopții, iar apoi bufonul trebuie să
vină ca să arunce cadavrul în râu. După plecarea lui Rigoletto, se pornește o
furtună năpraznică. Amețit de băutură, Ducele de Mantova se duce într-o cameră
să se culce. Rămași singuri, Sparafucile și sora lui discută despre crima plănuită.
Sora ucigașului se simte atrasă de duce și ar vrea să-l salveze, dar tentația
banilor e prea mare. Până la urmă, cei doi ajung la o înțelegere: dacă până la
miezul nopții va veni la tavernă un străin să se adăpostească de furtună, îl vor
ucide și îi vor preda lui Rigoletto alt cadavru. Conversația lor este interceptată de
Gilda, pe care dorul pentru duce a făcut-o să se întoarcă la tavernă îmbrăcată în
haine bărbătești, ca să-l vadă pentru ultima oară. Din dragoste și disperare, ea
se decide să se sacrifice pentru duce. Deschide ușa și e înjunghiată, în timp ce
tunetele furtunii cutremura tavernă. În zori, Rigoletto vine cu banii și primește un
sac, în care i se spune că e cadavrul ducelui. Ajungând cu sacul la malul râului,
Rigoletto aude vocea Ducelui de Mantova care se întoarcea acasă după
potolirea furtunii. Ducele cântă: "Femeia e schimbătoare...". Bufonul deschide
sacul și e îngrozit când o găsește pe Gilda care încă mai trăiește. Tatăl și fiica își
iau rămas bun și își cer unul altuia iertare. Gilda moare în brațele lui Rigoletto.
Cutremurat de durere, bufonul își amintește blestemul contelui bătrân.