Prepoziția

Prepoziția este partea de vorbire auxiliară, neflexibilă și fără autonomie

sintactică (nu are sens de una singură), ce arată prezența a doi termeni:
regentul și subordonatul acestuia. Astfel, prepoziția exprimă un raport de
subordonare în cadrul unei propoziții sau al unei fraze.

Cuprins

 Clasificarea prepozițiilor
 Regimul cazual al prepoziției
 Locuțiunile prepoziționale
 Funcții sintactice

De cele mai multe ori, prepoziția introduce atribute sau complemente în

cadrul propoziției, legându-le pe acestea de cuvintele pe care le determină:
ziua de astăzi, a da cu parul, a privi către Nord etc.

Clasificarea prepozițiilor
În funcție de structura lor, prepozițiile pot fi:

Simple

În această subcategorie sunt cuprinse:

 Prepozițiile simple primare: a, la, pe, lângă, cu, peste, împotriva etc.

 Prepozițiile simple formate prin conversiunea unor părți de vorbire
distincte: dedesubtul, înăuntrul, înaintea, împrejurul etc.

Compuse

Exemple: de pe, fără de, până la, printre, dinspre

Regimul cazual al prepoziției

Întrucât sunt poziționate înaintea unor cuvinte care se pot declina, prepozițiile
presupun ca acestea să ia anumite forme, depinzând de cazurile lor. Luând în
considerare acest regim cazual al prepozițiilor, acestea se pot clasifica și astfel:

Prepoziții cu regim de acuzativ: primare (despre, la, înainte etc. – cu excepția

prepozițiilor asupra și contra) și compuse (cu excepția
prepoziției deasupra – până la, fără de, de către etc.)

Pentru a identifica mai ușor aceste prepoziții se pot pune întrebările specifice
acuzativului: pe cine?, ce?, cu cine?, cu ce?, la cine?, la ce?, despre cine?,
despre ce etc.

Prepoziții cu regim de genitiv: cuprind prepozițiile formate în urma

conversiunii adverbelor (ex. înaintea, împrejurul, înapoia, îndătărul etc.),
precum și prepozițiile asupra, deasupra și contra (care constituiseră
excepțiile în cazul categoriei regimului de acuzativ)

Prepoziții cu regim de dativ: grație, mulțumită, datorită etc.

Locuțiunile prepoziționale
Locuțiunile prepoziționale sunt grupuri de cuvinte (expresii) formate dintr-
una sau mai multe prepoziții alături de o altă parte de vorbire, alături de care
vor îndeplini rolul unei prepoziții. Locuțiunile prepoziționale pot fi:

 de loc: de-a lungul, din afara, în/din afara, în/din spatele, în stânga,

în mijlocul, în jurul etc.
 de timp: în cursul, în/pe timpul, la începutul, înainte de, odată cu etc.
 de mod: asemănător cu, contrar cu, în conformitate cu, în
funcţie/depinzând de, la fel cu, potrivit cu, altfel decât etc.
 de cauză: din pricina, din cauza, întrucât etc.
 de scop: în vederea, cu scopul etc.
 condiționale: în cazul, în caz de etc.
 concesive: în pofida, în ciuda, chiar dacă etc.
 sociative: împreună cu, cu tot cu etc.
 instrumentale: cu ajutorul, prin intermediul etc.
 de relație: referitor la, cât despre, relativ la, în ceea ce privește etc.
 opoziționale: în locul, în loc de etc.
 cumulative: în afară de..., pe lângă etc.
 de excepție: cu excepția, în afară de... etc.
Funcții sintactice
Prepozițiile nu îndeplinesc funcții sintactice în mod independent. Cu toate
acestea, împreună cu partea de vorbire pe care o introduc în cadrul unei
propoziții, ele se comportă ca o singură parte de propoziție. Cel mai adesea,
prepozițiile introduc un atribut sau un complement.

Exemplu: Fata se îndepărtează de lac. (complement circumstanțial de loc)