LRC Curs nr.
Curs nr.3 - de cere o altă prepoziţie în transpunerea unui grup
7.03.2006
Conectori transfrastici
Eterogenitatea prepoziţiei
- în calitate de conector, prepoziţia se încadrează
obligatoriu într-o structură ternară. Ex: merge la
petrecere, bun la suflet, noapte de vară, hai la mine
doi termeni legaţi printr-o prepoziţie.
- prepoziţia se grupează cu termenul pe care îl
precedă (noapte [de vară, doi [dintre elevi, merge [cu
trenul), împreună cu care formează grupul
prepoziţional, care se include într-un grup sintactic
superior: verbal (merge cu mine), nominal (noapte de
vară), adjectival (bun la suflet), interjecţional (hai la
mine), adverbial (departe de şcoală).
- în calitate de centru de grup sintactic, prepoziţia
impune termenului cu care se asociază o serie de
restricţii: de caz, de număr, de articulare, de topică.
Restricţia de topică este comună tuturor asocierilor
prepoziţiei.
- grupul prepoziţional poate să includă şi o propoziţie.
Ex: A venit [fără (să ştiu)]; să ştiu = propoziţie
conjuncţională
Ex: A venit [cu (ce mi-a promis)]; ce mi-a promis =
propoziţie relativă
Restricţia de caz: o serie de prepoziţii şi locuţiuni
prepoziţionale impun cazul G. Aceste prepoziţii şi
locuţiuni conţin un formant final omonim cu articolul
hotărât enclitic ul / a.
Ex: împotriva, înapoia, dedesubtul, în spatele, în jurul
- se comportă diferit „contra”, care poate cere fie G
(contra unei sume de bani), fie Ac (contra cost, contra
cronometru)
- mai impun cazul D prepoziţiile: mulţumită, datorită,
graţie
- cele mai multe prepoziţii se construiesc cu nominal în
N: cu, despre, fără, spre
Restricţia de număr:
- prepoziţiile partitive: dintre, de se construiesc
obligatoriu cu pluralul (doi dintre copii, unul de-ai lor)
- prepoziţiile: printre, între impun pluralul (mersul
printre rânduri, stă între noi)
- unele prepoziţii se pot asocia şi cu structuri
coordonate echivalente cu pluralul (cearta dintre el şi
ea, stă între mine şi tine)
Restricţia de articulare:
- avem prepoziţii care impun substantiv nearticulat, în
absenţa adjuncţilor. Ex: merge spre casă vs. merge
spre casa Mariei (Mariei = adjunct al numelui)
- prepoziţii care impun forma articulată enclitic
(exemplul de mai sus)
În funcţie de regimul cazual al prepoziţiei, distingem 2
situaţii:
Prepoziţiile care cer Ac sunt urmate, de regulă, (1) de
substantive nearticulate. Ex: se îndreaptă spre şcoală,
perdeaua de la fereastră
Avem şi cazuri (2) când substantivul poate fi articulat
enclitic:
- când desemnează o persoană unică pentru vorbitor
(mă duc la mama, l-am aşteptat pe tata)
- gruparea prepoziţională de-a se construieşte tot cu
un substantiv articulat enclitic (jocul de-a trenul / de-a
pitita)
- prepoziţia cu se construieşte cu forma nearticulată a
substantivului
(a) când acesta face parte din clasa substantivelor
masive sau abstracte (se spală cu săpun, acţionează
cu abilitate)
(b) când substantivul exprimă o calificare / o
caracterizare (casă cu etaj, grădină cu flori)
(c) când prepoziţia face parte din expresii şi locuţiuni
(strop cu strop, bob cu bob)
- prepoziţia cu se construieşte cu forma articulată când
substantivul exprimă:
(a) instrumentul – taie cu bisturiul, rupe cu dinţii
(b) o cantitate determinată – vinde cu grămada,
aşteaptă cu orele
(c) asocierea – se ceartă cu vecinii, se luptă cu
duşmanii
(d) o persoană cunoscută, unică pentru vorbitor – a
vorbit cu tata, s-a consultat cu doctorul
- prepoziţia cu mai impune forma articulată în
sintagme fixe, când substantivul este la origine un
adverb sau adjectiv (a lua cu binele, cu răul nu faci
nimic), sau când este impusă de unele adjective sau
adverbe (copie conformă cu originalul, potrivit cu
vârsta)
Prepoziţiile care au regim de G sau D cer forma
articulată a substantivului (îndărătul uşii, în faţa
copiilor, datorită străduinţei). Alte restricţii impuse
nominalului cu care se asociază privesc apariţia
obligatorie a unei alte prepoziţii:
- până: nu se construieşte direct cu un nominal, ci cu
un nominal precedat de o prepoziţie (până la ora 4,
până la voi, până spre seară)
- până se combină direct cu un substantiv numai când
acesta se apropie de statutul unui adverb ( până seara,
până dimineaţa – la fel ca în construcţiile: până atunci,
până acum).
- funcţionează ca predicat semantic numai prepoziţiile
prepoziţional circumstanţial din grupul verbal în grupul
nominal: copacul de lângă casă (= copacul este lângă
casă), vaza de pe masă (= vaza este pe masă).
Există situaţii când prepoziţia se grupează cu primul
termen al structurii ternare: T1 prep.] T2, situaţie în care
prepoziţia nu e generator de grup sintactic, nu impune
restricţii:
1. în construcţii în care se exprimă un grad de
intensitate extraordinar de] deştept (superlativ), la fel
de] deştept (comparativ de egalitate)
2. în construcţii cu adjective: un astfel de]
comportament, fel de fel de] probleme
3. cu numerale de la 20 în sus ( 20 de] oameni) şi cu
nominale cantitative (o mulţime de] oameni). Această
grupare este justificată:
- prin acord: O mulţime de] oameni au venit.
- prin anaforic: O mulţime de] oameni au venit. Ei erau
veseli.
- semantico-pragmatic: referentul este oameni (poate fi
înlocuit cu: mulţi, puţini)
4. cu substantive care implică varietatea: un fel de]
aranjamente, un tip de] probleme, un soi de] de
avertismente. Test: S-au descoperit un soi de unelte.
Ele aveau aceeaşi formă.
În situaţiile 1 – 4, prepoziţia nu e generatoare de grup
sintactic nu impune restricţii. Comparaţi: o astfel de
floare vs. unei astfel de flori (floare, flori – două forme
diferite).
Din punct de vedere semantic, unele prepoziţii au sens
specific relaţional, condiţionat şi de sensul termenilor
coocurenţi, altele sunt desemantizate / golite de sens.
Prepoziţiile au un rol intrinsec, comun majorităţii
sensurilor contextuale ale unei prepoziţii şi unul sau
mai multe sensuri dependente de context. Trăsăturile
semantice ale prepoziţiilor sunt:
- interioritatea: în, întru - (mai ales din clasa verbului şi a conjuncţiei), numai
superioritatea: deasupra
- localizarea: la
- inferioritatea: sub
- direcţia: spre
- posterioritatea: după
- suprapunerea: pe
Aproape toate prepoziţiile din fondul de bază al limbii
române au mai multe sensuri contextu- ale, putând fi
asimilate cuvintelor polisemantice. Ex: după – indică:
- spaţiul situat în spatele unui obiect: stă după uşă
- posterioritatea temporală: vine după ora 3
- direcţia cu nuanţă finală: s-a dus după cumpărături
- cauza: plânge după el
- conformitatea: a făcut totul după voia ei
- instrumentul: l-a recunoscut după voce
Diversele elemente prepoziţionale intră în relaţii de
sinonimie, ca sinonime totale sau parţiale. Ex: către,
spre, la (cvasisinonime) – înspre, spre – pe, peste,
deasupra – sub, dedesubt – înaintea, în faţa. Alte
prepoziţii sunt desemantizate:
a: ajută la marcarea relaţiei de G sau D în cazul unor
cuvinte invariabile (unul împotriva a zece, datorită a
doi binevoitori)
la: dau la doi copii cărţi
de: arhaică – pentru marcarea relaţiei de G (uşă de
biserică)
Golite de sens sunt şi prepoziţiile a şi de, care s-au
specializat pentru infinitiv respectiv pentru supin. Ele
îndeplinesc un rol atât morfologic (de morfem), cât şi
un rol sintactic, de legare a diverselor complemente de
centrul sintactic. Ex: se teme a mai insista. De
funcţionează diferit în următoarele serii de contexte:
a avut de citit, m-am
săturat de citit, s-a lăsat de fumat
este bine de revăzut, am
de citit.
Pentru seria (1), de este o marcă sintactică,
independentă de calitatea de supin a complementului
(dovadă că în locul supinului poate să apară şi un
nominal: m-am lăsat de ţigări).
În seria (2), de nu e legată de regimul verbului. Forma
de supin apare în poziţia de SB sau de CD,
funcţionând ca o marcă de actanţă specializată pentru
supin (de e morfem al supinului)
pe este golită de sens, cu un rol sintactic, devenită
marcă a CD. Comparaţi: Ion îl loveşte pe Gheorghe
(GH: + animat, + uman, + personal, + individualizat)
vs. Ion loveşte pisica / scaunul.
- golite de sens sunt şi prepoziţiile din construcţiile:
astfel de, o mulţime de, un soi de, 20 de (discutate mai
sus)
Prepoziţia funcţionează diferit, după cum este predicat
sau semantic sau nepredicativă (predicat semantic =
complementul propoziţiei care asociază unei entităţi o
proprietate sau care stabileşte o relaţie determinată
între două sau trei entităţi).
- prepoziţia este, prin natura ei, un predicat de tip
relaţional, legând obligatoriu câte două componente,
dintre care unul este în mod curent el însuşi predicat
iar celălalt, de obicei nominalul, este obligatoriu
actualizat. Ex: locuieşte lângă facultate (facultate –
obligatoriu exprimat)
Elemente precum: aidoma, asemenea, aşişderea,
pline semantic sau circumstanţiale. În această postură, conform, contrar, potrivit, referitor, relativ – au statut
prepoziţia atribuie termenului asociat diverse roluri discutabil, de prepoziţie sau de adverb. Gramatica
tematice: Academiei le-a trecut convenţional în clasa adverbelor.
(a) locativul – locuieşte lângă facultate / în Bucureşti Trăsături comune cu prepoziţia:
(b) instrument – graţie presei, suntem bine informaţi - impun formă cazuală (aidoma, asemenea, aşişderea,
(c) sursă – se întoarce din oraş conform, contrar, potrivit)
(d) parcurs – trece prin centrul oraşului conform, contrar, potrivit – pot să apară singure în
- funcţionează diferit prepoziţiile-regim enunţ (Ei se comportă aidoma)
necircumstanţiale nepredicative din construcţiile: - conform, contrar, potrivit – sunt obligatoriu
beneficiază de, depinde de, a consta în. Aceste coocurente cu un constituent al enunţului.
prepoziţii nu atribuie roluri tematice, ci transferă rolul Trăsături comune cu adverbul:
tematic din grila termenului regent nominalului - au şi un echivalent adjectival (copie conformă cu
următor. originalul)
- au şi o formă negativă (nepotrivit, neconform)
În construcţiile cu prepoziţie-regim, rolul tematic poate
fi atribuit compoziţional de grupare. Alături de, aproape de – Gramatica Academiei le
adj + prep impune rolul tematic „ţintă” (Ea este consideră grupuri adverbiale. Ex: aproape de şcoală =
invidioasă pe voi. voi = ţintă) sau „beneficiar” grup adverbial cu centru „aproape” şi care se
Termosul este util pentru călătorii. călătorii = înglobează grupului prepoziţional „de şcoală”.
beneficiar)
verb + prep impune rolul tematic „comitativ” ( Grupa A Prin neexprimarea termenului asociat, prepoziţiile:
se asociază cu grupa B) după, fără, lângă – pot aluneca spre clasa adverbului,
adverb + prep impune rolul tematic „sursă” (Simţeam situaţie frecventă în dialog sau în varianta familială a
din zi în zi, departe de femeia mea, că voi muri). limbii (Îţi place cafeaua cu zahăr sau fără? Au plecat la
9, dar petrecerea s-a încins după).
Prepoziţiile gramaticalizate nu sunt implicate în
atribuirea de roluri tematice. Unele prepoziţii au suferit modificări semantico-
pe: marcă a CD, dovadă că verbul atribuie acelaşi rol sintactice, încercând să funcţioneze ca elemente de
tematic, fie că se construieşte cu „pe”, fie fără „pe”. Ex: relaţie: la, peste, sub – au un statut apropiat de cel al
Ion loveşte pe Gheorghe (pacient) / Ion loveşte pisica semiadverbelor, exprimând aproximarea, când sunt
(pacient) însoţite de numerale (Merele costă la / peste / sub
a: este morfem al infinitivului (Îmi place a cânta) 20.000 de lei kg).
de: este morfem al supinului (Am de citit).
O situaţie asemănătoare are prepoziţia la.
Eterogenitatea prepoziţiei poate fi privită şi sub Ex: Au venit la oameni! A băut la apă!
aspectul relaţiei cu alte clase lexico-gramaticale. O Aici, la nu mai funcţionează ca prepoziţie, indicând o
serie de unităţi prepoziţionale au trăsături comune sau cantitate mare, echivalentă cu „o mulţime / mult”.
sunt omonime cu elemente din alte clase morfologice
Concluzii privind eterogenitatea prepoziţiei:
contextul diferenţiindu-le. Astfel, grupările: de-a lungul, se grupează fie cu T1, fie
de-a latul – asociate cu un nominal în G sunt locuţiuni cu T1
prepoziţionale, în timp ce în absenţa nominalului au din punct de vedere,
statut de locuţiuni adverbiale. Comparaţi: Am luat-o semantic avem prepoziţii pline semantic şi prepoziţii
de-a lungul drumului (locuţiune prepoziţională) vs. Am desemantizate
luat-o de-a lungul (locuţiune adverbială).
Până – nu are statut de prepoziţie în combinaţie cu:
- adverbe: a ajuns până acolo, aşteptaţi până mâine
- substantive folosite adverbial: până seara, până
lunea viitoare
- verbe la infinitiv: Aveţi multe de făcut până a pleca
Când precedă un verb la modul personal, până are
statut de conjuncţie subordonatoare, exprimând limita
unei extensiuni temporale sau cantitative (a mers până
s-a înnoptat, apele au crescut până au distrus
podurile)
De – e prepoziţie, respectiv conjuncţie după cum
unităţile sintactice pe care le leagă se situează la nivel
propoziţional sau la nivelul frazei.
- prepoziţie: A întrebat de tine
- conjuncţie: A întrebat de vei veni
În limbajul familial, forma omonimă de are rol de
pronume relativ (Mi-a spus asta unul de l-am întâlnit)
Statutul elementelor ca, decât, cât – sunt implicate în
organizarea structurilor comparative.
1. Ion este modest ca mine. 2. I-a plăcut
la mine ca la tine.
Ea nu a învăţat cât tine.
Cartea i-a plăcut lui Ion
mai mult decât lui Vasile.
Copilul aleargă mai repede decât tine.
În (1) – se comportă prepoziţional, impunând
comparantului cazul Ac
În (2) – au comportament de adverb relaţional (nu
influenţează forma comparantului)
Elementul omonim ca 2 are comportament de
prepoziţie când exprimă calitatea, statutul social (L-am
luat ca secretar. A luat hotărârea ca ministru).
Elementul ca 3 - intră în alcătuirea conjuncţiei ca să.
Decât – are rol de conjuncţie subordonatoare,
introducând o propoziţie comparativă.
Ex: Ion s-a pregătit mai bine decât s-a pregătit
Gheorghe.
Ex: Ion a fost mai binevoitor decât mi-am imaginat.
În structuri ternare, decât exprimă excepţia sau
cumulul. El poate avea un comportament adverbial ca
şi omonimul comparativ.
Ex: N-a dat altcuiva decât ţie. / A intervenit şi pentru
altcineva decât pentru ei.
Dar poate apărea şi într-o construcţie prepoziţională:
Ex: N-a venit altcineva decât tine (circumstanţial de
excepţie)
Ex: A mai întârziat şi altcineva decât mine
(circumstanţial cumulativ)
Concluzie: observaţi formele cazuale ale termenului
comparat şi comparant. Dacă nu au aceeaşi formă
sunt prepoziţii. Dacă au aceeaşi formă sunt
adverbe.
Dacă – semiadverb restrictiv
Ex: N-a venit decât Ion. / N-am cumpărat decât flori. /
Nu ştiu decât că a plecat.