ADJECTIVUL

❖ Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care arată însușirea unui obiect.
❖ Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Ex: casă roșie, băiat cuminte, soare bland.

➢ Adjectivele pot fi: variabile (își modifică forma în funcție de gen și număr)
Adjective variabile cu două forme flexionare: mare, dulce, vioi;
Adejective variabile cu trei forme flexionare: lung, roșu, vișiniu, următor;
Adjective variabile cu patru forme flexionare: alb, bun
!!! Pentru a vedea câte forme flexionare are un adjectiv, trebuie să îl trecem la genul masculin
și feminin, singular și plural. Urmărim de câte ori își schimbă forma.
Ex: băiat mare- băieți mari, fată mare, fete mari – 2 forme flexionare
Băiat alb- băieți albi- fată alba- fete albe- 4 forme flexionare
Perete roșu- pereți roșii- casă roșie- case roșii- 3 forme flexionare
!! Atenție! Adjectivul „drag” are trei forme flexionare: drag- dragă-dragi
Vom spune corect: dragile mele fete, asupra dragii mele fete
Nu este corectă forma: dragele mele fete, asupra dragei mele fete
Invariabile (au o singură formă): bleu, roz, mișto, kaki, cumsecade,
ditamai.
• Adjectivul poate sta atât după substantivul determinat cât și în fața acestuia.
• Adjectivele pot fi obținute prin derivare cu sufixe ( osos, lumesc) și prefixe (
neimportant, neînsuflețit) și prin compunere ( verde-deschis, cumsecade)

Gradele de comparație:
o Pozitiv: bun
o Comparativ- de egalitate : la fel de bun, tot așa de bun
-de inegalitate- de superioritate: mai frumos, mai deștept, mai bun
-de inferioritate: mai puțin frumos, mai puțin bun
o Superlativ- relativ- de superioritate: cel mai bun, cel mai frumos
-de inferioritate: cel mai puțin bun, cel mai puțin frumos
- absolut- de superioritate: foarte bun, prea bun, tare bun
- de inferioritate: foarte puțin bun, foarte puțin amabil
 !!! Sunt incorecte construcții precum: note mai superioare, cheltuieli foarte gigantice, ceas
foarte extra fin, eforturi foarte colosale.
! Nu acceptă gradarea următoarele cuvinte: inferior, superior, ulterior, extrem, infim,
maxim, minim, suprem, ultim, uriaș, ultrasecret, arhicunoscut etc.

❖ Rolul adjectivului în redactarea unui text

Adjectivul se folosește frecvent în descrieri și portrete, iar, ca figură de stil, apare ca epitet:
Ex: soare jucăuș, copaci pletoși ( epitet personificator)
Noapte întunecată, floare albastră ( epitet cromatic)
Cu ajutorul adjectivelor putem transmite informații cât mai precise și detaliate. De asemenea, cu
ajutorul adjectivelor putem crea enunțuri expressive și captivante, care vor avea un impact mai
puternic asupra cititorilor. Este important ca într-un text științific sau administrativ să se evite
totuși folosirea lor.

❖ Locuțiunea adjectivală
Locuțiunea adjectivală este grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un adjectiv și se comportă
în propoziție ca adjectivul.
În floarea vârstei- tânăr
Cu credință- credincios
Fără noroc- nenorocos
De treabă- cumsecade
Numai piele și os- slab
Floare la ureche- simplu
Din topor- bădăran
Într-o ureche- nebun
De seamă- important
Cu nasul pe sus- îngâmfat