ADJECTIVUL -

ACTUALIZARE
Amaliței Adela-Elena
Definiție, Clasificare, Acord cu
substantivul determinat
Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însușirea unui obiect în sens larg.
Adjectivul determină un substantiv sau un substitut al acestuia (pronume sau numeral cu valoare
pronominală).
Adjectivele pot fi: propriu-zise (emoţie puternică) sau provenite din verb la participiu (rochie
cumpărată), din verb la gerunziu (lumânare fumegândă) sau din adverb (oameni bine).
Adjectivele sunt:
◦ variabile, când își modifică forma de vorbire; în funcţie de gen și de număr au patru forme flexionare
(bun, bună, buni, bune), trei forme flexionare (grijuliu, grijulie, grijulii) și două forme flexionare
(limpede, limpezi);
◦ invariabile, când nu își modifică forma în vorbire (bordo, ditamai).
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Topica adjectivului
In limba română adjectivul stă după substantiv. Pentru a i se da o incărcătură stilistică - adică
transformarea lui într-o figura de stil, se poate așeza in fața substantivului pe care il determină. Acest
aspect este foarte comun poeziilor.

◦ Exemplu: "albastrele tăceri coboară lin in pustiitul meu suflet". În acest caz, adjectivele "albastrele" și
"pustiitul" prin asezarea in fata substantivului preiau articolul hotărât al acestuia.
Grade de comparație
Gradele de comparație Exemple, explicații
pozitiv bun
comparativ de egalitate construit cu grupurile de cuvinte tot atât de, la fel de, tot așa de, deopotrivă
de – tot atât de bun
de inegalitate de construit cu adverbul mai – mai bun
superioritate
de construit cu adverbele mai și puţin – mai puţin bun
inferioritate
superlativ relativ de construit cu articolul demonstrativ cel, cea, cei, cele și adverbul mai – cel
superioritate mai bun
de construit cu articolul demonstrativ cel, cea, cei, cele și adverbele mai și puţin
inferioritate – cel mai puţin bun
absolut de construit cu adverbele foarte, tare, prea – foarte bun
superioritate
de construit cu adverbele foarte, tare, prea și puţin – foarte puţin bun
inferioritate
Funcții sintactice
Adjectivul se combină în propoziție cu alte cuvinte, fiind adjunct sau centru.
În calitate de adjunct, adjectivul are funcţia sintactică de:
◦ atribut adjectival în grupul nominal; nume predicativ în grupul verbal.
Atributul adjectival poate determina:
◦ un substantiv: Fata s-a bucurat de nota mare.;
◦ un pronume: Dumnealui mai îndrăzneţ a vorbit.;
◦ numeral cu valoare pronominală: Doi mai triști scriu poezii.
Atributul adjectival se poate exprima prin:
◦ adjectiv propriu-zis, la orice grad de comparaţie: El are o dispoziţie schimbătoare.;
◦ adjectiv provenit din verb la participiu: Emoţia trăită l-a îmbujorat.;
◦ adjectiv provenit din verb la gerunziu (gerunziu acordat): Vocea tremurândă i-a dezvăluit emoţia.;
◦ adjectiv provenit din adverb: Dan este un băiat bine.
Numele predicativ se află într-o relaţie ternară, depinzând de subiect și de verbul copulativ: El pare vesel.
 În calitate de centru, adjectivul este determinat de:

complement prepoziţional El este plin de griji. El este hotărât de a

spori influenţa lui asupra prietenilor.
El este vrednic de respect.
complement indirect Ea este recunoscătoare colegilor de clasă.
circumstanţial de loc Ea este veselă la petreceri.
circumstanţial de timp El este îngândurat de zile bune.
circumstanţial de mod Este un copil frumos sufletește.
circumstanţial de cauză Ana este slabă de nemâncată.
circumstanţial de scop Este foarte atentă pentru a înţelege lecţia.

În calitate de centru, adjectivul are dublu rol, putând fi, în același timp, adjunct și centru, de
exemplu: Fata surprinsă de emoţiile ei vorbește cu mama. Adjectivul surprinsă este adjunct pentru
substantivul fata și centru pentru complementul prepoziţional de emoţiile.
Algoritm de analiză
◦ Se dă următorul text cu exemple de analiză ale adjectivului.
“Astăzi tot se mai văd dărâmături de cetățuie într-acest loc minunat de frumos și plin de legende
și suveniri despre Negru-Vodă, domnul cel mai popular între țăranii nostri.” - N. Bălcescu

◦ minunat de frumos - adjectiv propriu-zis, variabil, genul neutru, numărul singular, cazul acuzativ, grad
de comparație superlativ absolut, funcție sintactică de atribut adjectival.
◦ plin - adjectiv propriu-zis, variabil, genul neutru, numărul singular, cazul acuzativ, grad de comparație
pozitiv, funcție sintactică de atribut adjectival.
◦ cel mai popular - adjectiv propriu-zis, variabil, genul masculin, numărul singular, cazul nominativ, grad
de comparație superlativ relativ de superioritate, funcție sintactică de atribut adjectival.
Fișă de lucru
1. Alcătuiţi câte o propoziţie care să conţină:
a) cel puţin două adjective:
b) un adjectiv așezat în faţa substantivului:
c) două adjective care să determine același substantiv:
d) un adjectiv care să determine un substantiv de genul masculin și numărul plural:
2. Treceţi la toate gradele de comparaţie adjectivul deștept:
3. Analizaţi adjectivele din următoarele propoziţii:
e) Blana neagră a pisicii strălucea de curățenie.
f) Cel mai mic fiu al părinților sunt chiar eu.
g) Maria este veselă.
Rezolvare:
1. a) Cartea mea este veche, în timp ce cartea ta este nouă.
b) Noaptea, noi priveam strălucitoarele stele.
c) Florile mamei sunt galbene, roșii și albe.
d) Cățeii mici se joacă în curtea vecinei.

2. Pozitiv: deștept
Comparativ:
• de superioritate: mai deștept
• de inferioritate: mai puțin deștept
• de egalitate: la fel de deștept
Superlativ:
• relativ de superioritate: cel mai deștept
• relativ de inferioritate: cel mai puțin deștept
• absolut de superioritate: foarte deștept
• absolut de inferioritate: foarte puțin deștept
Rezolvare:
3.
a) Blana neagră a pisicii strălucea de curățenie.
◦ neagră – adjectiv simplu, propriu-zis, variabil, cu 4 forme, pers a III-a, nr. singular, gen feminin, caz N,
determină subst. „blana”, grad pozitiv, funcție sintactică de atribut adjectival.
b) Cel mai mic fiu al părinților sunt chiar eu.
◦ cel mai mic – adj. simplu, propriu-zis, variabil, cu 3 forme, pers a III-a, nr. singular, gen masculin, caz N,
determină subst. „fiu”, grad superlativ relativ de superioritate, funcție sintactică de atribut adjectival.
c) Maria este veselă.
◦ veselă – adj. simplu, propriu-zis, variabil, cu 4 forme, pers. a III-a, nr. singular, gen feminin, caz N,
determină subst. „Maria”, grad pozitiv, funcție sintactică de nume predicativ.