Cap.

IV Regimul termic al solului

1. Schimbul de caldura in straturile superioare ale solului.

In capitolul precedent s-a aratat ca radiatia solara traversand

atmosfera este numai in mica masura absobita de aerul
atmospheric cea mai mare parte ajungand la suprafata
Pamantului sub forma radiatiei directe si difuze.Aceste fluxuri
de radiatie constituie sursa energetica principala pt suprafata
terestra.Radiatia atmosferei indeplineste de asemenea asa cum s-
a mai aratat un rol insemnat in procesele de incalzire si racier a
suprafetei pamantului.
Absobind o parte din energia primita suprafata terestra se
incalzeste devenind astfel o sursa de radiatie termica.
Din caldura acumulata de aceasta suprafata o parte este
transimisa straturilor mai profunde ale solului precum si
straturilor inferioare ale atmosferei iar o alta parte este
consumata prin procese fizice,chimice si biologice care se
produc la suprafata si in interiorul solului.
Datorita acestor proprietati si functiuni importante pe care le
indeplineste suprafata Pamantului fie ca se gasete sub forma
uscatului fie sub cea a intinderilor de apa ea a fost denumita
suprafata activa.
Intensitatea si caracterul schimbului de caldura in sol si starea
termica a stratului active depend in primul rand de afluxul si
cedarea de energie la nivelul suprafetei active,exprimate prin
ecuatia bilantului radiativ.Astfel in timpul zilei si vara cand
bilantul radativ este pozitiv suprafat solului acumuland caldura
se incalzeste si transimite o parte insemnata din caldura
inmagazinata in adancime determind cresterea temperaturii in
stratul activ.Prin alte fulxuri de sens contrar suprafata terestra
cedeaza caldura straturilor de aer apropiate producand incalzirea
acestora iar o cantitate mai mica din energia acumulata este
 consumata in procesul de evaporare a apei urmand a fi cedata
atmosferei in momentul condensarii vaporilor .
In timpul noptii si al iernii cand bilantul radiativ este negativ
suprafata Pamantului pierzand caldura prin radiatia efectiva se
raceste.Cand ea devine mai rece decat straturile invecinate de
are si decat orizonturile mai profunde ale solului o parte a
fulxurilor de caldura se vor indepata spre suprafata terestra
tinzand sa compenseze efectul racirii radioactive.de subliniat
deci ca in timpul zilei factorul principal al schimbului de caldura
la suprafata solului il constituie afluxul de energie solara care
determina incalzirea solului pe cand schimbul nocturn se
desfasoara sub influenta cedarii de caldura prin radiatia efectiva
care produce racirea solului.

2. Proprietatiile calorice ale solului

La baza proceselor fizice care determina regimul termic al

solului este energia primita de la Soare.pe langa acestea incalzirea
si racirea solului depend in mare masura si de proprietatile lui
calorice dintre care cele mai importante sunt:caldura specica si
conductibilitatea calorica.
Caldura soecifica este numeric egala cu cantitatea de caldura
necesara pt a ridica cu un grad C temperatura unitatii de masa sau a
unittatii de volum dintr-un corp oarecare.De aceea se mai numeste
si caldura specifica volumetrica(cal/cm^3.grad)Valoarea caldurii
specifice da indicatii asupra gradului de incalzire a solului si
anume la aceeiasi cantitate de calduraa absorbita solurile se
incalzesc cu atat mai mult cu cat au caldura specifica mai mare.
Caldura specifica gravimetrica a constituentilor minerali ai
solului variaza putin de la un mineral la altul.Tot asa si caldura
specifica gravimetrica a diferitelor soluri uscate fiind in medie de
o,2cal/g.grad.Caldura speccifica volumetrica variaza pt intreaga
gama de soluri intre 0,4 si 0,6 cal/cm^3.grad.
In compozitia solului intra insa in cantitati variabile apa si
aerul.Caldura specifica volumetrica a aerului este de
0,0003cal/cm^3grad deci foarte mica in raport cu a apei care este
cea mai mare 1 cal/cm^3grad.Rezulta ca prezenta aerului in sol va
micsora caldura specifica a acestuia pe cand a apei o va mari ceea
ce inseamna ca solurile umede se incalzesc si se racesc la suprfata
mai putin decat cele uscate care au porii plini de aer.Astfel solurile
argiloase care retin mai bine apa se incalzesc mai putin in cursul
zilei dar se racesc mai putin in timpul noptii decat cele nisipoase.
Conductibilitatea calorica reprezinta capacitatea unui corp de a
transimte caldura de la molecula la molecula,de la straturile mai
incalzite spre cele mai putin incalzite.Conductibilitatea calorica se
exprima prin coeficientul de conductibilitate calorica.Acesta este
numeric egala cu cantitatea de caldura care trece in timp de o
secunda printr-o sectiune de 1 cm ^2 a unui strat cu grosime de 1
cm cand diferetnta de temperatura din suprafat superioara si cea
inferioara a stratului respective este de 1 C.
Pentru diferiti constituenti solizi ai solului coeficientul de
conductibilitate calorica variaza intre 0,002 si
0,006cal/cm.s.grad.Conductibilitatea apei este de 0,0015 cal/cm
s.grad.,iar a aerului este foarte mica(0,00005 cal/cmm.s.grad)
Conductibilitatea solului poate fi modificata essential de
porozitatea sa de prezenta apei sau a aerului in sol.Cresterea
porozitatii solului atrage dupa sine sporirea continutului in aer si
scaderea conductibilitatii calorice.De aceea solurile afanate au in
general o conductibilitatea scazuta pe cand solurile sau rociile
compacte au todeauna o conductibilitate ridicata.Din cauza
conductibilitatii scazute solurile afanate si uscate se incalzesc
puternic ziua in stratul superficial.Spre deosebire de acestea
solurile mai umede avand o conductibilitate calorica mai ridicata
se incalzesc mai putin la suprafata deoarece caldura primita de
stratul superficial este transimisa in adancime.In timpul noptii cand
suprafata solului cedeaza caldura prin radiatie solul umed se
raceste mai putin decat cel uscat deoarece are posibilitatea de a
compara pierderile radiative de la suprafata prin fluxurile de
caldura transimise(prin conductibilitate) din straturile mai
profunde.
3. Mersul diurn si anual al temperaturii suprafetei solului

Variatiile periodice diurene si anuale ale temperaturii suprafetei

solului sunt determinate de modificariile periodice ale
intensitatii radiatiei solare directe.Ele sunt totodata expresia
unui process fizic complicat a carui explicatie completa se poate
da numai pe baza cunosterii procesului radiativ-calorice care au
loc la nivelul suprafetei active a bilantului caloric si a
schimbului de calsura din sol.
Mersul periodic diurn al temperaturii suprafetei solului poate
fi pus in evidenta cu ajutorul mediilor orare iar in zzilele senine
sunt suficiente valorile orare individuale.
Mersul periodic anual al temperaturii suprafetei solului se
studiaza cu ajutorul temperaturiilor medii lunare.
La latitudinile mijlocii variatia anuala a temperaturii
suprafetei solului se caracterizeaza tot printr-o oscilatie simpla
cu un maximum vara (in iulie sau august) si un minimum
iarna(in general in ianuarie).
Amplitudinea diurna si anuala a temperaturii suprafetei
solului este mai mare decat a aerului iar valoarea ei depinde de
mai multi factori:anotimpul, nebulozitatea ,proprietatiile
calorice si starea suprafetei solului expozitia etc.
Astfel amplitudinea diurna a tempraturii suprafetei solului
este mai mare vara decat iarna deoarece in conditiile insolatiei
puternice maxiumul diurn din timpul verii are valori
considerabile mai mari decat cel din timpul iernii.
Solurile cu caldura specifica si conductibilitate calorica mai
mare cum sunt cele mai umede sau mai compacte de exemplu
vor avea o amplitudine termica mai mica decat solurile uscate
sau afanate deoarece aceste soluri se stiie ca se incalzesc si se
racesc mai greu la suprafata decat cele uscate si afanate.

5 Repartitia verticala a temperaturii solului

 Studiind rezultatele observatiilor directe asupra temperaturii
solului la diferite adancimi se poate constata ca intr-o zi senina
de vara temperatura solului scade cu adancimea.Din cauza
insolatiei stratul superficial de sol are temperatura cea mai
ridicata iar in adancime temperatura este din ce in ce mai
scazuta pana la cica 60-100 cm unde ea ramane aproape
constanta.In timpul noptii datorita racirii prin radiatie
temperatura suprafetei solului este mai coborata decat a
straturilor inferioare astfel ca nopate ea creste cu adancimea
pana la circa 30-40 cm pe seama caldurii aculmute pe timpul
zilei.Amplitudinea variatiilor diurne ale temperaturii scade
treptat cu adancimea astfel incat practic variatiile zilnice devin
imperceptibile la adancimea de 60-100 cm si uneori chiar la 40
de cm(stratul de temperatura diurna constanta).La acest strat nu
patrunde fluxul de caldura din exterior si nici racirea nocturna
nu ajunge pana aici.Daca in stratul superficial al solului
amplitudinea diurnal poate avea valori de cateva zeci de grade la
adancimea de 40-50 de cm ea poate fi in aceelasi timp extreme
de mica(1-2)grade.Momentul procedurii valorii maxime si
minime diurne de temperatura intarzie fata de momentul
inregistrarii acestor valori la suprafata solului cu 2,5-3,5 ore pt
fiecare 10 cm cu adancime.
In timpul iernii temperaturaa solului creste cu
adancimea.Uneori in timpul amiezelor senine se produce o
usoara incalzire a startului superficial al solului fara insa a
afecta repartitia temperaturii caracteristica straturilor mai adanci
ale solului in acest anotimp.Oscilatiile diurne sunt mici la toate
adancimile si devin aproape imperceptibile chiar de la
adancimea de 20 de cm.Mersul anual al temperaturii solului se
studiaza cu ajutorul mediilor lunare.
Intarzierea momentului cand se intregistreaza maximele si
minimele de temperatura este foarte evidenta la toate
valorile.Astfel la 2,5 m adancime valorile extreme se transmit
abia dupa 40 de zile iar la adncimea de 7,5 m maximumul din
timpul verii se intregistreaza abia iarna.
 De la straturi cu temperatura anuala constanta in jos
temperatura solului creste in medie cu 1 grad la 33 m adancime
(treapta geometrica) datorita energiei calorice primita din
interiorul Pamantului.

6 Influenta expozitiei terenului asupra temperaturii

solului
In conditiile reliefului accidentat incalzirea solului este
influentata in mare masura de expozitia si inclinarea
versantiilor.Expozitia si inclinare versantiilor nu afecteaza
numai durata insolatie si intensitatea radiatiei ci influenteaza si
proprietatiile calorice le solului.Asa de pilda solul de pe
versantul Nordic va fi intodeauna mai umed decat cel de pe
versantul sudic va avea proprietatiile calorice care decurg din
acest surplus de umiditate. Cum au observat si alti cercetatori
acest mers al diferentelor prezinta doua maxime(primavera si
toamna)si un minim foarte pronuntat in iunie.Se observa
cresterea rapida a diferentelor primavera apoi scaderea inceata
spre minimul din iunie urmat de o crestere lenta la maximul din
septembrie dupa care urmeaza o scadere accentuate in special in
straturile superficiale.Asemanarea dintre curbele de temperatura
si curba diferentelor dintre sumele lunare ale radiatie solare
directe confirma ca diferentele de temperatura dintre versanti
depend in primul rand de afluxul de enrgie solara pe diferitele
fatade ale muntelui.Cele 2 maxime sunt determinate dupa cum
s-a mai aratat de un surplus de enrgie primit de pe versantul
sudic primavera si toamna adica in acele perioade in care pe
versantul Nordic fluxul de caldura este indepartat inca in sus
indicand deci cedarea de caldura.Minimul din iunie
corespunzand diferentei minime dintre cantitatile de energie
primate de cei doi versanti, este cauzat atat de surplusul de
enregie primit de versantul Nordic dimineata si seara cat si de
influenta nebulozitatii in timpul amiezelor.In privinta
temperaturilor extreme subliniem mai intai faptul ca in sezonul
cald pe versantul Nordic se realizeaza de regula temperature
minime mai coborate decat pe versantul sudic.In schimb
minimele absolute cele mai coborate din timpul iernii se
inregistreaza de obicei pe versantul sudic datorita faptului ca
acesta ramane uneori(temporar)fara strat de zapada.Tot pe acest
versant se inbregistreaza si temperatueile maxime cele mai
ridicate in toate lunile precum si maxima absolute
anuala.Rezulta deci ca amplitudinea absoluta anuala a
temperaturii stratului superior al solului pe versantul sudic este
considerabil mai mare decat pe versantul Nordic.
7 Influenta stratului de zapada asupra temperaturii
solului
Stratulde zapada exercita o influenta hotaratoare asupre
regimului termic al solului in timpul ienii datorita proprietatiilor
sale radiativ-calorice.Asa de pilda ete cunoscuta marea
capacitatea de reflexive a zapezii.Albedoul zapezii proaspat
cazute pt domeniul ultra violet al spectrului este de 80-85%
adica aproximativ de acelasi ordin de marime cu albedoul
maxim al zapazii.In schimb pt partea infra rosie al spectrului si
in special pt radiatiile cu lungime de unda de circa10 microni
stratul de zapada se comporta ca un corp negru.Potrivit legii lui
kirohhoff aceasta inseamna ca stratul de zapada are o mare
capcitate de emisie pt radiatiile respective. Asadar datorita
proprietatiilor radiative ale suprafetei sale stratulde zapada va
avea un bilant radiativ total diferit de cel al solului descoperit.
In timpul zilei in urma reflexiei puternice, zapada absoarbe o
cantitate redusa de cldura , iar noaptea radiind intens se va raci
foarte mult.Din radiatia solara care patrunde prin suprafata
stratului de zapada, 50 % se propaga pana la adancimea de 10
cm iar pana la 30 cm ajung 10% producand incalzirea
corespunzatoare a zapezii .
O alta caracteristica a stratului de zapada este slaba sa
conductibilitate calorica determinata de imobilizarea totala in
interiorul sau a unui strat gros de aer.Conductibilitatea calorica
scazuta a zapazii impiedicand transportul caldurii din interiorul
solului nu permite compensarea bilantului radiativ negativde la
suprafata zapezii si din cauza aceasta temperatura suprafetei
zapezii este de obicei mai coborata decat temperatura aerului.In
strattul de zapada temperatura creste cu adancimea, iar
temperatura solului este intodeauna mai ridicata decat
temperatura solului neacoperit de zapada.
Coeficientul de conductibilitate calorica a zapazii este
aproximativ de 10 ori mai mic decat al constituientilor solizi ai
soluluisi variaza in functie de denstitatea stratului de
zapada(direct proportional cu patratul densitatii)
Din aceasta cauza protectia termica maxima o exercita zapada
afanata.Zapada indesata compacta are o actiune protectoare
redusa.Cercetarile a stability ca stratul de zapada preluand rolul
de suprafata active prezinta o variatie periodica diurnal
determinate de incalzirea din timpul zilei si racirea radiativa
nocturna.
Aceste variatii se propaga insa numai pana la adancimea de
aproximativ de 25 cm astfel incat este posibil ca in perioade
geroase cum a fost in Davos in ianuarie 1939 cand temperatura
aerului era de -33 de grade interiorul unui strat zapada gros de
40cm temperatura sa aiba valori apropiate de 0 grade.
In timpul primaverii stratul de zapada impiedicand
patrunderea radiatie solare pana la suprafata solului si
consumand caldura in procesul de topire, intarzie incalzirea
solului astfel incat solul de sub zapada are o temperatura mai
redusa decat solul descoperit.
Din cele de mai de sus rezulta ca datorita marii capacitati de
reflexie si de emisie precum si datorita conductibilitatii sale
scazute stratul de zapada indeplineste pt suprafata solului rolul
unui strat termoizolator care il protejeaza impotriva inghetului si
a gerurilor puternice de iarna.