PREPOZITIA

PREPOZITIA ESTE PARTEA DE VORBIRE NEFLEXIBILA, FARA AUTONOMIE

SINTACTICA.
Prepozitia serveste ca mijloc de exprimare a unei relatii de subordonare in planul propozitiei intre atribut si regentul
sau, intre complement si regentul sau.

O adevarata ploaie de stele venea din cer.

substantivul determinat atribut verb determinat complemnet

Dupa structura prepozitia poate fi:

a) simple: a, de, la, cu, peste, langa, sub, catre, prin, contra etc.
b) compuse: de la, pana la, de catre, de peste, fara de, pe la, de pe, de langa, dinspre, despre, inspre etc.

Dupa regimul cauzal:

a) prepozitii cu acuzativul: cu, in, spre, catre, ca, pentru, din, de la, de pe, pe langa, de sub etc.
b) prepozitii cu genitivul: contra, impotriva, asupra, inaintea, deasupra etc. ,
c) prepozitii cu dativul: gratie, datorita, multumita, contrar, conform, potrivit, aidoma etc.

Unele prepozitii sunt provenite din adverbe folosite cu forma articulata sau nearticulata:

inaintea – inainte (adverb);

imprejurul – imprejur (adverb).
Pornesc tuspatru inainte. (adverb de loc)
El isi opri calul inaintea casei. (prepozitie cu cazul genitiv)

OBSERVATII:
Cand au forma articulata, prepozitiile se construiesc cu substantive sau pronume la genitiv :

Imprejurul gradinii ei au asezat gardul.

Impotriva lui au fost multi colegi.

Cand au forma nearticulata, ele se construiesc cu pronume personale neaccentuate, la dativ :

“Astfel zise lin padurea

Bolti asupra-mi clatinand…”

(M. Eminescu)