ADJECTIVUL

Este partea de vorbire flexibilă, care determină un substantiv, acordându-se

în gen, număr și caz cu acesta.
OBSERVAȚIE! În limba română nu există adjective de gen neutru!
Regulă: Dacă un adjectiv determină un substantiv de gen neutru, atunci:
 la singular va fi de gen masculin (tablou interesant: interesant = gen
masculin);
 la plural va fi de gen feminin (tablouri interesante: interesante = gen
feminin);
Clasificarea adjectivelor:
I. După proveniență: a) propriu-zis: bun, înalt, roșu
b) provenite din alte părți de vorbire:
- participiale : locul căutat, biletul scris, colegul apreciat;
- pronominale : casa mea, acel parc, ce caiet;
- verbe la gerunziu acordat: lumină pălpâindă, oameni suferinzi
- provenite din adverbe: așa om, asemenea faptă, haine gata,
om bine;
II. După structură: a) simple: bun, rău, inteligent, frumoasă;
b) compuse: cumsecade, roz-argintiu;
III. După flexiune : 1. Adjective variabile: își schimbă forma în funcție de gen,
număr sau caz:
- cu două terminații și patru forme: frumos, inteligent;
- cu două terminații și trei forme: viu, argintiu;
- cu o terminație și două forme: rece;
- cu două terminații și două forme: vechi
2. Adjective invariabile: nu își pot schimba forma: tenace,
dibace, mov, grena, roz.
 GRADELE DE COMPARAȚIE ALE ADJECTIVULUI
POZITIV: este forma adjectivului din dicționar
Ex: bun
COMPARATIV: exprimă o comparație
a) de superioritate: se formează din adverbul mai + adjectivul: mai bun;
b) de egalitate: se formează din locuțiunea adverbială la fel de / tot așa de
/ tot atât de +adjectivul: la fel de bun / tot așa de bun;
c) de inferioritate: adverbul mai + adverbul puțin +adjectivul: mai puțin
bun;
SUPERLATIV:
A. Superlativ relativ: a) de superioritate: se formează din articolul
adjectival cel, cea, cei, cele + adverbul mai + adjectivul cel mai bun;
b) de inferioritate: articolul adjectival cel, cea,
cei, cele + adverbul mai + adverbul puțin + adjectivul cel mai puțin
bun;
B. Superlativ absolut:
a) de superioritate: se realizează prin mai multe mijloace expresive:
 cu ajutorul adverbelor foarte, extrem de, extraordinar de, din cale-
afară de, nemaipomenit de: foarte bun, extrem de bun
 prin repetarea adjectivului: bun, bun = foarte bun
 prin repetarea unei vocale sau a unei consoane: buuun = foarte bun
 cu ajutorul adverbelor ce și cât de: Ce bun! Cât de bun! = foarte bun
 prin repetare tautologică: bunul bunilor = foarte bun; frumoasa
frumoaselor = foarte frumoasă
 cu ajutorul unor expresii: sărac lipit pământului = foarte sărac; putred
de bogat = foarte bogat; slăvit de leneș = foarte sărac
 cu ajutorul unor prefixe / sufixe: ultraparfumat, hiperactiv, extraieftin,
rarisim
 b) de inferioritate: construit cu adverbele foarte, tare, prea + adverbul
puțin + adjectivul: foarte puțin bun, prea puțin interesantă

OBSERVAȚIE:
Există și adjective care nu au grade de comparație:
 sunt la origine, în limba latină, comparative sau superlative:
superior, inferior, maxim, minunat, suprem, anterior, extrem,
extraordinar, minor, major;
 însușirea este negradabilă: viu, mort, complet, veșnic, unic,
principal;
 sensul cuvântului nu permite comparația: acvatic, bilogic,
petrolifer
 culorile: roz, mov, albastru, verde, galben

LOCUȚIUNEA ADJECTIVALĂ

Locuțiunea adjectivală este grupul de cuvinte cu sens unitar căruia i se

poate da ca sinonim un adjectiv. Se comportă în propoziție ca adjectivul.
Determină un substantiv. Poate avea grade de comparație.
În analiza gramaticală a unei locuțiuni adjectivale alcătuite pe baza unui
adjectiv, i se precizează genul, numărul, cazul, gradul de comparație și funcția
sintactică.
 de bun augur = norocos
 fără număr = nesfârșit
 cu scaun la cap = matur
 cu dare de mână = generos
 mare la inimă = generos
 larg la mână = darnic, generos
 fel de fel = diferite, felurite
 de rău augur = ghinionist
Model de analiză: Era un om foarte larg la inimă.
foarte larg la inimă = locuțiune adjectivală (foarte inimos), variabilă cu două
terminații și trei forme, gen masculin, număr singular, caz N, grad superlativ
absolut, funcția sintactică atribut adjectival

FUNCȚIILE ADJECTIVULUI

1. ATRIBUT ADJECTIVAL: Cerul senin anunța o zi frumoasă.

2. NUME PREDICATIV: El devenise obraznic.
3. CIRCUMSTANȚIAL DE TIMP (ajectivele care se referă la vârstă, de
obicei, precedate de prepoziția simplă „de”): De mic era învățat cu greu. De
tânăr cânta la pian.
4. CIRCUMSTANȚIAL DE CAUZĂ: (de obicei, precedat de prepoziția simplă
„de”): De obraznic a fost certat. ( din cauză că a fost obraznic)
5. COMPLEMENT PREPOZIȚIONAL (de obicei, precedat de prepoziția
simplă „din”): Din albastru se făcuse violet. Din cuminte ajunsese obraznic.