PREPOZIȚIA

Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă (fără funcție sintactică), care leagă un
complement de un verb sau un atribut de un substantiv.

Atenție! A nu se încurca cu conjuncția. Diferența se face astfel: prepoziția ajută la

stabilirea cazurilor pronumelui, substantivului și muneralului. Conjuncția are doar rol
de legătură.

Reține! Prepoziția se analizează împreună cu partea de vorbire pe care o precedă.

 Clasificare:
a) după formă: - simple: cu, de, după, în, la, pe, etc.
- compuse: de la, de pe, de lângă, despre, înspre, de către, de pe sub, ect.
b) după origine:
1. provenite din adverbe (când însoțesc substantive, pronume, numerale sau
verbe nepredicative, ajutând la stabilirea cazului genitiv): înaintea, dinaintea,
îndărătul, împotriva, deasupra, înapoia, conform, contrar, etc.
!!! Adverbele: ca, decât, cât, devin prepoziți atunci când exprimă comparația.
2. provenite din substantivul „grație”
!!! Substantivul „grație” devine prepoziție când se poate înlocui cu „mulțumită”.
3. provenite din verbe la participiu
!!! Verbele la participiu „datorită” și „mulțumită” devin prepoziți când ajută la
formarea cazului dativ.

!!! Adverbele: deasupra, jos, sus, în spate, în față, dea lungul, dea latul devin
prepoziții când sunt urmate de substantive, pronume sau numerale.
Rămân adverbe când după ele nu urmează cuvinte sau se pot înlocui cu „acolo”.

c) după cazurile substantivelor pe care le însoțesc:

1) Specifice cazului genitiv: asupra, contra, împotriva, înaintea, înapoia, etc.
2) Specifice cazului dativ: datorită, grație, mulțumită, etc.
3) Specifice cazului acuzativ

 Locuțiunea prepozițională:
La fel ca și prepozițile și locuțiunile prepoziționale pot fi specifice unor anumite cazuri:
1) Locuțiuni prepoziționale care cer cazul genitiv.
2) Locuțiuni prepoziționale care cer cazul dativ.
Obs: Locuțiunile prepoziționale pentru genitiv au în față prepoziția scurtă.
Locuțiunile prepoziționale pentru dativ au în spate prepoziția scurtă.