Grup scolar Liviu Rebreanu Hida

Variatiile activitatii solare-factor de modificare a echilibrului climatic

prezentare

Clima
Clima este efectul pe termen lung al radiatiei solare asupra suprafetei variate si asupra atmosferei Pamantului, care se manifesta prin schimbari ale factorilor atmosferici in timp ce acesta se roteste. Cel mai bine poate fi nteleasa ca media schimbarilor de temperatura anuale combinata cu media precipitatiilor dintr-o anumita zona geografica. Climatul reprezinta ansamblul caracteristicilor elementelor climatice ale unui anumit teritoriu, bine precizat, caracterizate printro anumita omogenitate si specificitate. Cuvantul CLIMA vine din limba greaca, unde klima inseamna inclinatia soarelui. Clima este influentata in principal de radiatia solara si variatiile sale anuale, de latitudine, dar si de structura complexa a atmosferei, de altitudine, de apropierea de ocean sau de mare, de formele de relief (mai ales muntii si dealurile).

FACTORII GENETICI AI CLIMEI

FACTORII GENETICI AI CLIMEI

Factori Radiativi Energia radiana provenita de la soare (constanta solara)constituie principala sursa pentru geneza elementelor climatice, a climei in general si a nuantelor sale teritoriale. Expresia cea mai clara o reprezinta radiatia solara totala anuala. Factorii Dinamici Principalele sisteme de vanturi , cu influenta puternica asuprei climei zonelor si regiunilor pe care le strabatFactori fizico-geografici Factorii fizico-geografici, care tin de caracteristicile suprafetei terestre, nuanteaza foarte mult elementele climatice si tipurile de clima.

Factorii raiativi si radiatiile solare

Soarele este steaua in jurul careia se roteste Pamantul si care intretine viata pe planeta noastra, prin lumina si caldura pe care le degaja. Nu este decat una din sutele de miliarde de stele obisnuite care populeaza galaxia noastra. Soarele este o sursa de lumina si de caldura intretinuta prin reactii de fuziune nucleara, care se produc in regiunea sa centrala. Situat la numai 150 de milioane de kilometri distanta de Pamant, Soarele este de 270000 de ori mai aproape decat celelalte stele (Proxima, vizibila in constelatia Centaur). Aceasta apropiere fizica relativa explica importanta sa pe cer :de aceea Soarele nu apare ca un simplu punct luminos, ci ca o sfera orbitoare, la suprafata careia astronomii izbutesc sa discearna niste detalii, folosindu-se de instrumente adecvate. La fel ca si celelalte stele, Soarele este o enorma bula de gaze, in adancul careia se produc reactii de fuziune nucleara. Energia lui provine din fuziunea hidrogenului in heliu. In fiecare secunda, in interiorul astrului, 600 de milioane de tone de hidrogen sunt transformate in heliu, acest proces fiind insotit de o importanta degajare de energie.

Suprafata solara Lumina pe care noi o primim de la Soare provine dintr-un strat cu o grosime de numai 200km. El este cel care ii confera Soarelui aspectul unui disc cu marginea foarte clara. Astronomii folosesc denumirea de fotosfera pentru acest strat. Ea formeaza ceea ce se numeste suprafata solara. In anumite perioade, suprafata solara se acopera de pete intunecate. Soarele este o masa de materie gazoasa si fierbinte care emite radiatii la o temperatura efectiva de aproximativ 6000C si care degaja cantitati enorme de energie la suprafata lui. O mica fractiune din aceasta energie se intercepteaza cu Pamantul si este stocata timp de secole, de plante prin procesul de fotosinteza. Rata de interceptie a Pamantului cu radiatia solara este necesarul de energie al omului. Spre exemplu, in Statele Unite, in fiecare an, energia solara care poate fi captata este de 1500 de ori mai mare decat necesarul de energie al omenirii.

Radiaia solar Este radiaia electromagnetic emis de Soare avnd lungimi de und din ntregul spectru al undelor electromagnetice. Trecnd prin atmosfera Pmntului, o parte a radiaiei solare este absorbit, nclzind aerul, o alt parte este mprtiat de moleculele aerului, vaporii de ap, pulberile din atmosfer (constituind radiaia solar difuz), dar cea mai mare parte ajunge pe suprafaa Pamntului (constituind radiaia solar direct). Intensitatea radiaiei solare este cantitatea de radiaie solar, ce cade pe o anumit suprafa terestr n decursul unei perioade de timp i se determin cu ajutorul pirheliometrelor i a radiometrelor. Spectrul i intensitatea radiaiei solare difuze depind de natura particulelor ntlnite. Cnd atmosfera este curat sunt mprtiate ndeosebi radiaiile cu lungimi de und mici, ceea ce explic albastrul cerului. Intensitatea radiaiei solare directe depinde de starea atmosferei i de poziia pe glob, avnd variaii zilnice i anuale n funcie de micarea globului terestru, aceasta fiind cauza modificrilor de temperatur de la zi la noapte i de la un anotimp la altul.

Constanta solara Intensitatea medie de radiatie solara pe care am masura-o in exteriorul atmosferei Pamantului si la un unghi corect care sa fie acelasi cu directia radiatiei, este de 1.94 cal/cm2. Aceasta caracteristica se numeste constanta solara si este echivalenta cu 1.1 kw/yd.

Factorii care cauzeaza variatia radiatiei solare

Radiatia solara este consumata prin absorbtia ei de unele gaze din atmosfera, de nori si de factori geometrici care trebuie luati in considerare cand suprafata pe care cade radiatia solara nu este aceeasi cu suprafata incidenta. Media de radiatie solara care ajunge la suprafata pamantului poate varia de la 90% sau mai mult in zilele senine. Totusi, in timp ce totalul de radiatie solara este imens, zona in care poate fi captata aceasta energie solara este vasta, energia este difuza, iar o masina solara ar trebui sa aiba suprafete intinse de panouri solare pentru colectarea energiei solare daca se doreste energie electrica. Desi energia solara este gratuita, ea nu este este folosita pe scara larga deoarece echipamentele pentru colectare, stocare, sunt foarte costisitoare.

Activitatea Solara
Cnd Soarele devine mai activ, suprafaa sa se acoper de pete i se observ mai multe erupii solare dect pn atunci. Acestea elibereaz n spaiu, printre altele, i mnunchiuri enorme de raze invizibile: raze X, raze ultraviolete, unde radio. Ele sunt nsoite i de producerea unui flux intens de particule atomice, ncrcate electric: vntul solar. Cele care au mai mult energie ajung pn la Pmnt n cteva ore i se strng n jurul planetei noastre. Ptrunznd n atmosfer, ele produc raze mictoare frumos colorate, aurorele polare. n emisfera nordic acestea sunt numite i aurorele boreale; n emisfera sudic sunt numite aurorele australe. Ele au aspectul unor perdele mari, roiatice sau verzui, care unduiesc pe cer. Se pare c variaiile activitii solare influeneaz clima de pe Pmnt. Astfel, din anul 1645 pn n 1715, nu s-a observat nici o pat pe Soare, iar aceast perioad a coincis cu anii cei mai friguroi ai "micii ere glaciare", o perioad n timpul creia temperaturile au fost anormal de sczute n toat Europa. Prin contrast, ncepnd de prin anul 1900, Soarele este mai activ i temperatura medie a Pmntului a crescut uor. Au fost descoperite multe legturi asemntoare ntre activitatea solar i perioadele de frig sau de canicul de pe Pmnt, dar nu se cunoate nc exact modul n care aceste variaii ale activitii solare acioneaz asupra climatului.

Variatia energiei solare Exista doua tipuri de variatii a energiei solare : pe o perioada lunga de timp , astronomii considera cresterea energiei solare cu aproximativ 10 % la fiecare 1 miliard de an . Acest lucru poate produce efectul de sera pe Pamnt ( temperaturile ridicate produc vapori de apa care duc la efectul de sera ) . pe perioade scurte de timp , exista diferite modificari ale energiei solare numite cicluri solare ( Soarele produce diferite tipuri de reactii nucleare care produc modificari ale compozitiei sale ) pe durata a milioane de ani pot modifica fluxul de energie solara . Variatiile solare pe termen lung nu pot fi cauza declansarii perioadelor de glaciatiune. Cele mai cunoscute modificari pe termen scurt sunt ciclurile solare ( care au diferite periodicitati : exemplu 11 ani ) care corespund cu perioadele reci ale perioadelor de glaciatiune .

Efecte asupra climei

Creterea frecvenei i puterii supraerupiilor solare va avea un impact mare asupra climei de pe Pmnt. Se pot observa urmtoarele transformri climatice. Regimul temperaturilor actuale se caracterizeaz prin instabilitate i contraste, dei s-a constatat c nu a mai crescut concentraia dioxidului de carbon, iar concentraia gazului metan a nceput s scad . Cmpul de presiune global continu s creasc. n 1994 s-a raportat o temperatur global maxim i existena fenomenului El-Nino aproape nentrerupt. .

Anul 1997 a fost considerat cel mai clduros an de cnd au nceput nregistrrile climatice n 1880. Deosebit de clduroi au fost i anii 1998 i 2002. Vara anului 2007 a fost de asemenea deosebit de clduroas, dobornd multe recorduri. nclzirea climei terestre se manifest printr-un exces de energie care se poate observa de exemplu n magnetosfer prin furtunile magnetice, iar n atmosfer prin apariia cicloanelor.

Are loc o nou distribuie a stratului de ozon. Crete afluxul de materiale radioactive prin regiunile polare i prin regiunile cu anomalii magnetice. Distribuia i mrimea pturii de ozon este un parametru important ce indic transformrile climatice de pe Pmnt [31-33]. Se raporteaz o continu diminuare a concentraiei de ozon din stratosfer n anumite regiuni, de exemplu n Siberia i o scdere global a coninutului de ozon la altitudini de 30-40 km [32, 34]. De asemenea n anumite regiuni (Novosibirsk) se constat o cretere a concentraiei de ozon de pn la 50 de ori fa de nivelul normal, astfel c ozonul ajunge s fie detectat olfactiv. Mirosul ozonului este detectabil n concentraii de peste 100 ug/m3. Modificarea regimului dinamic al ozonului indic apariia unor noi procese fizico-chimice n atmosfer.

ntr-un anumit fel, pe care nc nu-l nelegem, activitatea solar crete i nclzete clima terestr. Pe de alt parte, n ultimii 20 de ani, dei clima continu s se nclzeasc, numrul mediu de pete solare a rmas constant. Ceea ce ar putea nsemna c la nclzirea normal, produs de activitatea solar, se adaug nclzirea produs de specia uman, prin poluarea atmosferei. Pentru ca efectele nocive ale radiatiilor solare sa fie cat mai putine trebuie sa prevenim orice sursa care ar putea subtia stratul de ozon

Bibliografie 1. Carter B., Climate Change Hysteria Costing Billions, The Courier-Mail 18/6/2007 2. CEI Environmental Studies Program, Chapter 3: Global Warming: Messy Models, Decent Data, and Pointless Policy (Highlights). 3. Sheehan J. M., 'Hot Politics', United Nations' Experts Doctor Evidence, (July 1996). 4. Adler J. H., The Absurdity Of Trying To Control Climate, Atmospheric Physicist, July 1996 5. Singer F., A Review Of 'The Great Global Warming Swindle' , Atmospheric Physicist, March 19, 2007 6. Kenny A., The Ice Age Cometh, The Sunday Mail, 14 July 2002 7. Leidig M., Hotter-Burning Sun warming the Planet, The Washington Times, July 19, 2004. 8. Phillips T., Solar Storm Warning, 03.10.2006, http://science.nasa.gov/headlines/y2006/10mar_stormwarning.htm

Intocmit de elevii: Orlaie Stefan Huminic Mihaela

Prof. Coord: Ardelean Ioana Daniela