Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definiție:
Este partea de vorbire flexibilă care exprimă însușirea unui
obiect: fenomen al naturii, anotimp, formă de relief, lucru, ființă,
sentiment etc.
Adjectivul determină un substantiv ( sau un substitut al lui) și se
acordă în gen și număr cu acesta: copil frumos, fete frumoase.
- El este inalt.
Cei doi frumoși au plecat.
El poate sta inaintea substantivului: frumosul copil sau după sub-
stantiv: copil frumos.
Observăm că, atunci când stă înaintea substantivului, adjectivul
este articulat hotărât: frumosul copil.
Totuși, există unele adjective care, deși stau in fața substantivului,
nu sunt articulate: E ditamai pisoiul.
Adjectivul se folosește pentru a descrie, a exprima o opinie despre
cineva sau ceva.
Clasificarea adjectivelor:
1.mic
2.mică este variabil cu 2 terminații și 3 forme flexionare
3.mici
3.mici
1.tare
1.tare
2.tari este variabil cu o terminație și 2 forme flexionare
2.tari
carte roz
nor roz
cărți roz
nori roz
Funcții sintactice:
Adj. se acordă in gen, nr. si caz cu subst. determinat.
Ca adjunct, adjectivul are următoarele funcții sintactice:
2. Nume predicativ in N:
El este cel mai frumos.
Adevărată este acea soluție.
El ajunge cel mai deștept din clasă.
4. Cz: De supărat n-a mai vorbit cu mine.-acuzativ
Acestea sunt:
!!!!!!!
Nu confunda adjectivul cu substantivul:
Copilul frumos a plecat.- adjectiv
Frumosul copil a plecat.- adjectiv
Frumosul a plecat. Frumosul se vede in artă. Un frumos a casti-
gat concursul.- substantiv