P.

Cotet (1957) - ''Campia Olteniei''

1965 apare lucrarea ''Geologia Romaniei'', scrisa de N. Oncescu
1966 in lucrarea ''Dealurile si Campiile Romane'', V. Mihailescu

''Geografia Solurilor Romaniei'' (1968), N.Florea si colaboratorii

''Geografia Solurilor'' (1971), M.Geanana
''Geomorfologia Romaniei'' (1973), P.Cotet
''Clima Romaniei'' (1970), S.Ciulache
''Biogeografia Romaniei'' (1969), R.Calinescu

Caracteristici climatice
Clima, unul dintre elementele de baza ale mediului fizico-geografic este rezultatul interactiunii factorilor locali (geografici)
si factorilor generali (dinamici si radiativi).
Factori genetici ai climei
Factorii genetici ai climei sunt:

Factorii locali (geografici)

Factorii generali (dinamici si radiativi)
Factorii locali (geografici)
Factorii locali (geografici)
Relieful - in cadrul geografic al comunei Boianului, se diferentiaza in areale joase care formeaza vaile si arealele putin
inalte, acestea alcatuind interfluviile care ocupa suprafete intinse si plate. Dar aceste diferentieri altitudinale din cadrul
campiei sunt destul de mici, de ordinul a zeci de metri, deci si diferentiale regimului climatic sunt aproape insesizabile.
Pe suprafata Campiei Boianului, datorita inclinarii foarte reduse a a pantelor, rezulta ca unghiul de incidenta a razelor
solare cantitatea de caldura variaza foarte putin in cadrul acestui teritoriu.
Vegetatia - atat cea naturala cat si cea cultivata, creeaza particularitati importante regimului climatic.
Vegetatia naturala s-a restrans foarte mult in ultimii ani in Campia Boianului (doar mici suprafete de pasuni in lunca si
palcuri restranse de padure).
Rolul esential asupra microclimatului din zona de campie il au plantele cultivate care ocupa suprafetele cele mai mari.
Prin dezvoltarea stadiala a plantelor si a alternarii culturilor de la un an la altul, suprafata subiacenta activa capata un
caracter foarte schimbator in timp, aceasta influentand direct regimul meteorologic al stratului de aer si creeaza
particularitatile episodice ale microclimatului local.
Solurile - prin propietatile fizice variate (culoarea suprafetei, porozitatea, conductibilitatea termica), transforma diferentiat
radiatia solara in caldura, ceea ce creaza pe timp senin tipuri caracteristice corespunzatoare ale regimului meteorologic al
stratului de aer de langa sol.
Reteaua hidrografica are un rol important in manifestarea regimului climatic.
Datorita prezentei bazinului raului Sai, in cadrul Campiei Boianului acesta provoaca deosebiri microclimatice de la un loc
la altul, datorita propietatilor fizice ale apei. De aceea regimul termic al aerului deasupra apelor este mai moderat decat
deasupra uscatului.
Suprafata subiacenta activa impreuna cu ceilalti factori de baza cum sunt factorii radiativi si circulatia generala a
atmosferei, determina in ansamblu clima arealului studiat.
Factorii radiativi
Radiatia solara constituie sursa de energie primara a tuturor proceselor fizice si biologice de la suprafata globului.
La suprafata pamantului, radiatia solara ajunge sub forma de radiatie directa si radiatie difuza, care insumate definesc
radiatia globala.
Radiatia solara directa constituie componenta energetica esentiala a bilantului radiativ si sursa principala de caldura
pentru suprafata comunei analizate.
In legatura directa cu valorile coeficientului de transparenta a atmosferei, intensitatea radiatiei solare directe, poate avea
valori maxim de 1.4cal/cm2/ min. vara si 1.1 cal/cm2/min. iarna.
Radiatia solara difuza se afla intr-un raport invers proportional cu radiatia solara directa. ea depinde de unghiul de
inaltime al Soarelui, deasupra orizontului, de opacitatea atmosferei si de nebulozitate.
In cursul unui an, aceasta variaza de la valori medii de 0.02-0.03 cal/cm2min. in amiezile zilelor de la sfarsitul primaverii si

inceputul verii.
Radiatia solara globala in cursul unui an, in cadrul judetului Teleorman si implicit in cadrul comunei analizate este de 125127 kcal/cm2/an.
Radiatia reflectata variaza in functie de albedoul suprafetei active, de structura fluxului radiatiei globale si de
caracteristicile fizice ale straturilor inferioare ale atmosferei.
Datorita stratului de zapada, iarna, radiatia reflectata creste pana la 0.2cal/cm2/min.
Radiatia absorbita reprezinta cantitatea de energie solara preluata si supusa transformarii in energie calorica de catre
suprafata activa si creste foarte mult in prima jumatate a anului.
In ianuarie, numai 40-55% din energie este preluata de de suprafata activa, in martie valoarea acesteia creste la 80-85%.
Radiatia efectiva reprezinta diferenta dintre energia cedata radiativ de suprafata activa atmosferei si cea emisa de
atmosfera spre suprafata activa atmosferei si cea emisa de atmosfera spre suprafata activa si are in noptile de iarna valori
medii mai mici de 0.03 cal/cm2/min, iar la amiaza zilelor de iarna 0.8 cal/cm2/min, vara se depasesc 0.18 cal/cm2/min.
Bilantul radiativ este conditionat de caracteristicile fizice ale suprafetei active, care determina atat potentialul energiei
preluate cat si pe cel al energiei cedate atmosferei, ca si de starea atmosferei.
Cele mai mari diferentieri latitudinale se produc asupra solului neinierbat (0.75cal/cm2/min), iar cele mai reduse pe
suprafete cu un grad mai mare de omogenitate coloristica si structurala, cum sunt cele cu iarba verde si cele cu strat de
zapada.
La nivelul comunei studiate, bilantul radiativ este de peste 45 kcal/cm2/an.
Factorii dinamici
Datorita gradientului baric existent in estul continentului, masele de aer cu caracteristici termice ale aerului arctic
continental patrund in tara noastra dominand regiunile din estul si sudul tarii (respectiv Campia Boianului). Aceasta face ca
in luna ianuarie sa predomine timpul rece si cu precipitatii reduse.
Luna iulie situeaza tara noastra sub un camp mediu baric intre anticilonul Azorelor si depresiunea din Orientul Apropiat.
Aceste mase de aer isi schimba caracteristicile fizice pana in tara noastra, unde ajung mai uscate.
Durata zilei, aproape de doua ori mai mare decat a noptii, nebulozitatea redusa, face ca luna iulie sa fie intervalul cel mai
cald al anului.
Intre suprafata activa si atmosfera au loc cele mai importante procese si acestea se manifesta prin schimbul reciproc de
caldura si umezeala.
Caracteristicile elementelor climatice
Caracterizarea elementelor climatice s-a realizat pe baza datelor de la Insitutul National de Meteorologie si Hidrologie pe
o perioada cuprinsa intre anii 1989-1999.
Potentialul caloric ridicat, precum si distributia lui in timpul anului influenteaza direct regimul termic al aerului, si in aceasta
privinta intalnim valori ce se situeaza printre primele locuri la nivelul tarii.
Temperatura aerului
Temperatura medie anuala a aerului este de 11,40C.
Valorile medii lunare au un mers ascendent, incepand din luna ianuarie (care este luna cea mai rece, cand se
inregistreaza temperatura medie de -0.40C) pana in luna iulie (luna cea mai calda, cu temperaturii medii de 23.20C).
Incepand cu luna august temperaturile incep sa scada, pentru a ajunge in luna decembrie la o valoare de -0.60C
Temperatura medie lunara si anuala (0C) - statia Turnu Magurele (1989-1999)
Statia

II

III IV

V VI

VII VIII IX

XI XII

Anual

Turnu Magurele -0.46 0.95 5.8 11.6 17 21.5 23.2 22.9 17.5 11.8 4.4 -0.68 11.24
Dupa Statia Meteorologica Turnu Magurele
Atat iarna, cat si vara, temperaturile medii lunare cresc dinspre nordul spre sudul localitatii studiate, fapt ce denota ca
invaziile de aer tropical din anotimpul cald anihileaza rolul moderator al apei, care ar trebui sa se resimta, aceasta
evidentiindu-se doar in sezonul rece.
In perioada de observatii s-au semnalat si luni foarte reci de iarna in care temperatura medie a coborat sub -100C
(ianuarie 1942 -12.10C, februarie 1929 -10.50C) sau foarte calde, in care temperatura aerului s-a mentinut pozitiva (420C in
ianuarie 1946) si luni de vara racoroase, in care temperatura medie abia a atins 20-21C (iulie 1913) sau foarte calduroase
inregistrate mai ales in ultimii ani.
Temperaturile minime si maxime lunare extreme, inregistrate intre anii 1989-1999 sunt redate in tabel.
Din analiza acestora, rezulta ca temperatura minima cea mai scazuta s-a inregistrat la data de 19 decembrie 1997 (22.20C).
Temperatura maxima, cu cea mai mare valoare s-a inregistrat la data de 28 august 1993 (40,20C).
Temperaturile extreme, maxime si minime lunare - statia Turnu Magurele
T (oC) 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Max.

25.2 36.5 34

Min.

-15.3 -22

35.8 45.2 37.5 33.8 37.7 38

-18.2 -14.9 -19.9 -13.5 -15.9 -17

39.5 37.5

-22.2 -19.7 -20.3

Dupa Statia Meteorologica Turnu Magurele

Temperatura minima absoluta a fost de -34.8 grade C la 24-25 ianuarie 1942, fiind provocata de invazia de aer arctic
continental sau polar si de raciri radiative in regim anticiclonic (Clima R.P. Romane, vol. I, 1962).
Se observa ca temperatura minima absoluta la statia Turnu Magurele s-a produs in 1942 ca si temperatura minima
absoluta a tarii, temperatura la Turnu Magurele fiind cu aproximativ 4 grade C mai ridicata decat cea produsa la Bod, langa
Brasov (-38.5 grade C).
Temperatura maxima absoluta a fost de 42.9 grade C la 5 iulie 1916. Aceasta valoare ridicata a fost determinata de
invazia de aer tropical continental, cu predominarea timpului senin, ceea ce a determinat o insolatie prelungita (C. Paun,
1998).
Temperatura maxima absoluta inregistrata la Turnu Magurele este cu aproximativ 2 grade C mai scazuta decat maxima
absoluta la nivelul tarii (+44.5 grade C), iar aceasta s-a produs cu 36 ani mai devreme decat cea de la statia Ion Sion, langa
Braila (10 august 1936).
Umezeala aerului
Cantitatea de vapori de apa din atmosfera este influentata atat de particularitatile fizice ale maselor de aer in miscare cat
si de caracteristicile locale ale suprafetei active.
Astfel, bazinele de apa si suprafetele ocupate de paduri constituie surse permanente de evaporatie si evapotranspiratie,
fapt ce duce la cresterea aportului de umezeala a aerului.
Umezeala relativa a aerului (%) medie lunara si anuala - statia Turnu Magurele (1989-1999)
Statia

II

III IV V

VI VII VIII IX X

Turnu Magurele
89 82 74 72 70 69 67 66
Dupa Statia Meteorologica Turnu Magurele

XI XII Anual

69 79 87 91 76.72

Valoarea medie anuala a umezelii relative a aerului in perioada 1989-1999 este de 76.72%. In timpul anului, asa cum
reiese din tabelul 3 apar variatii anotimpuale. Se observa ca cea mai mare valoare a umezelii relative, peste 80% se
inregistreaza iarna, cu maximul lunar in decembrie (91%).
Minimul lunar s-a inregistrat in august, cand este specific minimul, pentru ca apoi sa marcheze o crestere pana in luna
decembrie, cand atinge maximul.
Nebulozitatea si durata de stralucire a Soarelui
Regimul tuturor elementelor climatice este influentat si de nebulozitate, care este dependenta de circulatia maselor de
aer, dar si de caracteristicile suprafetei active.
In regiunea de campie, pe teritoriul studiat, unde convectia termica este mai intensa, producerea noilor cumuliformi in
orele de amiaza, indeosebi in perioada calda a anului determina valori mai ridicate ale nebulozitatii (5,0-5,5 zecimi din bolta
cereasca).
Maximul de nebulozitate la nivelul anului 1999 (tabelul 4) s-a produs in luna ianuarie (8.0 zecimi) ca urmare a influentei
activitatii ciclonale deasupra Marii Negre.
Minimul de nebulozitate s-a produs in luna august (4.7 zecimi).
Nebulozitatea (zecimi din bolta cereasca) la statia Turnu Magurele (1999)
Statia

Turnu Magurele

8.0 4.8 5.6 5.9 5.6 4.3 4.1 3.5 4.7 5.1 6.1 6.9 5.4

II

III

IV V

VI VII VIII IX X

XI XII Anual

Dupa Statia Meteorologica Turnu Magurele

Un indicator foarte frecvent al nebulozitatii il reprezinta numarul mediu anual al zilelor cu cer senin, numar care la nivelul
anului 1999 este de 63. Numarul mediu al zilelor cu cer acoperit este sub 100 zile, respectiv 66 zile.
Durata de stralucire a Soarelui a variat in perioada studiata intre un minim de 2124 ore/an in anul 1991 si un maxim de
2572 ore in anul 1990.
Valoarea medie a duratei de stralucire a Soarelui este de 2200-2300 ore/an.
Durata medie de stralucire a Soarelui (ore) la statia Turnu Magurele
Statia

II

III

IV

VI VII

VIII

IX X

XI XII Anual

Turnu
95.3 133.6 154.3 224.8 257.8 298 316.3 308.7 260 264.8 98 74.5 237.5
Magurele
Dupa Statia Meteorologica Turnu Magurele
Din analiza valorilor din tabelul 6 se observa ca maxima durata de stralucire a Soarelui se inregistreaza in luna iulie
(316.3 ore), iar minima in luna decembrie (74.5 ore).
Regimul precipitatiilor

Precipitatiile reprezinta un factor activ in modelarea reliefului, in asigurarea umiditatii solului, a nivelului apei din rauri si
lacuri.
Cantitatile medii lunare prezinta valori diferite de la o luna la alta, in functie de circulatia generala a atmosferei si de
interactiunea acesteia cu conditiile fizico-geografice locale. Analiza mediilor anuale ale precipitatiilor in perioada 1989-1999
evidentiaza valori medii lunare de 503.9 mm.
Precipitatiile (mm) medii lunare si anuale - statia Turnu Magurele
Statia

II

III IV

V VI

VII

VIII IX

XI

XII

Anual

Turnu Magurele 18.9 21.8 27 39.9 64 57.9 67.7 44.6 39.5 33.9 38.3 51.2 503.9
Dupa Statia Meteorologica Turnu Magurele
Din analiza valorilor medii lunare se observa ca cea mai mare cantitate de precipitatii a scazut in luna iulie (67.7 mm), iar
cea mai mica in luna ianuarie (18.9 mm).

Numarul de zile cu precipitatii lichide a inregistrat cea mai mare valoare in anul 1997 (118 zile), iar cel mai redus numar
de zile cu precipitatii lichide a fost de 69 zile in anul 1992.
Numarul de zile cu precipitatii solide a avut valoarea cea mai mare in anul 1996 (41 zile), iar valoarea cea mai mica de 11
zile in anul 1990.
Numarul de zile cu precipitatii lichide si solide - statia Turnu Magurele
Turnu Magurele

1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998

Lichide

97

91

97

69

81

Solide
15
11
24
12
34
Dupa Statia Meteorologica Turnu Magurele

108

105

91

118

101

13

32

41

26

28

Regimul eolian
Vantul este determinat de dezvoltatrea diferitelor sisteme barice, care traverseaza Europa si in primul rand de activitatea
centrilor de actiune principali.
Vanturile dominante sunt cele din est, vest din nord-est. Acestea prezinta si intensitatea cea mai mare, avand intre 3-4
m/s cele din vest si 2.5-4.5 m/s cele din est si nord-est
Vanturile care bat din est si nord-est sunt cunoscute sub numele de Crivat, si sunt caracteristice in anotimpul rece al
anului, determinand vascolirea zapezii.
Din partea de sud-vest si vest se resimte influenta Austrului, denumit poular ''Suhovei'', caracteristic in special primavara.
Uneori se resimte influenta unui vant cald, dar umed denumit ''Baltaret'' (traista goala), care bate dinspre Dunare.
Fenomenele atmosferice
Intervalul in care se produce inghetul este cuprins in medie intre 23 octombrie si 6 aprilie, desi din datele existente se
obseva ca au existat si ani in care inghetul a fost semnalat mai devreme de 23 ocombrie, chiar in luna septembrie
(29.09.1997).
Intervalul de zile fara inghet este de 195-225 zile, perioada in care incep sa se desfasoare lucrarile agricole, desi la
incepultul si sfarsitul ei se pot produce accidental temperaturi negative ale aerului.
Bruma apare in medie la 21 octombrie si dispare la 11 aprilie sub influenta aerului maritim.
Chiciura si poleiul sunt dependente de circulatia generala a atmosferei si nu se formeaza in fiecare an.
Ceata intretine o umezeala mare in aer. Numarul zilelor de ceata la statia Turnu Magurele a fost de 41 in anul 1999.
Numarul zilelor de ceata - statia Turnu Magurele (1999)
Statia

II III IV V VI VII VIII

IX X XI XII Anual

Turnu Magurele

14 3 -

- -

- 8

16 41

Dupa Statia Meteorologica Turnu Magurele

Roua apare ca urmare a diferentelor de temperatura dintre zi si noapte (ziua - intense procese de evaporatie, noaptea racire radiativa si inversiunea de temperatura care determina condensarea vaporilor de apa ).
Caracteristici hidrografice
Apele subterane
Apele de adancime
In urma forajelor executate s-a gasit in depozitele nisipoase de varsta albiana, zona de alimentare a unui strat de apa
subterana de adancime. Acesta nu a putut fi urmarit pe intreg teritoriul campiei, deoarece in aceasta directie se afunda mult
sub formatiuni mai noi.
In depozitele nisipoase de varsta daciana a fost intalnit alt strat de apa subterana de adancime.
Apele subterane localizate in nisipurile daciene din zona campului prezinta un nivel hidrografic ascensional.
Apele freatice
Apele freatice din teritoriul comunei lunca pot fi separate in doua grupe:

ape freatice cantonate in orizontul stratelor de Fratesti

ape freatice cantonate in depozitele aluvionare de terasa
Orizonturile acvifere din stratele de Fratesti ocupa spatiile interfluviale, fiind alimentate din precipitatii.
Aceste orizonturi acvifere se pun in evidenta foarte bine aliniamente de izvoare, acolo unde vaile adanci le intersecteaza.
Astfel sunt izvoarele din versantul stang al Oltului dintre Beciu, in nord, si Lunca, in sud. Debitele izvoarelor de pe acest
aliament variaza intre 0.5 si 10 l/s.
Orizontul acvifer din depozitele de terasa prezinta o larga desfasurare in tersele Dunarii. Spre deosebire de apele freatice
din stratele de Fratesti, acestea au debite mai mici si nu mai sunt puse in evidenta prin aliniamente de izvoare, datorita
faptului ca fragmentarea teraselor de catre vai este redusa.
Orizontul acvifer din depozitele de lunca are o extindere mare in lunca Oltului. Depozitele de lunca, constituite din nisipuri
argiloase si argile, si rareori din pietrisuri, determina o circulatie mai lenta a apelor.
Se constata in schimb o variatie a nivelului hidrostatic destul de accentuata, in stransa dependenta de variatia nivelului
apei din rau.
Apele subterane sunt cantonate la o adancime de 4-6 m in zona de lunca si la 30-40 m in zona de campie. In fantanile
sapate in vetrele satelor, nivelul apei se gaseste la o adncime de 5-6 m in satul Lunca si la 4-5 m in celelalte trei sate.
Apele de suprafata
Apele curgatoare
Apele curgatoare pe teitoriul comunei Lunca sunt reprezentate de raul Olt, care margineste pe o lungime de 3,5 km,
teritoriul administrativ al comunei in partea de vest.
In ultima parte a cursului sau, Oltul prezinta un traseu sinuos, formand in dreptul comunei Lunca o bucla energetica si
cateva ostroave. De asemenea, in partea de N, S si E exista cateva ''belciuge''.
Oscilatiile mari de debit pot produce la inundarea ''belciugelor'', ostroavelor si a zonelor de lunca, dar nu si a vetrelor
satelor aflate pe grinduri.
In prezent functioneaza hidrocentrala Izbiceni, ultima din salba de hidrocentrale de pe Olt, al carei loc de acumulare se
afla la limita teritoriului administrativ al comunei.
Un alt rau care strabate comuna Lunca este raul Sai (Oltul Mic), avand o albie serpuitoare si un debit relativ neinsemnat.
Din cauza pantei foarte reduse, viteza de curgere a apei este foarte mica.
Saiul este folosit de locuitorii comunei Lunca pentru irigarea gradinilor de zarzavat, adaparea vitelor.
Lacuri, balti, mlastini, vai temporare
Vaile temporare au dimensiuni mici si sunt reprezentate de Valea Mare.
Aceasta vale este alimentata de precipitatii ce cad mai ales primavara si toamna sau de aversele din timpul verii.
La nivelul comunei Lunca a existat Lacul Galdau si mai multe balti, dar care au fost drenate catre un canal, canal care in
perioada verii seaca.
In prezent in comuna Lunca nu mai exista lacul si baltile.
Elemente de biogeografie
Vegetatia
Din punct de vedere al vegetatiei, comuna Lunca este amplasata in zona de silvostepa. Obisnuit, silvostepa se prezinta
ca o alternanta de suprafete mai mari sau mai mci de stepa si de padure (R.Calinescu, 1969).
Formatia zonala de stejar brumariu (Quercus pedunculiflora) cuprinde cateva comunitati, cea mai importanta fiind cea a
stejarului brumariu pe cernozoim, cu substrat de loess.
Stratul arborilor este format din stejar brumariu (Quercus pedunculiflora). Rare exemplare de par, ulm (Ulmus foliacea,
Ulmus procera), par argintiu (Pinus elaeagrifolia).
Un al doilea strat il formeaza artarul (Acer).
Stratul arbustilor este bine constituit, mai ales in padurile batrane rarite. Acesta este format indeosebi din paducel

(Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spimosa), lemn cainesc (Ligustrum vulgare).

Stratul ierbaceu contine atat elemente de padure cat si de stepa. Mai frecvente sunt firuta de livada, paiusul (Festuca
sulcata), umbra iepurelui (Asparagus officinalis), usturoita (Alliaria officinalis).
Stejarul pufos (Quercus pubescens) cuprinde de asemenea cateva comunitati mai insemnate. Este frecvent intalnit
stejaretul de stejar pufos pe substrat de loess.
Stratul arborilor, foarte rar si scund, este format apropape numai din stejar pufos (Quercus pubescens) la care se
asociaza putine exemplare de ulm (Ulmus folicea), par paduret. Destul frecvent este visinul de stepa, migdalul pitic
(Amigdalus nana), scumpia (Cotinus coggygria).
In luminisuri, stratul ierbos este bine dezvoltat si format mai ales din specii xerofile: paius (Festuca valesiaca), jales
(Salvia pratensis), coada soricelului (Achilea setacea).
La nivelul comunei Lunca, toate caracteristicile enuntate anterior se regasesc pe teritoriul satelor Lunca si Prundu.
Vegetatia ierboasa a silvostepei se poate reconstitui intr-o anumit masura pe baza peticelor de pajisti pastrate in poienile
padurilor. In general pajistile de silvostepa apartin grupei de formatii de paiusuri-colilii-diverse ierburi (Festuca valesiaca,
Festuca sulcata).
Aceste pajisti sunt formate pe langa specii xerofile cum sunt paiusul (Festuca valesiaca), colilia (Stipa joannis), negara
(Stipa capillata), pirul (Agropyrum intermedium); din multe specii subxerofile sau chiar submezofile cum sunt: firuta de
livada, trifoiul (Trifolium montanum), rogozul.
Pajistile degradate de silvostepa au o compozitie floristica foarte degradata.
Principalele specii componente sunt:

paiusurile,
pelinita,
pirul gros (Cynodon dactylon),
laptele cainelui,
coada soricelului,
plante ruderale (buruieni).
Azonal, vegetatia de lunca este alcatuita din paduri:
salcii (salix sp- o frumoasa plantatie de salcie exista in satul Pleasov),
plop (Plopus sp),
stejar pedunculat,
ulm (Ulmus folicea, Ulmus procera),
frasin (Frassinus pallisae, Frassinus holotrichea)
pajisti (trifoi, rogoz, piripig, papura, stuf).
Subarborele padurilor de lunca cuprinde sanger, soc, catina, plante agatatoare- vita salbatica, iedera; iar stratul ierbaceu
este compus din plante higrofile.In lacuri se intalnesc: iarba broastelor si broscarita.
Desi nu intra in circuitul national ca o pondere reprezentativa, au importanta pentru economia nationala padurile de cer
(Quercus cerris), stejar pufos (Quercus pubescens), zavoaiele de salcie (Salex sp) si plop (Plopus sp).
Fauna
Structura faunei se afla in raport de interdependenta cu vegetatia si conditiile mediului inconjurator.
Modificarile pe care fauna le-a suferit in urma actiunilor de defrisare a padurilor, de indiguire a zonelor de lunca, de desecare
a baltilor s-au resfrant si asupra lumii animale.
Mamiferele sunt reprezentate indeosebi de rozatoare:

iepure (Lepus europaeus),

popandaul (Citellus citellus),
harciogul (Cricetul cricetus),
soareci de camp (Microtus arvalis).
Pe langa acestea se mai intalnesc vulpea, viezurele, mistretul.
O mare raspandire o au pasarile:
mierla (Turdus merula),
prepelita (Coturnix coturnix),
cioara,
stancuta,
cotofana,
ciocanitoarea,
pitigoiul, graurul,

sitarul, in padurile de cer si garnita (Quercus farnetto), iar in zavoaiele de lunca se gasesc in plus cucul,
diferite specii de privighetori (Luscinia sp).
Sparcaciul (Otis tetrox) si potarnichea (Pardis, pardix) sunt protejate, fiind declarate monumente ale naturii.
Se mai afla si o serie de pasari care-si fac cuibul pe pamant:

ciocarlia de camp,
ciocarlia mare,
fasa de camp,
presura de gradina,
precum si o diversitate de pasari de balta.
Fireste, nu lipsesc reptilele specifice regiunii de campie (gusterul, soparla, sarpele), batracienii (broasca rosie de padure,
broasca raioasa comuna), precum si insectele gasteropodele.
Ihtiofauna celor doua rauri (Olt si Sai) este reprezentata prin pesti precum: crap,(Cyprinus caprio), caras (Carassius
auratus), salau (Olt).
Solul
Rolul factorilor pedogenetici
Formarea solurilor este rezultatul actiunii indelungate a uniui intreg complex de factori naturali, denumiti factori
pedogenetici (M. Geanana, 1971). Deci, solul reprezinta un produs de sinteza si se formeaza in urma unei interactiuni a
sapte factori;

Roca de solidificare
Clima
Vegetatia
Relieful
Apa freatica, apa stagnanta
Timpul
Omul
Roca de solidificare
Ca factor de formare a solului este subordonata altor factori naturali cum sunt: vegetatia si clima.
Acest lucru este scos in evidenta de faptul ca pe roci diferite ia nastere acelasi tip de sol, daca celelalte conditii de
solidificare sunt aceleasi. De exemplu, cernoziomul se poate forma pe diferite roci: loess, nisipuri, argile. Pe de alta parte pe
aceesi roca se pot forma tipuril genetice diferite de sol, daca conditiile bioclimatice de solidificare sunt diferite, de exemplu:
pe loess se pot intalni soluri diferite: cernoziom sol podzolic.
In cazul in care roca nu influenteaza ritmul solidificarii, solurile de acelasi fel, ca tip genetic, dar formate pe roci diferite vor
avea fertilitati naturale in functie de natura chimica, mineralogica si granulometrica.
Pentru geografia solurilor importanta mai au si conditiile geologice si cele tectonice.
Sub aspectul naturii petrografice, rocile de solidificare se impart in doua mari categorii:

roci compacte sau consolidate, reprezentate prin roci eruptive, metamorfice si unele roci sedimentare.
roci afanate sau mobile, reprezentate prin argile, nisipuri, loess.
Pentru teritoriul comunei Lunca, importanta si raspandirea solurilor o au rocile afanate. Cea mai mare raspandire in cadrul
rocilor afanate o au depozitele loessoide, care au favorizat dezvoltarea solurilor.
Clima
Clima cu elementele sale componente: precipitatii, temperatura, vant, este un factor activ in formarea solului.
Clima influenteaza procesele de formare a solurilor, atat direct cat si indirect.
In mod direct, climatul influenteaza procesul de formare a solului prin intermediul vegetatiei a carei dezvoltare este in
stransa legatura cu clima.
Temperatura influenteaza forma sub care cad precipitatiile, evaporarea acestora, precum si starea de inghet si dezghet a
solului.
In formarea solului un interes deosebit prezinta cunoasterea temperaturii solului, care determina regimul hidrotermic al
solului.
Vegetatia
Acest factor contribuie la formarea invelisurilor solului, atat cantitativ, prin materie organica introdus in sol, cat si calitativ,
prin actiunea organismelor vii.
Vegetatia reprezinta cel mai important factor de formare a solului. Aproape fiecare de tip de formatie vegetala actioneaza
intr-un anumit fel.

Sub vegetatia ierboasa apa se pierde intr-o cantitate foarte mica prin evapotranspiratie, pierderea cea mai mare are loc
prin evaporare directa, astfel incat apa se infiltreaza in soluri, revine la suprafata tot prin sol, nu prin planta, aducand cu ea si
sarurile. Sub padure cea mai mare parte a apei se pierde prin trenspiratie. Vegetatia are un rol foarte important in protejarea
solului impotriva eroziunii.
Relieful
Importanta reliefului in formarea solului provine din faptul ca reprezinta spatiul in cadrul caruia se manifesta formarea si
evolutia solului. Relieful are un rol direct sau indirect in formarea solului.
Rolul direct se manifesta sub forma unor procese geomorfologice cum sunt procesele de deplasare a maselor de pamant,
alunecari.
Rolul indirect se manifesta prin repartitia solurilor, influentand circulatia apei, climei, cat si vegetatiei. Prin configuratia
generala a reliefului, prin inclinarea si expozitia versantilor conditioneaza regimul de caldura, incalzirea neuniforma a
diferitelor parti ale formelor de relief, de umiditate si tipul de vegetatie. Acest rol se observa mai ales in zona de campie,
unde procesele de eroziune sunt slabe si unde predomina acumularea materialului.
In cadrul teritoriul comunei studiate, influenta directa a reliefului este mai putin evidenta, datorita faptului ca acesta este
foarte putin accidentat.
Apele freatice si stagnante
Apa freatica intervine in formarea si evolutia solurilor numai cand ea se gaseste la mica adancime. Daca apa freatica are
scurgere naturala si este slab mineralizata vor lua nastere lacovistile.
Timpul
Este unul din factorii importanti in toate procesele naturale sau artificiale. Durata procesului de solidificare este cunoscuta
sub denumirea de varsta absoluta a solului, ea depinzand in principal de varsta teritoriului respectiv.
O serie de factori locali pot frana insa formarea si evolutia solurilor, determinand astfel varsta lor relativa.
In cadrul teritoriului comunei Lunca se pot intalni soluri de varsta mai tanara (solurile de lunca) si soluri mai vechi (in zona
campului).