Sunteți pe pagina 1din 1

Prepozitia

Prepozitia din limba romana


Prepozitia este partea de vorbire neflexibila, fara autonomie sintactica.
Prepozitia serveste ca mijloc de exprimare a unei relatii de subordonare in planul propozitiei intre atribut si regentul sau, intre
complement si regentul sau.

O adevarata ploaie de stele venea din cer.


substantivul determinat atribut

verb determinat

complemnet

Dupa structura prepozitia poate fi:


a) simple: a, de, la, cu, peste, langa, sub, catre, prin, contra etc.
b) compuse: de la, pana la, de catre, de peste, fara de, pe la, de pe, de langa, dinspre, despre, inspre etc.
Dupa regimul cauzal:
a) prepozitii cu acuzativul: cu, in, spre, catre, ca, pentru, din, de la, de pe, pe langa, de sub etc.
b) prepozitii cu genitivul: contra, impotriva, asupra, inaintea, deasupra etc. ,
c) prepozitii cu dativul: gratie, datorita, multumita, contrar, conform, potrivit, aidoma etc.
Unele prepozitii sunt provenite din adverbe folosite cu forma articulata sau nearticulata:
inaintea inainte (adverb);
imprejurul imprejur (adverb).
Pornesc tuspatru inainte. (adverb de loc)
El isi opri calul inaintea casei. (prepozitie cu cazul genitiv)

Observatii:
Cand au forma articulata, prepozitiile se construiesc cu substantive sau pronume la genitiv :
Imprejurul gradinii ei au asezat gardul.
Impotriva lui au fost multi colegi.
Cand au forma nearticulata, ele se construiesc cu pronume personale neaccentuate, la dativ :
Astfel zise lin padurea
Bolti asupra-mi clatinand
(M. Eminescu)