Tema proiectului:

Radiația Soarelui. Spectrul radiației solare.

 Soarele este steaua aflată în centrul Sistemului nostru Solar.

• Fotosferă (stratul inferior) – dă senzația de

strălucire și limitează discul solar, sursa celei
mai mari părți a radiației
• Cromosfera (atmosfera solară) – are o
grosime de mii de km grosime
• Coroana – poate fi observată doar cu
instrumente speciale

Energia provenită de la Soare (sub forma luminii, căldurii ș.a.) face posibilă întreaga viață
de pe Pământ, de exemplu prin fotosinteză, iar prin intermediul căldurii și clima favorabilă.
 Temperatura la suprafața Soarelui: 5778 K
Distanța față de Pămînt: 149 600 000 km
Masa Soarelui: 1,989 * 10^30 kg
Diametrul Soarelui: 695 510 km
Vîrsta Soarelui: 4,603 * 10^9 ani

În decursul următorilor aproximativ

5 miliarde de ani Soarele se va transforma
într-o gigantă roşie şi apoi într-o pitică
albă, în cursul acestui proces dând naştere
la o nebuloasă planetară.
 În miezul Soarelui hidrogenul se transformă în heliu prin
fuziune nucleară. În fiecare secundă, peste 4 milioane de tone de
Hidrogen materie sunt convertite în energie în nucleul soarelui, generându-se
74% astfel neutrino și radiație solară.

Soarele Activitatea magnetică a Soarelui generează o serie de efecte

Heliu cunoscute sub numele generic de activitate solară, incluzând petele pe

suprafaţa acestuia, erupţiile solare şi variaţii ale vântului solar, care
25%
dispersează materie din componenţa Soarelui în tot sistemul solar şi
chiar şi dincolo de el. Efectele activităţii solare asupra Pământului
includ formarea aurorelor polare, la latitudini nordice medii spre mari.
 Radiația Solară este radiația electromagnetică
emisă de Soare având lungimi de undă din întregul
spectru al undelor electromagnetice.

Radiația Solară se descompune în radiația

solară Difuză și cea Directă.
Trecând prin atmosfera Pământului, o parte a radiației
solare este absorbită, încălzind aerul, o altă parte este
împrăștiată de moleculele aerului, vaporii de apă,
Radiație Difuză - pulberile din atmosferă
și cea mai mare parte din radiație ajunge pe suprafața
Pămîntului – Radiație Directă.
 Radiaţia globală ajunsă de la
Soare, pe o suprafaţă orizontală la
nivelul solului într-o o zi senină,
reprezintă suma dintre radiaţia directă şi
radiaţia difuză.
 Radiația Directă recepționată pe plan orizontal se numește radiație orizontală directă.
Radiația Difuză se referă la radiația în care radiația solară este îndoită fără a schimba compoziția
monocromatică.

Radiațiile solare au caracteristici cum ar fi periodicitatea, randomitate și densitatea redusă a energiei:

Periodicitate: Periodicitatea radiației solare este cauzată de rotația Pământului și a orbitei Pământului în jurul
Soarelui.
Randomitate: radiația solară recepționată pe suprafața Pământului este afectată de nori, ceață, ploaie, zăpadă,
ceață și praf. Randamentul acestor factori determină caracterul aleatoriu al radiației solare.
Densitate redusă de energie: Conform datelor publicate de Organizația Mondială a Meteorologiei în 1981,
radiația directă la distanța medie față de atmosfera Pământului în afara atmosferei Pământului este de 1367 W /
ăm2 ± 7 W / m2 ("constanta soarelui").
 Spectrul radiației Solare – totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc, dispuse în
funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență (și înregistrate)
Domeniul Ultraviolet (UV) - Împrăștierea de către molecule și 3%
particulele de aerosoli și absorbția de către Ozon, dioxidul de Radiație
UV
sulf, dioxidul de azot și de către gaze în cantități mici.

Domeniul Infraroșu (IR) - Absorbție de către vaporii de apă și

particulele de aerosoli dar imprăștiere în mică măsură. Radiația
Solară
55% 42%
Domeniul Vizibil - Împrăștierea de către molecule și particulele
Radiație Lumină
de aerosoli, absorbție în mică măsură de particulele de aerosoli, IR Vizibilă
ozon și de către alte gaze în cantități mici.
 Razele UV sunt radiații electromagnetice cu o lungime de undă mai mică decât radiațiile luminii percepute de
ochiul omenesc, spectrul razelor ultraviolete este cuprins între lungimile de undă 10 - 380 nm. Expunerea intensă la razele
UV, fie naturale, fie artificiale, dăunează corpului omenesc.

Radiația IR este o radiație electromagnetică a cărei lungime de undă este mai lungă decât cea a luminii vizibile
(400 - 700 nm). Majoritatea radiației termice emise de către obiectele aflate la temperatura camerei este în infraroșu.
Energia în infraroșu este emisă sau absorbită de molecule atunci când se schimbă mișcările de rotație - vibrație.

Radiaţia Vizibilă include totalitatea radiaţiilor electromagnetice care au lungimea de

undă cuprinsă între 380 - 750 nm . Ele impresionează ochiul, principalele componente colorate
fiind în ordinea crescătoare a lui λ: violet, albastru, verde, galben, portocaliu, roşie. Ansamblul
acestor culori complimentare formează lumina albă.
 Ozonul molecular în straturile superioare ale atmosferei - Filtru pentru radiațiile Ultraviolete, efectul
crește cu scederea lungimii de undă.
Aproape toate radiațiile UV-A ajung la suprafața Pămîntului, aproape 90% din radiațiile UV-B sunt
absorbite de stratul de ozon, iar radiatiile UV-C sunt absorbite în totalitate. În timpul acestui proces se formează
ozon nou (O³) din oxigenul existent în atmosferă.

• 30% din radiatia solară extraterestre (galben) este reflectată înapoi în spațiu dar aproximativ 51% este
absorbită de Scoarța Terestră și ape, iar alte 19% sunt absorbite de către nori și atmosfera.

• Radiațiile IR de unde lungi (roșu) constau mai ales in energie de unde scurte transformată care este reradiată
de către Scoarța Terestră, ape, nori si atmosferă. Doar o mica cantitate a energiei ramane pe Pămînt fiind
suficientă pentru menținerea tuturor proceslor biologice pe Planeta noastră și pentru a pune în mișcare
sistemele meteorologice.
Efectele benefice a Radiație Solare:
(din punct de vedere biologic)

• Lumina ultravioletă de la Soare are proprietăţi antiseptice şi poate fi utilizată pentru a

steriliza diverse obiecte.

• Producţia de vitamină D.

• Cantitatea de lumină UV variază mult cu latitudinea locală, variaţia fiind responsabilă

pentru multe adaptări de natură biologică, cum ar fi variaţiile de culoare a pielii omului în
diferite regiuni ale globului.
 Intensitatea radiației solare este cantitatea de radiație solară, ce cade pe
o anumită suprafață terestră în decursul unei perioade de timp și se determină cu
ajutorul pirheliometrelor și a radiometrelor.

Spectrul și intensitatea radiației solare difuze depind de natura

particulelor întâlnite. Când atmosfera este curată sunt împrăștiate îndeosebi
radiațiile cu lungimi de undă mici, ceea ce explică albastrul cerului.

Intensitatea radiației solare directe depinde de starea atmosferei și de

poziția pe glob, având variații zilnice și anuale în funcție de mișcarea globului
terestru, aceasta fiind cauza modificărilor de temperatură de la zi la noapte și
de la un anotimp la altul.
 Fapte interesante despre Soare
o În prezent compoziţia masică a Soarelui este de circa 71% Hidrogen, 27.1% Heliu, 0.97% Oxigen şi alte
elemente în concentraţii mai reduse. Viteza de conversie a Hidrogenului în Heliu este în jur de 4,26
milioane tone/secundă. Se estimează că în acest ritm, în următorii 10 milioane de ani, se va consuma cca. 1%
din cantitatea actuală de hidrogen, durata de viaţă a Soarelui este estimată la circa 4 - 5 mlrd de ani.

o Căldura, sub formă de radiație infraroșie, creează pe Pământ temperatura medie globală necesară vieții și
asigură energia necesară circulației oceanice și atmosferice.

o Soarele are culoarea alb-argintie însă din cauza fenomenelor optice din atmosfera
Pământului, el pare roșu-gălbui.
o În miez, temperaturile ating 15 milioane °C, iar suprafaţa este friguroasă, atingând doar 5500 °C, suficient de mari încât să
topească diamantele. Apoi, se întâmplă ca în părţile superioare ale coroanei, temperaturile reîncep să crească, atingând
chiar şi 2 mln °C, nimeni nu cunoaște cum și de ce are loc acest fenomen.

o La 15 milioane de grade Celsius, Soarele nu are un miez dur. „De aici provin elementele grele, precum uraniul sau fierul.
Când stelele explodează, materialul este eliberat în spaţiu şi de aici avem fierul din sânge şi carbonul din celule, acesta
existând chiar înainte de naşterea Soarelui.
Concluzie
Radiația solară stă la baza a numeroase fenomene chimice, biologice și fizice din
atmosferă, de la suprafața Pămîntului și din mări.

Un efect major al radiației solare care ajunge la suprafața Pămîntului este încălzirea
acesteia, un fenomen vital pentru existența noastră. Avînd efecte asupra climei și
responsabilă de adaptarea organismului la un anumit mediu, face posibilă existența vieții pe
Pămînt.

Radiația Solară stimulează eliberarea hormonului se Serotonină, responsabil de

starea de bine, calm, concentrare și ajută la evitarea apariției depresiei sezoniere.