FACULTATEA DE MINE SPECIALIZAREA: INGINERIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI ÎN INDUSTRIE ANUL III
EFECTELE RADIAȚIILOR HERTZIENE
ASUPRA MEDIULUI Radiaţiile hertziene cunoscute şi sub denumirea de unde radio, se propagă în linie dreaptă şi cu viteză finită, având proprietatea de a se reflecta atunci când întâlnesc obiecte sau obstacole în calea lor. Datorită acestei proprietăţii, undele radio sunt utilizate în detectarea şi determinarea poziţiei unui obiect sau avion aflat în zbor, prin emisia unor unde radio, reflectarea lor de către obiect şi recepţionarea lor de la obiectul detectat. Undele hertziene sunt unde artificiale (unde fabricate de om). Mărimea caracteristică a undelor este frecvenţa. Când ascultăm un post de radio ştim că acesta emite pe o anumită frecvenţă, în funcţie de oraş. Există însă o limită pe scara frecvenţelor pentru aceste unde hertziene. Radiaţiile hertziene se produc prin saltul electronilor pe orbite mai apropiate între ele, cele care au un nivel energetic foarte scăzut. Radiaţiile hertziene sunt absorbite de către pământ, cele care au lungimi de undă cuprinse intre 1 centimetru si 30 metri, trec prin atmosfera Pământului numită fereastră radio. Radiaţiile hertziene care au lungimea de undă mai mare de 30 metri, suferă reflexia pe ionosferă. Datorita reflexiei acestor radiaţii emise din spaţiul cosmic, acestea nu pot fi în întregime studiate de la suprafaţa Pământului. În ultima perioadă de timp se folosesc sateliţi specializaţi care ne ajută să obţinem informaţii cu ajutorul undelor radio din spaţiul cosmic. Efectele undelor radio asupra sănătății au reprezentat punctul de interes a mii de studii științifice. Rezultatele acestor studii au dus la opinii ale numeroaselor organisme internaționale și ale autorităților din domeniul sănătății în diferite țări. Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Scientific Committee on Health, Environmental and Emerging Risks (SCHEER) și Comisia internațională privind protecția împotriva radiațiilor neionizante (ICNIRP) au stabilit că expunerea la rețelele fără fir și la utilizarea lor nu are efecte adverse pentru sănătatea publică dacă această expunere se situează sub limitele recomandate de ICNIRP. Însă, este important să fie făcută distincția între expunerea mobilă și expunerea la antenele-releu. În cazul expunerii mobile, expunerea utilizatorului la undele radio este apropiată, locală și limitată în timp. În cazul stațiilor de transmisie (antene-releu, emițătoare radio și TV), expunerea este îndepărtată, permanentă și mult mai slabă. Recomandări din domeniul sănătății cu privire la antene Până în prezent, experții internaționali nu au identificat niciun risc sanitar asociat expunerii la câmpurile electromagnetice emise de antenele-releu, cu condiția ca valorile limită de expunere a publicului să fie respectate. În memorandumul său din mai 2006 „Câmpurile electromagnetice și sănătatea publică: antenele-releu și tehnologia fără fir” (nr. 304), OMS reamintește că nivelul expunerii la radiofrecvențele antenelor-releu și ale rețelelor fără fir este atât de scăzut încât nu are niciun efect asupra sănătății omului. De asemenea, precizează și faptul că, date fiind frecvențele slabe și nivelurile expunerii, organismul absoarbe de cinci ori mai multe semnale de la radio FM și televiziune (care emit 24 de ore din 24 de mai bine de 60 de ani, fără niciun pericol dovedit pentru sănătatea comunităților locale) decât cele ale antenelor-releu. Drept urmare, autoritățile internaționale în domeniul sănătății indică faptul că nu există niciun risc pentru sănătate în cazul în care locuiţi în apropierea unei antene-releu. Recomandări din domeniul sănătății cu privire la telefoanele mobile De 20 de ani, telefoanele mobile au fost în centrul atenției în peste 1000 de studii științifice. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și grupurile formate din experți sanitari au analizat toate aceste studii științifice. În mai 2011, Centrul Internațional al Cercetării Cancerului (CIRC) a clasat câmpurile electromagnetice de radiofrecvență în categoria 2B „posibil cancerigene”. În această categorie 2B sunt incluse, de exemplu, și substanțele precum cafeaua sau murăturile. CIRC a ales grupa 2B din 5 clasificări predefinite. Prin această alegere indică faptul că legătura dintre undele radio și cancer nu este nici „demonstrată”, nici „probabilă”, care sunt alte două categorii ale sistemului său de clasificare.
În aprilie 2013, CIRC a publicat o monografie pentru a centraliza toate informațiile
disponibile legate de radiofrecvențe și sănătate: dozimetrie, mecanisme termice și atermice, biologie și epidemiologie. Studiul poate fi citit aici. În iunie 2011, reamintind clasamentul CIRC, OMS a conchis următoarele în memorandumul său cu nr. 193 „Câmpurile electromagnetice și sănătatea publică: telefoanele mobile”: „Până în prezent, nu a fost stabilit niciodată faptul că telefonul mobil poate avea un efect dăunător asupra sănătății”. Acest lucru se aplică tuturor telefoanelor mobile și fără fir, GSM (2G), UMTS (3G), LTE (4G), 5G, DECT și Wi-fi. În așteptarea rezultatelor studiilor aflate în desfășurare, OMS și grupurile de experți sanitari însoțesc această concluzie cu recomandări foarte ușor de aplicat pentru limitarea expunerii la undele radio, precum efectuarea apelurilor folosind un kit hands-free sau în zone în care recepția este de bună calitate (consultați rubrica noastră „cele mai bune practici”). Recomandări din domeniul sănătății cu privire la Wi-fi OMS și autoritățile din domeniul sănătății (Canada, Marea Britanie…) indică faptul că echipamentele wifi nu prezintă riscuri pentru sănătate în ceea ce privește emisiile lor foarte scăzute (sub 0,1 wați). Despre hipersensibilitatea electromagnetică Hipersensibilitatea electromagnetică (HSEM) a reprezentat subiectul cercetărilor științifice internaționale timp de mulți ani. În 2005, OMS a concluzionat în memorandumul său cu nr. 296 „Câmpurile electromagnetice și sănătatea publică: hipersensibilitatea electromagnetică” faptul că: „Nu există niciun criteriu clar de diagnosticare pentru această chestiune sanitară și nicio bază științifică pentru a permite stabilirea unei legături între simptomele de HSEM şi expunerea la câmpurile electromagnetice”. Concluziile acestui memorandum au fost confirmate de atunci de diferite centre din domeniul sănătății în Franța și în lume. Informarea populaţiei privind expunerea la câmpurile electromagnetice În România nivelurile maxime admisibile de expunerea la radiaţii (câmpuri) electromagnetice a populaţiei generale (expunere neprofesională) sunt stipulate în Normele privind limitarea expunerii populaţiei generale la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz, aprobate prin Ord. M.S.P. nr. 1193 din 29.09.2006 şi publicate în. Monitorul Oficial al României nr. 895 din 03.11.2006. Aceste norme asigură asigură maximă protecţie împotriva câmpurilor electromagnetice de radiofrecvenţă. Probleme asupra sănătăţii Staţiile de bază asigură comunicarea între telefoanele mobile sau între telefoanele mobile şi cele din reţelele de telefonie fixe. Această comunicaţie se asigură prin transmiterea semnalelor prin intermediul câmpurilor electromagnetice, iar echipamentul utilizat în acest scop sunt antenele care primesc şi emit semnalele de radiofrecvenţă. Intr-o staţie de bază pot fi amplasate mai multe antene de comunicaţie. Antenele plasate în staţiile de bază au în mod obişnuit în jur de 20 - 30 cm lărgime şi în jur de 1 m înălţime. Antenele sunt montate la înălţimi între 15 – 50 m de sol, pe acoperişurile clădirilor mai înalte sau pe turnuri, pe stâlpi sau piloni construiţi special pentru acest scop, pe dealuri. Câmpurile emise de aceste antene de mare directivitate sunt de regulă foarte înguste pe direcţia verticală şi destul de largi pe direcţia orizontală pentru a acoperi regiunea celulei. Aceasta înseamnă în jur de 10 grade lărgimea fasciculului pe direcţia verticală şi în jur de 120 grade pe orizontală. Din cauza că pe direcţia verticală împrăştierea semnalului emis este foarte mică – semnalul este foarte îngust, intensitatea câmpului RF la nivelul solului sau la nivelul acoperişului pe care este montată antena, în zona bazei antenei (în zona de sub antena) este foarte mică. Intensitatea câmpului RF emis de antenă, în faţa antenei la început creşte puţin (pe direcţia lobului principal) apoi descreşte cu cât ne îndepărtăm de antenă. Antenele sunt astfel construite încât emit practic întreaga putere prin suprafaţa anterioară a antenei în direcţia înainte. Aceste antene practic nu radiază cantitatea semnificativă de energie prin suprafaţa posterioară a antenei şi nici spre baza antenei. Ca urmare, nivelurile de energie spre părţile clădirii sau înspre interiorul clădirii pe care sunt montate antenele în mod obişnuit sunt foarte mici. În cazul în care ne aflăm în faţa antenei, pe direcţia emiterii fascicolului principal, câmpurile electric şi magnetic, deci şi densitatea de putere scad, iar la aproximativ 10 m de antenă ajung sub limitele admisibile de normele internaţionale considerate ca asigurând protecţia maximă. Dacă ne aflăm în spatele antenei, lateral sau sub antenă, câmpurile electric şi magnetic, deci şi densitatea de putere scad sub limitele admisibile de normele internaţionale considerate ca asigurând protecţia maximă, la distanţa de 2 – 3 m de antenă. Antenele trebuie plasate astfel încât să existe un spaţiu liber de cel puţin 10 m în faţa antenei (în direcţia lobului principal). În cazul antenelor montate pe acoperişurile clădirilor, locul unde sunt plasate antenele trebuie pe cât posibil fie semnalizat corespunzător, fie împrejmuit cu un gard de protecţie situat la 2 – 5 m de antenă, fie ambele, pentru a nu permite locatarilor, altor persoane să intre în zona din preajma antenei unde s-ar putea să existe un nivel al câmpului RF care să depăşească nivelurile admise de reglementările naţionale şi internaţionale. Efecte asupra sănătăţii Până în prezent nu există studii care să fi demonstrat cu dovezi ştiinţifice concludente existenţa unor efecte adverse asupra sănătăţii dacă nivelurile de expunere la câmpurile RF sunt sub limitele specificate de normele internaţionale şi dacă energia câmpurilor RF care pot interacţiona cu ţesuturile din organism au niveluri de putere mult prea mici pentru a produce încălzire semnificativă (peste 1 grad Celsius) a ţesutului în care sunt absorbite. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), pentru a răspunde la efectele pe care le pot avea câmpurile RF asupra sănătăţii populaţiei, a iniţiat o acţiune de sintetizarea tuturor materialelor publicate conţinând rezultatele investigaţiilor privind efectele biologice şi efectele asupra stării de sănătate. Ca urmare au fost inventariate peste 25.000 de articole ştiinţifice publicate în ultimii 30 de ani. În urma studierii evaluării şi cântăririi dovezilor ştiinţifice din aceste materiale Organizaţia Mondială a Sănătăţii a ajuns la concluzia că în prezent nu există dovezi ştiinţifice care să confirme vreo consecinţă asupra sănătăţii datorate expunerii la câmpuri electromagnetice de joasă frecvenţă sau de radiofrecvenţă dacă expunerea este sub limita prevăzută de normele internaţionale. Cu toate acestea, OMS a recunoscut necesitatea de a face o evaluare mai corectă şi mai eficientă a riscului pentru sănătate prezentat de expunerea la aceste câmpuri RF şi a promovat acţiuni care să susţină aceste cercetări. Normele naţionale privind nivelurile de expunere la câmpuri electromagnetice În anul 2002 Ministerul Sănătăţii şi Familiei a adoptat prevederile privind nivelurile de referinţă din Recomandările Consiliului Uniunii Europene şi a emis prin Ord. M.S. F. nr. 1007 din 13.12.2002 „Normele de reglementare a nivelurilor de referinţă admisibile de expunere a populaţiei generale la câmpurile electromagnetice cu frecvenţa de la 0 Hz la 300 Ghz”. Aceste norme au fost publucate în Monitorul Oficial al României nr. 929 din 18.12.2002. În anul 2006 Ministerul Sănătăţii Publice (M.S.P.) a transpus integral prevederile Recomandării 519/1999 a Consiliului Uniunii Europene şi a emis prin Ord. M.S.P. nr. 1193 din 29.09.2006 „Normele privind limitarea expunerii populaţiei generale la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz”. Aceste norme au fost publicate în Monitorul Oficial al României nr. 895 din 03.11.2006.