UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI

FACULTATEA DE MINE
SPECIALIZAREA: IM21

REFERAT
la disciplina
INVESTIGAREA FACTORILOR DE MEDIU

-Poluarea aerului-

COORDONATOR:
Conf.univ.dr.ing.: CIOLEA DANIELA-IONELA

Student: …………………………………

-2021-

1
 CUPRINS

INTRODUCERE................................................................................................................ 3
CAPITOLUL 1
DESCRIEREA GENERALĂ A FACTORULUI DE MEDIU – AER......................... 4
1.1. Indictori de calitate........................................................................................................ 4
1.2. Surse de poluare............................................................................................................ 5
1.3. Prevenirea poluării........................................................................................................ 5
CAPITOLUL 2
SITUAŢIA ACTUALĂ PRIVIND ÎNCADRAREA ÎN LEGISLAŢIA ÎN
VIGOARE A PROTECŢIEI MEDIULUI....................................................................... 6
2.1. Directive europene transpuse în legislaţia românească................................................. 6
2.2. Valori limită de emisie. Standarde................................................................................ 7
CAPITOLUL 3
POLUAREA AERULUI.................................................................................................... 15
3.1. Poluarea naturală........................................................................................................... 15
3.2. Poluarea artificială......................................................................................................... 16
3.2.1. Poluarea fizică............................................................................................... 16
3.2.2. Poluarea chimică........................................................................................... 19
3.2.3. Poluarea 21
biologică.........................................................................................
3.2.4. Poluarea prin accidente tehnologice............................................................. 21
3.3. Poluarea în România..................................................................................................... 23
CAPITOLUL 4
METODE/TEHNICI/TEHNOLOGII DE DEPOLUARE A AERULUI...................... 26
4.1. Procese naturale de epurare........................................................................................... 26
4.2. Metode de depoluare..................................................................................................... 26
4.3. Tehnologii de depoluare................................................................................................ 27
CONCLUZII....................................................................................................................... 29
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................ 31

2
 INTRODUCERE

Deteriorarea mediului presupune ,,alterarea caracteristicilor fizicochimice şi structurale

ale componentelor naturale şi antropice ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii
biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra
calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea
resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a
teritoriului),,.
Prin poluant se înţelege ,,orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau
sub formă de vapori ori de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau
vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor
vii şi aduce daune bunurilor materiale, iar poluarea reprezintă introducerea directă sau indirectă a
unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor
materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în
alte scopuri legitime.
Poluarea este o problemă a fiecărei ţări, dar, în acelaşi timp, este şi o problemă
internaţională datorită consecinţelor social-economice pe care le poate produce (poluare
transfrontieră).
Ca noţiune, protecţia mediului înconjurător a fost şi este de cele mai multe ori asociată
fenomenului de poluare, dar în realitate conţinutul acestei noţiuni este mult mai cuprinzător.
Protecţia mediului are în vedere următoarele acţiuni: gospodărirea raţională a resurselor, evitarea
dezechilibrelor prin conservarea naturii, evitarea poluării mediului precum, reconstrucţia
ecologică a acestuia.
Măsurile de protecţie a mediului trebuie să cuprindă ,,instituirea unei obligaţii, stabilirea
unor condiţii speciale şi stipularea unor interdicţii privind utilizarea raţională a resurselor
naturale, prevenirea şi combaterea poluării mediului şi a efectelor dăunătoare ale fenomenelor
naturale asupra elementelor sale componente. Toate aceste măsuri au un sigur scop şi anume cel
de menţinere a echilibrului ecologic în vederea asigurării unor condiţii de viaţă şi de muncă tot
mai bune generaţiilor viitoare.
Poluarea aerului este una dintre formele de poluare cu efecte majore, dezastruoase,
asupra mediului înconjurător. Din punct de vedere tehnic, orice modificare fizică, biologică sau
chimică în atmosferă poate fi denumită poluare a aerului și apare atunci când orice gaz nociv,
praf sau fum, intră în atmosferă și afectează plantele, animalele precum și ființele umane.
Implicit, poluarea aerului presupune poluarea atmosferei și astfel orice gaz sau substanță
care patrund în atmosferă pot crea dezechilibre nedorite pe termen mediu și lung. De aceea,
subțierea stratului de ozon din atmosferă (cel care ne protejează de efectele negative ale
radiațiilor ultraviolete)  cauzat de poluarea aerului reprezintă o amenințare majoră pentru
existența ecosistemelor de pe planetă și reprezintă provocarea supremă pe care omenirea trebuie
să o depășească în ciuda diferendelor politice de pe scena internațională.
Poluarea atmosferică dăunează sănătății umane și mediului. În Europa, emisiile multor
poluanți atmosferici au scăzut substanțial în ultimele decenii, determinând o îmbunătățire a
calității aerului în regiune. Cu toate acestea, concentrațiile poluanților atmosferici continuă să fie
foarte mari, iar problemele legate de calitatea aerului persistă. O proporție semnificativă a
populației Europei locuiește în zone, în special orașe, unde apar depășiri ale standardelor de
calitate a aerului: poluarea cu ozon, dioxid de azot și pulberi în suspensie (PM) induce riscuri
grave pentru sănătate. Mai multe țări au depășit în 2020 una sau mai multe limite de emisie la
patru poluanți atmosferici importanți. Reducerea poluării atmosferice rămâne așadar importantă.

3
 CAPITOLUL 1
DESCRIEREA GENERALĂ A FACTORULUI DE MEDIU - AERUL

1.1. Indicatori de calitate

Noțiunea de aer atmosferic

Aerul atmosferic, alături de alte componente ale mediului ambiant, are o însemnătate
vitală foarte importantă pentru natură. Aerul este un amestec de azot şi oxigen necesar activităţii
vitale a organismelor aerobe, inclusiv a oamenilor. Acest amestec conţine şi o cantitate
neînsemnată de alte gaze: neon, argon, heliu, cripton, xenon, radon, bioxid de carbon, hidrogen,
vapori de apă şi alte particule, care practic nu au nici o influenţă asupra organismelor vii. Dar
dezvoltarea societăţii umane, spre regret, duce la crearea unui impact antropic şi tehnogen
negativ asupra calităţii aerului.

Indici de calitate ai aerului

Sursa: www.calitateaer.ro

Indicele specific de calitate a aerului, pe scurt "indice specific", reprezintă un sistem de

codificare a concentrațiilor înregistrate pentru fiecare dintre următorii poluanți monitorizați: 
1. Dioxid de sulf (SO2)
2. Dioxid de azot (NO2)
3. Ozon (O3)
4. Particule în suspensie < 2.5 μm (PM2.5)
5. Particule în suspensie < 10 μm (PM10)
Indicele general se stabilește pentru fiecare dintre stațiile automate din cadrul Retelei
Naționale de Monitorizare a Calității Aerului, ca fiind cel mai mare dintre indicii specifici
corespunzători poluantților monitorizați.
Indicele general și indicii specifici sunt reprezentați prin numere întregi cuprinse între 1 și
6, fiecare număr corespunzând unei culori.
Indicii specifici și indicele general ai stației sunt afișați din oră în oră.

Evaluarea calității aerului

Asigurarea evaluării calităţii aerului și monitorizarea indicatorilor de calitate este
reglementată prin Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, care prevede
realizarea evaluării calității aerului prin măsurări în puncte fixe sau, după caz, prin modelarea
matematică a dispersiei poluanților emiși în atmosferă. De asemenea, pe baza evaluării calității
aerului se stabilește numărul, tipul și amplasamentul punctelor fixe de măsurare și poluanții
evaluați.
Încadrarea în regimurile de evaluare A, B sau C a ariilor din zone şi aglomerări s-a
realizat pe baza rezultatelor obținute în urma evaluării calităţii aerului la nivel național care a
utilizat atât măsurări în puncte fixe, realizate cu ajutorul stațiilor de măsurare care fac parte din
Rețeaua Naționala de Monitorizare a Calităţii Aerului, aflată în administrarea autorităţii publice
centrale pentru protecția mediului, cât și pe baza rezultatelor obținute din modelarea matematică
a dispersiei poluanților emiși în aer.
În zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare A pentru dioxid de sulf,
dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon,
arsen, cadmiu, mercur, nichel și benzo(a)piren evaluarea calităţii aerului înconjurător se

4
realizează prin măsurări în puncte fixe. Aceste măsurări în puncte fixe pot fi suplimentate cu
tehnici de modelare și/sau măsurări indicative.
În zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare B pentru dioxid de sulf,
dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon,
arsen, cadmiu, mercur, nichel și benzo(a)piren evaluarea calității aerului înconjurător se poate
realiza prin utilizarea unei combinații de măsurări în puncte fixe și tehnici de modelare și/sau
măsurări indicative.
În zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare C pentru dioxid de sulf,
dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon,
arsen, cadmiu, mercur, nichel și benzo(a)piren tehnicile de modelare sau tehnicile de estimare
obiective ori ambele sunt suficiente pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător.
În Ordinul nr. 36/2016 sunt prezentate listele cu unitățile administrativ-teritoriale
întocmite în urma încadrării în regimurile de evaluare a ariilor din zonele și aglomerările
prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător. 
 
1.2. Surse de poluare

Sursele de poluare ale mediului ambiant se împart în două mari categorii:

 surse de impurificare cu particule solide;
 surse de impurificare cu gaze şi vapori.
De asemenea, sursele de poluare se împart în surse naturale şi surse artificiale
(antropice):
 Surse naturale de poluare sunt: erupţiile vulcanice, praful aeropurtat, dispersia sării
marine, emisiile de compuşi organici volatili din plante, emanaţiile de gaze din sol, poluarea
produsă de procese naturale de descompunere în sol a substanţelor organice, incendiile de păduri
etc.
 Sursele artificiale de poluare sunt reprezentate de: arderea combustibililor fosili şi
nefosili în producerea de energie electrică, transporturi, industrie şi gospodării; procese
industriale şi utilizarea solvenţilor, de exemplu, în industria chimică şi extractivă; agricultură;
tratarea deşeurilor etc.

1.3. Prevenirea poluării

Măsuri împotriva poluării aerului:

 diminuarea emisiilor de gaze și pulberi în aer cu ajutorul filtrelor și a unor tehnologii
moderne aplicate în industrie;
 construirea de vehicule cât mai puțin poluante;
 plantarea unor zone verzi de protecție;
 producerea energiei prin procedee nepoluante (solar, eolian);
 utilizarea carburanților nepoluanți de către autovehicule sau dotarea acestora cu filtre
speciale;
 extinderea și protejarea spațiilor verzi, a parcurilor, a gardurilor vii;
 protejarea pădurilor;
 amplasarea în locuri speciale a rampelor de gunoi și transportul acestuia cu autovehicule
închise;
 amplasarea noilor obiective industriale în afara zonelor de locuit;
 supraînălțarea coșurilor, la unitățile care generează mari cantități de fum și gaze;
 realizarea unei perdele vegetale de protecție, în jurul unor întreprinderi industriale,
răspunzătoare de poluarea aerului atmosferic;
 interzicerea claxonatului și a altor surse generatoare de zgomot.

5
 CAPITOLUL 2
SITUAŢIA ACTUALĂ PRIVIND ÎNCADRAREA ÎN LEGISLAŢIA ÎN VIGOARE A
PROTECŢIEI MEDIULUI

2.1. Directive europene transpuse în legislaţia românească

Legislația națională în domeniul calității aerului înconjurător

 Legea Calității Aerului nr. 104/2011
Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător 
 Hotărârea Guvernului nr. 257/2015
Hotărârea Guvernului nr. 257/2015 privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor de
calitate a aerului, a planurilor de acțiune pe termen scurt și a planurilor de menținere a calităţii
aerului.
 Hotărârea Guvernului nr. 336/2015
Hotărârea Guvernului nr. 336/2015 pentru modificarea anexelor nr. 4 și 5 la Legea nr. 104/2011
privind calitatea aerului înconjurător.
 Ordinul Ministrului nr. 1206/2015
Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1206/2015 pentru aprobarea listelor cu
unitățile administrativ-teritoriale întocmite în urma încadrării în regimuri de gestionare a ariilor
din zonele şi aglomerările prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului
înconjurător.
 Ordinul Ministrului nr. 36/2016
Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 36/2016 pentru aprobarea listelor cu
unităţile administrativ-teritoriale întocmite în urma încadrării în regimurile de evaluare a ariilor
din zonele și aglomerările prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului
înconjurător.
 Hotărârea Guvernului nr. 806/2016
Hotărârea Guvernului nr. 806/2016 pentru modificarea anexelor nr. 4, 5, 6 şi 7 la Legea nr.
104/2011 privind calitatea aerului înconjurător.
 Ordinul nr. 598/2018
Ordinul 598/2018 privind privind aprobarea listelor cu unitățile administrativ-teritoriale
întocmite în urma încadrării în regimuri de gestionare a ariilor din zonele și aglomerările
prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător.

Legislația europeană în domeniul calității aerului înconjurător

 Directiva 2004/107/CE
Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind
arsenicul, cadmiul, mercurul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice în aerul
înconjurător;
 Directiva 2008/50/CE
Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind
calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa;
 Decizia 2011/850/CE
Decizia 2011/850/CE de stabilire a normelor pentru Directivele 2004/107/CE şi 2008/50/CE ale
Parlamentului European şi ale Consiliului în ceea ce priveşte schimbul reciproc de informaţii şi
raportarea privind calitatea aerului înconjurător;
 Directiva (UE) 2015/1480
Directiva 2015/1480 a Comisiei din 28 august 2015 de modificare a mai multor anexe la
Directivele 2004/107/CE și 2008/50/CE ale Parlamentului European și ale Comisiei prin care se
stabilesc normele privind metodele de referință, validarea datelor și amplasarea punctelor de
prelevare pentru evaluarea calității aerului înconjurător

6
 2.2. Valori limită de emisie. Standarde

Plafoanele naționale de emisie

Pentru România, plafoanele naţionale de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot,
compuşi organici volatili şi amoniac, stabilite pentru anul 2010 şi ulterior, sunt prevăzute în
Anexa II  la Protocolul CLRTAP referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării şi nivelului de
ozon troposferic, adoptat la Gothenburg la 1 decembrie 1999 (denumit Protocolul Gothenburg),
ratificat prin Legea 271/2003. 
Protocolul Gothenburg stabileşte măsuri de reglementare şi control a emisiilor de dioxid
de sulf, oxizi de azot, amoniac şi compuşi organici volatili provenite din surse staţionare şi surse
mobile, şi reglementează cantitatea maximă dintr-o substanţă care poate fi emisă la nivel naţional
în decursul unui an calendaristic (plafon de emisie), prin stabilirea pentru fiecare Parte, respectiv
Stat Membru a unor plafoane naţionale de emisie, pentru anul 2010 şi ulterior. 
Prevederile Protocolului Gothenburg sunt preluate la nivelul UE prin prevederile
Directivei nr. 2001/81/CE privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi
atmosferici (denumită Directiva NEC), transpusă în legislația națională prin HG nr. 1856/2005.
Plafoanele naţionale de emisie stabilite pentru România pentru 2010 şi ulterior  sunt
prezentate în tabelul de mai jos:

Dioxid de sulf Ozixi de azot (mii Amoniac Compuşi organici

(mii tone/an) tone/an) (mii tone/an)
volatili (mii tone/an)

918 437 210 523

Poluanți atmosferici
1.Dioxid de sulf SO2
Caracteristici generale
Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amărui,
neinflamabil, cu un miros pătrunzător care irită
ochii și căile respiratorii.
Surse naturale:
erupțiile vulcanice, fitoplanctonul marin,
fermentația bacteriană în zonele mlăştinoase,
oxidarea gazului cu conținut de sulf rezultat din
descompunerea biomasei.
Surse antropice:
(datorate activităţilor umane): sistemele de
încălzire a populației care nu utilizează gaz
metan, centralele termoelectrice, procesele
industriale (siderurgie, rafinărie, producerea
acidului sulfuric), industria celulozei și hârtiei
și, în măsură mai mică, emisiile provenite de la
motoarele diesel.
Efecte asupra sănătății populației
În funcție de concentrație și perioada de expunere dioxidul de sulf are diferite efecte
asupra sănătăţii umane. Expunerea la o concentrație mare de dioxid de sulf, pe o perioadă scurtă
de timp, poate provocă dificultăți respiratorii severe. Sunt afectate în special persoanele cu astm,
copiii, vârstnicii și persoanele cu boli cronice ale căilor respiratorii. Expunerea la o concentrație

7
redusă de dioxid de sulf, pe termen lung poate avea ca efect infecții ale tractului respirator.
Dioxidul de sulf poate potența efectele periculoase ale ozonului.
Efecte asupra plantelor
Dioxidul de sulf afectează vizibil multe specii de plante, efectul negativ asupra structurii
și țesuturilor acestora fiind sesizabil cu ochiul liber. Unele dintre cele mai sensibile plante sunt:
pinul, legumele, ghindele roșii și negre, frasinul alb, lucerna ,murele.
Efecte asupra mediului
În atmosferă, contribuie la acidifierea precipitațiilor, cu efecte toxice asupra vegetației și
solului. Creșterea concentrației de dioxid de sulf accelerează coroziunea metalelor, din cauza
formării acizilor. Oxizii de sulf pot eroda: piatră, zidăria, vopselurile, fibrele, hârtia, pielea și
componentele electrice.
Metode de măsurare
Metoda de referință pentru măsurarea dioxidului de sulf este cea prevazută în standardul
SR EN 14212 «Aer înconjurător. Metoda standardizată pentru măsurarea concentrației de dioxid
de sulf prin fluorescența în ultraviolet».

Norme 
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
Dioxidul de sulf - SO2

Prag 500 ug/m3 - măsurat timp de 3 ore consecutiv, în puncte reprezentative pentru
de calitatea aerului pentru o suprafată de cel putin 100 km2 sau pentru o întreaga zonă
alertă sau aglomerare, oricare dintre acestea este mai mică.

Valori 350 ug/m3 - valoarea limită orară pentru protecția sănătații umane
limită 125 ug/m3 - valoarea limită zilnică pentru protecția sănătații umane

Nivel 20 ug/m3 - nivel critic pentru protecția vegetației, an calendarisitic și iarnă

critic (1 octombrie - 31 martie)
 
2.Oxizi de azot NOx (NO/NO2)
Caracteristici generale
Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive,
care conțin azot și oxigen în cantităţi variabile.
Majoritatea oxizilor de azot sunt gaze fără culoare
sau miros.
Principalii oxizi de azot sunt:
- monoxidul de azot (NO) care este un gaz incolor
şi inodor;
- dioxidul de azot (NO2) care este un gaz de
culoare brun-roșcat cu un miros puternic,
înecăcios.
Dioxidul de azot în combinație cu particule din
aer poate forma un strat brun-roșcat.
În prezența luminii solare, oxizii de azot pot
reacționa și cu hidrocarburile formând oxidanți
fotochimici. Oxizii de azot sunt responsabili pentru ploile acide care afectează atât suprafața
terestră cât și ecosistemul acvatic.
Surse antropice: oxizii de azot se formează în procesul de combustie atunci când combustibilii
sunt arși la temperaturi înalte, dar cel mai adesea ei sunt rezultatul traficului rutier, activităţilor
industriale, producerii energiei electrice. Oxizii de azot sunt responsabili pentru formarea

8
smogului, a ploilor acide, deteriorarea calităţii apei, efectului de seră, reducerea vizibilităţii în
zonele urbane.
Efecte asupra sănătăţii populației
Dioxidul de azot este cunoscut ca fiind un gaz foarte toxic atât pentru oameni cât și
pentru animale (gradul de toxicitate al dioxidului de azot este de 4 ori mai mare decât cel al
monoxidului de azot). Expunerea la concentrații ridicate poate fi fatală, iar la concentrații reduse
afectează țesutul pulmonar. Populația expusă la acest tip de poluanți poate avea dificultăți
respiratorii, iritații ale căilor respiratorii, disfuncții ale plămânilor. Expunerea pe termen lung la o
concentrație redusă poate distruge țesuturile pulmonare ducând la emfizem pulmonar.
Persoanele cele mai afectate de expunerea la acest poluant sunt copiii.
Efecte asupra plantelor și animalelor
Expunerea la acest poluant produce vătămarea serioasă a vegetației prin albirea sau
moartea țesuturilor plantelor, reducerea ritmului de creștere a acestora. Expunerea la oxizii de
azot poate provoca boli pulmonare animalelor, care seamănă cu emfizemul pulmonal, iar
expunerea la dioxidul de azot poate reduce imunitatea animalelor provocând boli precum
pneumonia şi gripă.
Alte efecte
Oxizii de azot contribuie la formarea ploilor acide şi favorizează acumularea nitraților la
nivelul solului care pot provoca alterarea echilibrului ecologic ambiental. De asemenea, poate
provoca deteriorarea ţesăturilor și decolorarea vopselurilor, degradarea metalelor.
Metode de măsurare
Metoda de referință pentru măsurarea dioxidului de azot și a oxizilor de azot este cea
prevăzută în standardul SR EN 14211 «Aer înconjurător. Metoda standardizată pentru măsurarea
concentrației de dioxid de azot și monoxid de azot prin chemiluminescența».
 
Norme
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
Oxizi de azot - NOx

Prag 400 ug/m3 - măsurat timp de 3 ore consecutive, în puncte reprezentative pentru
de calitatea aerului pentru o suprafața de cel puțin 100 km2 sau pentru o întreaga zonă
alertă sau aglomerare, oricare dintre acestea este mai mică.

Valori 200 ug/m3 NO2 - valoarea limită orără pentru protecția sănătăţii umane
limită 40 ug/m3 NO2 - valoarea limită anuală pentru protecția sănătăţii umane

Nivel 30 ug/m3 NOx - nivelul critic anual pentru protecția vegetației

critic

3.Ozon O3
Caracteristici generale
Gaz foarte oxidant, foarte reactiv, cu miros înecăcios. Se
concentrează în stratosferă și asigură protecția împotriva
radiației UV dăunătoare vieții. Ozonul prezent la nivelul
solului se comportă ca o componentă a "smogului
fotochimic". Se formează prin intermediul unei reacții care
implică în particular oxizi de azot și compuși organici volatili.
Efecte asupra sănătăţii 
Concentrația de ozon la nivelul solului provoacă iritarea
traiectului respirator și iritarea ochilor. Concentrații mari de
ozon pot provoca reducerea funcției respiratorii.

9
Efecte asupra mediului
Este responsabil de daune produse vegetației prin atrofierea unor specii de arbori din zonele
urbane.
Metode de măsurare
metoda de referință pentru măsurarea ozonului este cea prevăzută în standardul SR EN 14625:
«Aer înconjurător. Metoda standardizată pentru măsurarea concentrației de ozon prin fotometrie
în ultraviolet».

Norme
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
Ozon - O3

Prag de alertă 240 ug/m3- media pe 1 h

Valori țintă 120 ug/m3 - valoare țintă pentru protecția sănătății umane (valoarea maximă
zilnică a mediilor pe 8 ore)
18.000 ug/m3 x h (AOT40) - valoare țintă pentru protecția vegetației
(perioadă de mediere: mai - iulie)

Obiectiv pe 120 ug/m3 - obiectivul pe termen lung pentru protecția sănătății umane
termen lung (valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore dintr-un an calendaristic)
6000 ug/m3 x h (AOT40) - obiectivul pe termen lung pentru protecția
vegetației (perioadă de mediere: mai - iulie)

4.Monoxid de carbon CO
Caracteristici generale
La temperatura mediului ambiental, monoxidul
de carbon este un gaz incolor, inodor, insipid, de
origine atât naturală cât și antropică. Monoxidul
de carbon se formează în principal prin arderea
incompletă a combustibililor fosili.
Surse naturale:
arderea pădurilor, emisiile vulcanice și
descărcările electrice.
Surse antropice: se formează în principal prin
arderea incompletă a combustibililor fosili.
Alte surse antropice: producerea oțelului și a
fontei, rafinarea petrolului, traficul rutier, aerian
şi feroviar.
Monoxidul de carbon se poate acumula la un
nivel periculos în special în perioada de calm
atmosferic din timpul iernii și primăverii (acesta
fiind mult mai stabil din punct de vedere chimic
la temperaturi scăzute), când arderea combustibililor fosili atinge un maxim. Monoxidul de
carbon produs din surse naturale este foarte repede dispersat pe o suprafața întinsa, nepunând în
pericol sănătatea umană.
Efecte asupra sănătăţii populației
Este un gaz toxic, în concentrații mari fiind letal (la concentrații de aproximativ 100
mg/m3) prin reducerea capacitații de transport a oxigenului în sânge, cu consecințe asupra
sistemului respirator și a sistemului cardiovascular.
La concentrații relativ scăzute:
- afecteză sistemul nervos central;
10
- slăbeşte pulsul inimii, micșorând astfel volumul de sânge distribuit în organism;
- reduce acuitatea vizuală și capacitatea fizică;
- expunerea pe o perioadă scurtă poate cauza oboseală acută;
- poate cauza dificultăți respiratorii și dureri în piept persoanelor cu boli cardiovasculare;
- determină iritabilitate, migrene, respirație rapidă, lipsă de coordonare, greață, amețeală,
confuzie, reduce capacitatea de concentrare.
Segmentul de populație cea mai afectată de expunerea la monoxid de carbon o reprezintă:
copiii, vârstnicii, persoanele cu boli respiratorii și cardiovasculare, persoanele anemice,
fumătorii.
Efecte asupra plantelor
La concentrații monitorizate în mod obișnuit în atmosferă nu are efecte asupra plantelor,
animalelor sau mediului.
Metode de măsurare
Metoda de referință pentru măsurarea monoxidului de carbon este cea prevăzută în
standardul SR EN 14626 «Aer înconjurător. Metoda standardizată pentru măsurarea
concentrației de  monoxid de carbon prin spectroscopie în infraroşu nedispersiv».
 
Norme
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
Monoxid de carbon - CO

Valoare 10 mg/m3 - valoarea limită pentru protecția sănătății umane (valoarea maximă
limită zilnică a mediilor pe 8 ore)

5. Benzen C6H6
Caracteristici generale
Compus aromatic foarte ușor, volatil și solubil
în apă. 90% din cantitatea de benzen în aerul
ambiental provine din traficul rutier. Restul de
10% provine din evaporarea combustibilului la
stocarea și distribuția acestuia.
Efecte asupra sănătății
Substanta cancerigenă, încadrată în clasa A1 de
toxicitate, cunoscută drept cancerigenă pentru
om. Produce efecte dăunătoare asupra
sistemului nervos central.
Metode de măsurare
Metoda de referință pentru măsurarea
benzenului este cea prevăzută în standardul SR
EN 14662 «Calitatea aerului înconjurător.
Metoda standardizată pentru măsurarea
concentrației de benzen » părțile 1, 2 și 3.
 
Norme
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
Benzen - C6H6

Valoare limită 5 ug/m3 - valoarea limită anuală pentru protecția sănătății umane.

11
6.Particule în suspensie PM10 si PM2,5
Caracteristici generale
Particulele în suspensie reprezintă un amestec complex
de particule foarte mici și picături de lichid.
Surse naturale: erupții vulcanice, eroziunea rocilor
furtuni de nisip și dispersia polenului.
Surse antropice: activitatea industrială, sistemul de
încălzire a populației, centralele termoelectrice. Traficul
rutier contribuie la poluarea cu pulberi produsă de
pneurile mașinilor atât la oprirea acestora cât și datorită
arderilor incomplete.
Efecte asupra sănătăţii populaţiei
Dimensiunea particulelor este direct legată de potențialul
de a cauza efecte. O problemă importantă o reprezintă
particulele cu diametrul aerodinamic mai mic de 10
micrometri, care trec prin nas și gât şi pătrund în alveolele pulmonare provocând inflamații și
intoxicări. Sunt afectate în special persoanele cu boli cardiovasculare și respiratorii, copiii,
vârstnicii şi astmaticii. Copiii cu vârsta mai mică de 15 ani inhalează mai mult aer, și în
consecință mai mulți poluanți. Ei respiră mai repede decât adulții și tind să respire mai mult pe
gură, ocolind practic filtrul natural din nas. Sunt în mod special vulnerabili, deoarece plămânii
lor nu sunt dezvoltați, iar țesutul pulmonar care se dezvoltă în copilărie este mai sensibil.
Poluarea cu pulberi înrăutăţeşte simptomele astmului, respectiv tuse, dureri în piept și dificultăți
respiratorii. Expunerea pe termen lung la o concentrație scăzută de pulberi poate cauza cancer și
moartea prematură.
Metode de măsurare
Metoda de referință pentru prelevarea şi măsurarea PM10  și PM2,5 este cea prevăzută în
standardul EN 12341 «Aer înconjurător. Metoda standardizată pentru măsurarea gravimetrică
pentru determinarea fracției masice de PM10 sau PM2,5 a particulelor în suspensie».
 
Norme
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
Particule în suspensie - PM10

Valori limită 50 ug/m3 - valoarea limită zilnică pentru protecția sănătăţii umane
40 ug/m3 - valoarea limită anuală pentru protecția sănătăţii umane
 
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
Particule în suspensie - PM2,5

Valoare 25 ug/m3 - valoarea-tintă anuală

țintă

Valori 25 ug/m3 - valoarea limită anuală care trebuie atinsă până la 1 ianuarie 2015
limită 20 ug/m3 - valoarea limită anuală care trebuie atinsă până la 1 ianuarie 2020

7.Plumb (Pb) si alte metale toxice cadmiu (Cd), arsen (As), nichel (Ni) si mercur (Hg)
Caracteristici generale
Metalele toxice provin din combustia cărbunilor, carburanților, deșeurilor menajere, etc. și din
anumite procedee industriale. Se găsesc în general sub formă de particule (cu excepția
mercurului care este gazos). Metalele se acumulează în organism și provoacă efecte toxice de

12
 scurtă și/sau lungă durată. În cazul expunerii la
concentrații ridicate ele pot afecta sistemul nervos,
funcțiile renale, hepatice, respiratorii.
Metode de măsurare
Metoda de referința pentru măsurarea Pb, Aş, Cd şi Ni
este cea prevăzută în standardul SR EN 14902 « Calitatea
aerului înconjurător. Metoda standardizată pentru
determinarea Pb, Cd, Aş, și Ni în fracţia PM10 a
particulelor în suspensie. Metoda de referință pentru
măsurarea concentrației de mercur total gazos în aerul
înconjurător este cea prevăzută în standardul SR EN
15852 » Calitatea aerului ambiant. Metoda standardizată
pentru determinarea mercurului gazos total. 
 
Norme
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
Plumb - Pb

Valoare limită 0,5 ug/m3 - valoarea limită anuală pentru protecția sănătății umane
 
 
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
Aş, Cd şi Ni

Arsen 6 ng/m3 - valoarea țintă pentru conținutul total din fracția PM10, mediată pentru un
an calendaristic.

Cadmi 5 ng/m3 - valoarea țintă pentru conţinutul total din fracția PM10, mediată pentru un
u an calendaristic.

Nichel 20 ng/m3 - valoarea țintă pentru conţinutul total din fracția PM10, mediată pentru
un an calendaristic.

 
8.Hidrocarburi aromatice policiclice HAP
Caracteristici generale
Hidrocarburile aromatice polinucleare HAP sunt
compuși formați din 4 până la 7 nuclee benzenice.
Acești compuși rezultă din combustia materiilor fosile
(motoarele diesel) sub formă gazoasă său de particule.
Cea mai studiată este benzo(a)pirenul. Hidrocarburile
aromatice polinucleare sunt cunoscute drept
cancerigene pentru om.
Metode de măsurare
Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea
BaP este cea prevăzută în standardul SR EN 15549 -
Calitatea aerului înconjurător. Metoda standardizată
pentru măsurarea concentrației de benzo(a)piren în
aerul înconjurător. În absența standardelor CEN
pentru prelevarea și analiza HAP se utilizează metoda
descrisă în standardul SR ISO 12884 - Aer înconjurător. Determinarea hidrocarburilor aromatice

13
policiclice totale (faza gazoasă și particule). Prelevare pe adsorbant și filtru urmată de analiză
prin cromatografie în fază gazoasă/spectrometrie de masă.

Norme
Legea nr. 104 din 15 iunie 2011 
Hidrocarburi aromatice policiclice HAP

Benzo (a) 1 ng/m 3 - valoarea țintă pentru conținutul total al fracției PM10 mediată pe
piren parcursul unui an calendaristic

Standardele europene:
PM – pentru PM10, valoarea limită zilnică este de maxim 50μg/m³ şi cea anuală de 20
μg/m³; iar pentru PM 2,5 de 25/m³ pe zi  i 10/m³ pe an.
Ozon – valoarea limita orală zilnică pentru protecţia sănătăţii umane impusă de către UE
şi susţinută la nivel de recomandare este de 100 μg/m³.
Dioxidul de azot – valoarea limită orală zilnică pentru protecţia sănătăţii umane impusă
de către UE şi susţinută la nivel de recomandare este de 200 μg/m³, iar media anuală limită de
40μg/m³.

CAPITOLUL 3
14
 POLUAREA AERULUI

3.1. Poluarea naturală

Sursele naturale de poluare - provoacă poluări importante ale atmosferei numai în cazuri
excepţionale.
 Erupţiile vulcanice determină eliminarea în atmosferă a unor produşi toxici în stare
gazoasă, lichidă sau solidă cu efecte negative asupra mediului. Cenuşa vulcanică, vaporii de apă
şi gazele emanate, sub formă de compuşi cu S, oxizi de N şi de C, formează în atmosferă nori
groşi care, purtați de curenții de aer se pot deplasa la distanțe mari de locul în care a avut loc
erupţia.
Remanenţa acestor suspensii în atmosferă este mare, influenţând dispersia energiei
radiate de Pământ şi contribuind la accentuarea fenomenului denumit „efect de seră”.
Efect de seră - procesul de încălzire al unei planete datorat reflectării spre suprafaţa
acesteia a radiaţiei emise, din cauza prezenţei în atmosferă a unor gaze cu efect de seră (vapori
de apă, dioxid de carbon, metan). În ultima jumătate de secol cantităţile mari de gaze cu efect de
seră emise în atmosferă au diminuat permeabilitatea atmosferei pentru radiaţiile calorice
reflectate de Pământ spre spaţiul interplanetar conducând la aşa-numitul fenomen de încălzire
globală.
 Furtunile de praf şi de nisip - important factor în poluarea aerului.
În perioade lipsite de precipitaţii solul pierde partea aeriană a vegetaţiei rămânând expus
acţiunii vântului. De pe sol se ridică o parte din particulele componente care se transformă în
suspensii aeriene reţinute în atmosferă perioade lungi de timp.
Depunerea suspensiilor prin sedimentare sau ca urmare a efectului de spălare realizat de
ploi se poate produce la distanţe mari în raport cu locul în care au fost produse. Cercetările
efectuate în această privinţă au arătat că deşertul Sahara înaintează în fiecare an cu 1,5 - 10 Km.
La noi în ţară furtunile de praf sunt caracteristice lunii aprilie care este o lună vântoasă
(23 aprilie 1960, 18 aprilie 1965 şi 24 aprilie 1973 când, primele două au purtat un praf galben
din loessuri asiatice iar ultima praf şi nisip de culoare roşie de origine nord-africană).
 Incendiile naturale se produc, în general, în anii deosebit de secetoşi când umiditatea
scade natural sub pragul critic.
Incendiile maselor vegetale prin cantităţile mari de fum şi cenuşă pe care le eliberează, prin
oxizii de S, N, C rezultaţi şi prin distrugerea vegetaţiei determină:
 inhibarea dezvoltării plantelor;
 reducerea vizibilităţii;
 apariţia de probleme ale aparatului respirator
 apariţia de alunecări de teren

 Alte sursele naturale de poluare:

• omul şi animalele - prin procesele fiziologice evacuează în mediu dioxid de carbon, viruşi etc.;
• plantele - eliberează în mediu fungi, polen, substanţe organice şi anorganice;
• solul - eliberează în mediu viruşi, pulberi ca urmare a fenomenului de eroziune;
• apa - prin aerosoli încărcaţi cu săruri cum ar fi sulfaţi sau cloruri;
• descompunerea substanţelor organice - eliberează CH4, H2S, NH3 etc.;
• radioactivitatea terestră implicată prin radionuclizi emişi de roci, precum şi radioactivitatea
cosmică;
• descărcările electrice - produc ozon în troposferă.

15
 3.2. Poluarea artificială
3.2.1. Poluarea fizică

Poluarea fizică include poluarea fonică și poluarea radioactivă.

Poluarea fonică este un tip de poluare a mediului care presupune prezența unor zgomote
deranjante, provocate de activitățile oamenilor (transport, industrii). Cele mai recente date ale
Agenției Europene de Mediu, instituția care monitorizează problemele de mediu din statele
Uniunii Europene, arată că cel puțin 1 din 5 europeni este expus la niveluri de zgomot
considerate nocive pentru sănătate, adică acele niveluri care depășesc 55 de decibeli.‍
Principala sursă de poluare fonică în Europa este traficul rutier, care  afectează
aproximativ 113 milioane de cetățeni. 22 de milioane de persoane sunt victimele zgomotului
produs de traficul feroviar, 4 milioane au de suferit din cauza traficului aerian și sub 1 milion din
cauza zgomotelor care provin din industrii.

Care sunt efectele poluării fonice? 

Poluarea fonică este responsabilă de 12.000 de decese premature/an în Uniunea
Europeană și contribuie la 48.000 de cazuri noi de boli cardiace ischemice pe an. 22 de milioane
de oameni au probleme cu nervii din cauza ei, iar 6,5 milioane suferă cronic de tulburări de somn
severe.
În esență, nivelurile ridicate de zgomot nu doar că afectează și distrug numeric din
celulele ciliate din urechea internă , celule vitale pentru auz, dar sunt interpretate drept semnale
de pericol de către creier. Astfel, se produce un răspuns de stres, iar organismul eliberează așa-
numiții hormoni de stres: adrenalina, cortizolul , noradrenalina, ce produc efecte la nivel celular,
soldate cu : creșterea tensiunii arteriale, a frecvenței cardiace (pulsului), cu scăderea imunității și
a calității somnului.  
Ce soluții sunt pentru diminuarea poluării fonice?
Sunt câteva măsuri pe care putem să le luăm la nivel individual astfel încât să reducem
poluarea fonică. Medicii ne recomandă ca atunci când ascultăm muzică, să nu depășim 60% din
bara de volum a dispozitivului la care ascultăm și să nu depășim o oră de ascultare continuă.
Dacă locuim în zone aglomerate, sunt recomandate căștile care reduc zgomotul (antifonice). Iar
pentru un somn mai liniștit, putem apela la dopurile de urechi. Autoritățile ar putea de asemenea
să facă ceva. De exemplu, ar fi folositoare panourile antifonice, care se plasează pe marginea
autostrăzilor și a șoselelor aglomerate.

16
Cum sunt afectate păsările de poluarea fonică?
Nu doar oamenii suferă de pe urma poluării fonice, ci și păsările. Chiar dacă unele vietăți
se pot adapta schimbărilor din mediul urban, zgomotul le deteriorează auzul și le influențează
procesul de reproducere. 
Anumite studii experimentale din
alte țări au arătat că în condiții de
zgomot cauzat de trafic intens de
exemplu, exista o fluctuație a
nivelului hormnilor de stres al
păsărilor. Mai mult, sunetele
variabile și bruște (care au si
intensități mari) pot deteriora
auzul acestora. Multe specii se
bazează pe comunicare audio
(teritorialitate, alarme etc.), iar în
prezența unui nivel mare al
zgomotului, comportamentul acestora este afectat. — Sebastian Bugariu, biolog
De asemenea, sunt studii care arată că în prezența unui zgomot de tipul celui generat de
șoselele intens circulate, abundența indivizilor unei specii poate scădea cu peste un sfert față de
habitate similare lipsite de astfel de zgomot.
Cum sunt afectați copiii de poluarea fonică?
Zgomotul îi poate
afecta pe copii în mai
multe feluri: le scade
motivația, nu se mai pot
exprima la fel de coerent,
au probleme de ascultare
și concentrare.
Școlile care se află
de exemplu în jurul
aeroporturilor sunt expuse
la un risc mai mare,
pentru că se confruntă
constant cu un nivel
ridicat al poluării fonice.
Aeroportul Heathrow din UK a găsit o soluție inovatoare, astfel încât să îi protejeze pe
elevii care învățau în școlile din jur. Reprezentanții aeroportului au plătit construirea unor
”adăposturi” pentru momentele în care copiii ieșeau la o oră în aer liber sau în pauză. Ei au dat
startul și apoi alte școli au construit astfel de structuri care aveau forma unor tuburi cu pereți din
pământ.
S-a dovedit că acele construcții au redus cu 17 decibeli zgomotul provocat de avioane.
Chiar dacă auzeau totuși zgomotul pe fundal, copiii și profesorii se puteau auzi între ei, față de
alte dăți. 
Poluarea fonică afectează viețuitoarele din mări și oceane
Zgomotele provenite din trafic și diferite industrii afectează și viețuitoarele marine. Sunt
multe specii care comunică prin sunete pentru a-și găsi hrana sau pentru a anunța
apariția unui inamic. 
Poluarea fonică provocată de oameni afectează oceanele și provoacă un stres faunei
marine mai mare decât se credea anterior , arat un nou studiu. Zgomotele generate de oameni
schimbă comportamentul și fiziologia organismelor marine, ba chiar perturbă procesul de
reproducere și crește riscul de mortalltate, potrivit Yale Environment 360.

17
 În ultimele decenii, nivelul  poluării fonice  marine a crescut semnificativ din cauza
intensificării pescuitului, transportului maritim și a dezvoltării infrastructurii.
Activitatea umană nu doar că a făcut oceanul mai zgomotos, dar a acoperit sunetele emise
de animalele marine. Pentru animalele marine, sunetul este un semnal crucial. Le permite să
comunice și să adune informații la distanțe mari și din toate direcțiile. Folosesc sunetul pentru a
localiza hrana de exemplu și pentru a se avertiza reciproc de posibile pericole.
Poluarea fonică și cea atmosferică merg mână în mână
Acțiunile care ar lupta atât cu poluarea fonică, dar și cu cea atmosferică ar ajuta un număr
mai mare de oameni. Inițiativele de reducere a acestor fenomene s-ar baza în special pe
diminuarea traficului, promovarea mașinilor ”verzi” și a clădirilor eficiente din punct de vedere
energetic. Toate aceste măsuri ar fi benefice pentru oameni și pentru mediu, în sensul în care ar
reduce și gazele cu efect de seră. Acținile concrete necesită însă colaborarea dintre experți pe
mediu, transporturi și sănătate.
Ca și în cazul poluării
atmosferice, activitățile oamenilor
de zi cu zi au un impact direct
asupra poluării fonice. Chiar dacă
pe moment nu ne dăm seama și
credem că anumite zgomote sunt
necesare (de exemplu să claxonăm
în continuu timp de un minut
pentru că cineva ne-a deranjat în
trafic), sunetele deranjante ne fac
rău nouă, celor din jur și
viețuitoarelor din natură. Așa că
indicat este să ne gândim cum
putem reduce poluarea fonică și cum putem să ne protejăm astfel încât sănătatea noastră să nu fie
afectată pe termen lung.‍
Poluarea fonică este un fenomen prezent în viața noastră de zi cu zi. Poate că ne-am
obișnuit deja cu anumite zgomote și nu le mai băgăm în seamă, însă pe termen lung, ele ne
provoacă numeroase boli și duc la un somn de proastă calitate. 
Poluarea radiactivă
Poluarea radioactivă poate fi definită ca o creştere a radiaţiilor, ca urmare a utilizării de
către om a substanţelor radioactive. Radiaţiile emise de substanţele radioactive sunt de trei
tipuri:
- radiaţii gamma, constituite din unde electromagnetice de mare frecvenţă, foarte
penetrante;
- radiaţii beta, compuse din electroni a căror viteză de deplasare este apropiată de a
luminii şi pot pătrunde în ţesuturile vii, până la mai mulţi centimetri;
- radiaţii alfa încărcate pozitiv, care sunt nuclei de heliu, foarte puţin penetranţi pentru
ţesuturile vii.
Radioactivitatea poate fi naturală şi artificială.
Radioactivitaea naturală este propietatea unor elemente chimice de a emite spontan
radiaţii.
Sursele naturale şi uzuale de radiaţii radioactive sunt:
a) radiatia cosmică formată din protoni, neutroni şi mezomi;
b) minereuri radioactive din sol;
c) raze cosmice care conţin izotopi radioactivi şi pot fi ingerate prin alimente;
d) expunerele medicale (radiografii, tratamente cu raze X, iradieri cu cobalt);
e) radioactivitatea naturală suplimentară determinată de ape radioactive, deşeuri bogate în
substanţe radioactive;
f) emanaţii de radiu din roci.

18
 Radioactivitatea artificială este fenomenul de emisie de radiaţii indusă prin reacţii
nucleare. Reacţia nucleară este procesul prin care are loc interacţia între un nucleu şi o particulă
proiectil (neutron, proton, etc.).
Sursele generatoare de radioactivitate artificială (antropogene) sunt:
a) bombele nucleare;
b) experienţele nucleare;
c) reactoarele nucleare;
d) deseurile radioactive produse în urma unor activităţi ale reactoarelor nucleare;
e) accidentele nucleare.
Un exemplu tipic de nerespectare a normelor de exploatare îl constitue cazul Cernobîl
(25-26 aprilie 1986, chiar şi recent) soldat cu explozie şi incendiu, care a dus la împrăştierea în
mediu a unei cantităţi mari de radionuclizi. Primele victime au fost pompierii care au participat
la stingerea acestor focare. Produşii de activare cât şi particule ale combustibilului nuclear au
ajuns în atmosferă, unde prin curent de aer s-au depus în toată zona nordică a continentelor. Cele
mai afectate au fost regiunile din Ucraina, Bielarus, Rusia, Norvegia, Finlanda. Ulterior prin
deplasările maselor de aer acestea au ajuns şi în România. Materia vie fucţioneaza ca factor de
control al proceslor chimice atât în scoarţa terestră cât şi în apă.
Efectele poluării radioactive
Din punctul de vedere al modului de acţiune al radiaţiilor, poluarea poate fi de două
categorii:
1- Poluare radioactivă directă, atunci când omul inhalează aerul poluat. Acest tip este
provocat fie datorită accidentelor de la reactorii nucleari sau uzinele atomo-electrice, fie printr-
un război atomic. Se cunosc, până în prezent, aproximativ 170 de accidente nucleare serioase,
dintre care cel de la Cernobâl este mai cunoscut şi mai apropiat de noi. Un real pericol îl
constituie centrala atomo-electrică de la Koslodui, Bulgaria.
2- Poluare radioactivă indirectă - începe prin căderile radioactive din atmosferă şi
depunerea lor pe sol, pe culturile agricole etc. Aceste depuneri se concentrează în lungul
lanţurilor trofice, după următorul traseu: aer  sol, culturi, ierburi şi apeanimaleom.
Iradierile experimentale au arătat că numeroase specii vegetale şi animale prezintă o mare
variabilitate a rezistenţei lor faţă de doza letală, organismele cele mai rezistente fiind bacteriile,
iar cele mai puţin rezistente, mamiferele superioare, inclusiv omul. Radiosensibilitatea variază cu
vârsta indivizilor, organismele tinere şi embrionii fiind mult mai sensibile. De asemenea,
expunerea cronică la radiaţii reduce longevitatea indivizilor, precum şi diminuarea coeficientului
de creştere naturală.
Efectele radioactivităţii asupra omului
S-a constatat că populaţia este supusă unei radiaţii naturale de 100-150 mremi (mremul
fiind unitatea de radiaţii care produce aceleaşi efecte biologice ca şi un roentgen de radiaţii X).
Omul poate suporta o radiaţie de până la 1000 mreni, însă Comisia Internaţională de Protecţie
contra Radiaţiilor a stabilit norma maximă admisibilă de 5000 mremi/ind./an.
Efectele fiziologice ale radiaţiei se manifestă prin diverse tulburări: ameţeli, dereglări
intestinale ce pot merge până la decese. Efectele directe se manifestă prin arsuri diverse. De
asemenea, radiaţiile se comportă ca agenţi cancerigeni sau mutageni. Mai întâi rezultă o alterare
a cromozomilor, apoi o modificare a codului genetic.

3.2.2.Poluarea chimică

Atmosfera reprezintă învelișul gazos care înconjoară Terra. Deține un rol esențial
ecosferă, fiind unul dintre factorii indispensabili existenței vieții. În afara proceselor naturale,
prezența omului pe Terra și activitățile sale contribuie la eliberarea în atmosferă a unor mari
cantități de substanțe poluante. Aceste substanțe (agenți poluanți) se pot prezenta sub formă sub
formă gazoasă, lichidă sau solidă.

19
 Poluanții sub formă gazoasă sunt gaze sau vapori toxici; sunt extrem de diversificați în
cea ce privește compoziția chimică. Metanul, oxizii de sulf, sunt exemple de poluanți sub formă
gazoasă.
Poluanții sub formă lichidă sau solidă se găsesc în atmosferă sub formă de picături sau
particule foarte fine, cu dimensiuni cuprinse între 100 μm și 0,001 μm. (μm înseamnă
micrometru; 1 μm reprezintă a mia parte dintr-un milimetru.) Asemenea particule lichide sau
solide foarte mici, aflate în suspensie în aer, se numesc aerosoli.
Aerosolii lichizi sunt reprezentați de vaporii condensați în atmosferă sau dizolvați în
aerosolii cu vapori de apă, sub formă de ceață. Un exemplu binecunoscut este ceața acidă, care se
formează în zone intens poluate cu oxizi de sulf.
Aerosolii solizi sunt reprezentați de diverse pulberi care plutesc în aer.
Nu toți aerosolii sunt poluanți. Termenul de aerosoli se referă, pur și simplu, la
particulele foarte fine, lichide sau solide, aflate în suspensie într-un gaz. Ceața și norii sunt
aerosoli ce conțin particule foarte mici de apă lichidă sau gheață, aflate în suspensie în aer. De
asemenea, există substanțe medicamentoase care sunt administrate sub formă de aerosoli.
Poluarea atmosferică poate proveni din surse naturale sau din surse artificiale. Poluarea
din surse artificiale este rezultatul activităților economice, care implică diferite procese.
Procesele de combustie sunt utilizate în scopul producerii de energie termică sau
electrică. Principalii combustibili utilizați în prezent sunt combustibilii fosili (cărbuni, petrol,
gaze naturale). Teoretic, printr-o ardere completă a unui combustibil pur, ar trebui să rezulte
numai dioxid de carbon și apă. Practic, însă, nici combustibilii nu sunt de puritate absolută și nici
procesul tehnologic nu este complet. De aceea, în urma arderii rezultă o cantitate însemnată de
produși secundari, care intră în compoziția fumului degajat prin combustie și care sunt emiși
astfel în atmosferă. Spre exemplu, incinerarea gunoiului poate constitui o importantă sursă de
poluare, din cauza varietății chimice a materialelor supuse incinerării; gunoiul ars emite poluanți
gazoși, în principal, sub forma unor suspensii de cenușă și fum, a unor amestecuri de oxizi de
carbon și azot, hidrocarburi și acizi organici.
Procesele industriale reprezintă surse importante de poluare a aerului, din cauza
diversității poluanților emiși și ca urmare a agresivității ridicate a acestora. Astfel, metalurgia
neferoasă poate elimina în atmosferă oxizi de plumb, zinc, cupru, cadmiu, fluoruri, oxizi de sulf,
oxizi de carbon, oxizi de azot etc.
Industria materialelor de construcții poluează atmosfera, îndeosebi prin suspensii
formate din pulberile fine porvenite de la fabricile de ciment. Din procesele tehnologice utilizate
în combinatele chimice rezultă o gamă foarte diversă de substanțe poluante, cum sunt: acidul
fluorhidric și fluorurile, de la fabricile de îngrășăminte, precum și dioxidul de sulf și acidul
sulfuric, de la fabricile de acid sulfuric, fabrici de medicamente etc.
Transporturile, prin mijloacele de transport rutier, feroviar, aerian și maritim, sunt surse
de poluare chimică. Dintre acestea, pe primul loc, din punct de vedere al gradului de poluare, se
situează autovehiculele, care degajă în atmosferă sute de tipuri de substanțe poluante, mai ales
prin gazele Nu toți aerosolii sunt poluanți. Termenul de aerosoli se referă, pur și simplu, la
particulele foarte fine, lichide sau solide, aflate în suspensie într-un gaz. Ceața și norii sunt
aerosoli ce conțin particule foarte mici de apă lichidă sau gheață, aflate în suspensie în aer. De
asemenea, există substanțe medicamentoase care sunt administrate sub formă de aerosoli. de
eșapament. Cele mai importante pentru acest tip de poluare atmosferică sunt: oxidul de carbon,
oxizii de azot, hidrocarburile, suspensiile formate din particule de carbon, plumbul.
Agricultura, în special creșterea vitelor, este o sursă importantă de poluare atmosferică,
datorită emisiilor de metan, gaz pe care animalele îl elimină în procesul digestiei. Metanul
contribuie în mod semnificativ la intensificarea efectului de seră.

20
 3.2.3. Poluarea biologică

Poluarea biologică se înțelege ca introducerea în ecosisteme ca urmare a impactului

antropic al speciilor necaracteristice de organisme vii (bacterii, viruși etc.) care agravează
condițiile de viață ale comunităților biotice naturale sau afectează negativ sănătatea umană.
Principalele surse de impact biologic sunt apele uzate din întreprinderile din industria
alimentară și din piele, gropile de gunoi domestice și industriale, cimitirele, rețelele de
canalizare, câmpurile de irigații, etc. Din aceste surse, o varietate de compuși organici și
microorganisme patogene intră în sol, roci și ape subterane. Conform stațiilor sanitare și
epidemiologice, E. coli patogene se găsesc în apele subterane la o adâncime de 300 m de
suprafața pământului.
Un pericol deosebit este poluarea biologică a mediului înconjurător de agenții patogeni ai
bolilor infecțioase și parazitare. Schimbări semnificative ale mediului ca urmare a impactului
antropic duc la consecințe imprevizibile în comportamentul populațiilor de agenți patogeni și
purtători de boli periculoase pentru oameni și animale.
Poluarea biologică a contribuit în diverse momente la apariția epidemiilor de ciumă și
variole, febră la oameni și la diverse specii de animale și păsări. În diferite momente,
următoarele virusuri au reprezentat un pericol:
 Antrax;
 Ciuma;
 Variolă;
 Ebola febră hemoragică;
 Ciuma bovinelor;
 Piricularioza de orez;
 Virus Nepah;
 Tularemia;
 Toxina botulinică;
 Virusul chimerului.
Aceste virusuri sunt fatale pentru oameni și animale. Drept urmare, problema poluării
biologice ar trebui să fie ridicată. Dacă nu este oprit, atunci un virus poate ucide masiv și rapid
milioane de animale, plante și oameni atât de repede încât amenințarea cu contaminarea chimică
sau radioactivă pare să nu fie atât de puternică.

3.2.4. Poluarea prin accidente tehnologice

Dezastrele tehnologice sunt acele evenimente care sunt generate ca o consecință a unei

defecțiuni sau defecțiuni a unei structuri tehnologice, deși pot fi generate și de erori umane
atunci când manipulează tehnologia în cauză.
Spre deosebire de dezastrele naturale, dezastrele tehnologice nu sunt la fel de previzibile
și se întâmplă adesea în mod neașteptat. Aceasta înseamnă că, atunci când sunt cauzate
consecințele, acestea pot fi fatale, deoarece nu suntem pregătiți să le înfruntăm. De exemplu,
atunci când are loc o explozie sau o deversare de combustibil.
La rândul lor, dezastrele naturale sunt mai previzibile într-un anumit nivel, iar perioadele
lor de apariție au permis, de asemenea, dezvoltarea de tehnici pentru a le face față.
Prin urmare, este obișnuit ca majoritatea oamenilor să fie conștienți de modul de a face
față unui dezastru natural sau cel puțin să aibă un grad mai mare de conștientizare cu privire la
ceea ce ar putea însemna.
Cu toate acestea, dezastrele tehnologice necesită alte tipuri de acțiuni, deoarece, în primă
instanță, tind să se manifeste brusc și rapid.

21
Cauze și tipuri de dezastre tehnologice
Dezastrele tehnologice sunt clasificate ca fiind cele provocate de om după manipularea
unui element sau echipament periculos. Au capacitatea de a modifica viața normală și prezintă
un risc de răniri, decese, grupuri afectate și chiar evacuare.
În general, acestea provoacă mari pierderi economice și materiale și printre alte nenorociri se
numără și poluarea mediului.
Accidente cu substanțe toxice
Pot apărea brusc, provocând explozii, scurgeri, scurgeri sau scurgeri. Ele pot fi produse și prin
modificarea cursului normal al unui proces, de exemplu în depozitarea substanțelor chimice sau
în manipularea substanțelor periculoase.
Accidente de transport
Se referă la dezastre generate în mijloace de transport, cum ar fi pe uscat, aerian sau maritim.
Incendii
Ele pot fi clasificate în funcție de locația lor, cum ar fi structurale, pentru a se referi la orice tip
de construcție sau silvicultură, care afectează suprafețele vegetale.
Accidente nucleare
Cauzat de defecțiuni ale surselor de energie nucleară, cum ar fi centralele nucleare. Cel mai mare
pericol îl reprezintă expunerea la radiații. Sunt, de asemenea, enumerate armele de distrugere în
masă care utilizează energia atomică.
Eliberarea de materiale radioactive în mediu poate genera un nor de particule radioactive care
pot fi inhalate, ingerate de ființele vii și chiar absorbite în pământ.
Alunecări de teren
Poate fi cauzată de defecțiuni în construcție, lipsa de întreținere a structurilor și multe altele.
Ruperea lucrărilor hidraulice
Poate fi cauzată de deficiențe în sistemul de izolare a barajelor sau rezervoarelor, care pot duce la
inundații mari.

Exemple de dezastre tehnologice

De-a lungul istoriei au fost generate dezastre tehnologice care și-au pus amprenta asupra
lumii. În prezent, dezastrele de acest tip sunt mai frecvente datorită interacțiunii mai mari cu
tehnologia.
Explozie de conducte de petrol în Nigeria
A fost un dezastru care a avut loc în 2008 din cauza exploziei unei conducte de transport de
combustibil care mergea din Nigeria până la periferia orașului din Lagos. A provocat cel puțin
100 de decese.
Acesta a provenit de la un buldozer care a lovit conducta, ducând la o explozie urmată de un
incendiu mare. Anterior, acest tip de accident era deja recurent în Nigeria.
Lacul poluat Karachay
Astăzi este listat ca fiind cel mai poluat lac din lume. Din 1951 a fost folosit ca depozit de
deșeuri radioactive pentru centrala nucleară Mayak din Rusia. Nivelurile de radioactivitate de pe
malul lacului depășesc valorile normale de 200.000 de ori.
Accidentul de la Cernobîl
Unul dintre cele mai cunoscute dezastre tehnologice din lume. Dezastrul de la centrala nucleară
de la Cernobîl din Ucraina a avut loc în 1986, ca urmare a unei explozii provocate de personalul
neinstruit.
Dezastru din Port Chicago
S-a întâmplat în 1944 în timpul celui de-al doilea război mondial. O navă de război, care era
încărcată cu muniție, a explodat din cauza procedurilor eronate și a pregătirii slabe a
personalului. Aproximativ 332 de persoane au murit din cauza accidentului.

22
 Dezastru Bhopal
În India, în decembrie 1984, a avut loc un accident la fabrica de pesticide Union Carbide din
Bhopal. Scurgerea de gaze toxice a provocat otrăvirea a 500.000 de oameni, dintre care mii au
murit.
Deraierea trenului spre Eschede
În 1998, un tren de mare viteză care se îndrepta spre stația Eschede din nordul Germaniei a
deraiat din cauza defectării nedetectate a roții. Deraierea a făcut ca trenul să se ciocnească de
stâlpul unui pod, care a ajuns să se prăbușească pe mijlocul de transport. Au fost aproximativ
peste 100 de răniți în acest accident.
Prăbușirea barajului Sf. Francisc
Un eșec de inginerie civilă la barajul St Francis din Canionul San Francisquito, California, a
provocat prăbușirea zidurilor sale. Prăbușirea structurii a provocat o avalanșă de apă care a lăsat
peste 400 de decese în martie 1928.
Dezastru Costa Concordia
Era vorba despre scufundarea unei nave de croazieră în largul coastei italiene a insulei Giglio.
Printre motive se remarcă manevra proastă a căpitanului, care a provocat o mare coliziune
împotriva stâncilor de coastă.
Poluarea râului Citrarum
Evaluat drept unul dintre cele mai poluate locuri de pe planetă, acest râu indonezian a suferit ani
de zile de la aruncarea de substanțe chimice de către 2.000 de industrii. De asemenea, găzduiește
o cantitate mare de deșeuri de la populațiile din jur.
Explozia rafinăriei Amuay
Una dintre cele mai mari rafinării de petrol din lume, în orașul Amuay, Venezuela, a explodat
după o avarie care a generat un nor mare de gaz. Printre cauzele menționate se numără lipsa
întreținerii. Explozia care a avut loc în august 2012 a lăsat aproximativ peste 50 de morți, 150 de
răniți și mai mulți dispăruți.
Explozia îngrășămintelor de vest
Explozia unei fabrici de îngrășăminte din Texas, Statele Unite, a provocat pierderi materiale și
umane în zona rezidențială unde a fost amplasată.
Poluarea aerului în Linfen, China
Clasificat drept unul dintre cele mai poluate orașe din lume, Linfen are un nor dens de poluare
cauzat de utilizarea industrială a cărbunelui.
Dezastrul Teatrului Iroquois
La 30 decembrie 1903, în timpul unei reprezentații a musicalului Domnule barbă albastrăLa
Teatrul Iroquois din Chicago, una dintre lumini a luat foc. Flăcările s-au răspândit rapid prin
perdele și mai târziu peste tot. Aproximativ 600 de persoane au murit.
Explozia rezervorului de combustibil în Egipt
Incendiul a fost cauzat de o explozie într-un rezervor de combustibil, cauzată de un scurtcircuit
generat de o furtună puternică. Incendiul a distrus 200 de case din Darnaka.
Insula de gunoi din Pacific
Între Hawaii și California există o mare insulă de gunoi a cărei suprafață depășește 1,6 milioane
de kilometri. Se estimează că are în jur de 80.000 de tone de plastic.
Formarea insulei este o consecință a prezenței mari a gunoiului în ocean, ale cărui curenți și
vânturi au determinat acumularea deșeurilor în această zonă.

3.3. Poluarea în România

România ocupă locul opt în Europa la numărul morților din cauza poluării, la suta de mii
de locuitori, conform unui raport al organizației GAHP. Peste 20.000 de români mor anual din
cauza poluării. În marile orașe, cei mai importanți factori de poluare sunt mașinile și
construcțiile. În București, senzorii nou instalați de o asociere independentă de organizații arată
că poluarea aerului este mai ridicată decât o arată datele oficiale.

23
 Locuim într-o țară în care ne putem bucura de multe locuri superbe, de la castele până la
păduri verzi și răcoroase, de la lacuri mici până la Marea Neagră. Însă această frumusețe, deseori
ne este furată de sticla de plastic ce-a fost aruncată pe malul unui râu, sau de grămezile de gunoi
împrăștiate de-a lungul unei poiene. Fericirea descoperirii unui loc nou, se poate transforma în
dezamăgire, căci printre flori ș iarbă se ascund pungi și sticle, doze de suc și chiștoace.
În urma cercetărilor, orașele Iași, București, Cluj-Napoca sunt pe lista celor mai poluate
orașe din România. Ele sunt urmate de Brașov, Constanța, Oradea, Sibiu, și altele. În toate
localitățile unde numărul de populație este mai dens. Un număr mare de populație ne duce cu
gândul la un număr mare de masșni. Aceste mașini poluează orașele, satele, comunele în care
locuim. Însă, prin folosirea mașinilor electrice, poluarea aerului ar putea fi redusă, iar zgomotul
de la mașinile cu combustibil ar putea fi înlocuit cu liniștea mașinilor silențioase.
Romania, ocupă locul opt în Europa la numărul morților din cauza poluării.
Poluarea aerului este provocata cel mai mult de traficul rutier si de construcții, în marile
orașe. Apele din România, sunt pe lista de poluare. În multe râuri, lacuri sunt aruncate sticle de
plastic, pungi și deșeuri. Locul acestora este în coșul de gunoi și nu pe malul unui lac sau plutind
pe apele unui râu. Peste 28% din râurile de la noi din țară se încadrează în categoriile inferioare
de calitate a apei. Principalul factor de poluare rămâne lipsa stațiilor de epurare a apei din marile
orașe. Apele din munți rămân cele mai curate din cauza că ploaia și zăpada ce hrănesc râurile nu
absorb poluanții pe care-i absorb în orașele mari.
Bucureștiul a devenit cea mai aglomerată și poluată capitală europeană. Acest lucru are
impact semnificativ asupra calității vieții și sănătății oamenilor. Efectele poluării asupra
oamenilor sunt bolile ce le deteriorează grav sănătatea. Acestea sunt infecțiile respiratorii,
cancerul pulmonar, boala cardiacă ischemică și accidente vasculare cerebrale.
România ocupă locul 45 în lume la numărul de morți corelate cu poluarea. La nivel
european, România ocupă locul 8 la morți provocate de poluare, raportate la suta de mii de
locuitori. La nivelul anului 2017, în România au murit 20.755 de oameni din cauza poluării:
15.126 din cauza poluării aerului, 3.483 din cauza plumbului, 2.022 din cauza poluării locului de
muncă și doar 123 din cauza poluării apei, conform raportului GAHP.

Poluanți actuali la nivelului orașului Târgu-Jiu

O 3
Normal
Ozonul la nivelul solului poate să agraveze bolile respiratorii existente şi, de asemenea, să
conducă la iritarea gâtului, dureri de cap şi dureri în piept.
30
67 µg/m³

PM 10
Excelent
Particulele în suspensie sunt particule de poluanţi inhalabile cu un diametru mai mic de 10
micrometri. Particulele care sunt mai mari de 2,5 micrometri pot fi depozitate în căile aeriene,
provocând probleme de sănătate. Expunerea poate provoca iritaţii ale ochilor şi gâtului, tuse sau
dificultate respiratorie şi astm agravat. Expunerea frecventă şi excesivă poate duce la probleme
serioase de sănătate.
18
18 µg/m³

PM 2.5
Excelent
Particulele în suspensie fine sunt particule inhalabile de poluanţi cu un diametru mai mic de 2,5
micrometri care pot intra în plămâni şi în sânge provocând probleme de sănătate grave. Cel mai

24
grav impact este asupra plămânilor şi a inimii. Expunerea poate duce la tuse sau dificultate
respiratorie, astm agravat şi dezvoltarea bolilor respiratorii cronice.
17
8 µg/m³

NO 2
Excelent
Inhalarea unor nivele ridicate de dioxid de azot măreşte riscul problemelor respiratorii. Tusea şi
dificultatea respiratorie sunt simptome comune şi o expunere mai îndelungată poate cauza
probleme mai serioase de sănătate precum infecţii respiratorii.
14
28 µg/m³

CO
Excelent
Monoxidul de carbon este un gaz incolor şi inodor şi când este inhalat în cantităţi mari poate
cauza dureri de cap, greaţă, ameţeli şi vomă. Expunerea repetată pe termen lung poate cauza boli
de inimă
1
132 µg/m³

SO 2
Excelent
Expunerea la dioxid de sulf poate duce la iritaţia gâtului şi ochilor, agravează astmul şi bronşita
cronică.
1
1 µg/m³

Str. Vasile Alecsandri, Târgu Jiu AQI

Str. Vasile Alecsandri, Tâ rgu Jiu Real-time Air Quality Index (AQI).

Good
Good: Air quality is considered
satisfactory, and air pollution poses
little or no risk
0-50

7
 Good
50-100
 Moderate
100-150
 Unhealthy for Sensitive Groups
150-200
 Unhealthy
200-300
 Very Unhealthy
300-500
 Hazardous

Sursa:www.iqair.com

CAPITOLUL 4
METODE/TEHNICI/TEHNOLOGII DE DEPOLUARE A AERULUI
25
 4.1. Procese naturale de epurare

În regim natural epurarea biologică se desfăşoară de obicei fără recirculare, pe câmpuri

de irigare şi filtrare, filtre de nisip, câmpuri de infiltrare subterană, iazuri de stabilizare sau iazuri
biologice. Toate aceste metode asigură grade înalte de epurare 95…99%, dar prezintă
dezavantajul unei suprafeţe mari de teren ocupate sustrase circuitului agricol. Ele de fapt
constitue prima metodă de epurare utilizată de romani la purificarea apelor de la palatele
racordate la o reţea primitivă de canalizare. Apele uzate erau dirijate spre zone mlăştinoase cu
plantaţii de stuf.
Prin capacitate de autoepurare se înțelege proprietatea factorilor de mediu
– apă, aer, sol – care au suferit o poluare, de a-și redobândi total sau parțial starea de puritate
inițială, prin procese fizice, chimice și biologice, fără intervenția omului.
În cazul apelor, autoepurarea reprezintă totalitatea proceselor naturale hidrodinamice,
chimice, biochimice, ce au loc în apele naturale poluate și joacă rolul de îmbunătățire a calității
apei până la particularitățile și proprietățile unei ape naturale nepoluate. Ca urmare a amestecării
apelor reziduale deversate în mediul înconjurător cu cele naturale se micșorează concentrația
poluanților, sub acțiunea agenților chimici (oxidanților, reducătorilor), a microorganismelor
(oxidarea biochimică) și a proceselor fotochimice are loc descompunerea substanțelor organice și
anorganice. 
Poluarea termică a apei se datorează centralelor electrice construite în apropierea apelor,
și a deversării apelor industriale calde. Ridicarea temperaturii apei aduce daune intolerabile florei
și faunei acvatice, scade conținutul de oxigen dizolvat și, implicit, scade capacitatea apei de
autoepurare. 
Datorită contaminării și poluării solului se depreciază calitatea recoltelor și se micșorează
sau se compromite producția agricolă, consecințele resimțindu-se în întregul lanț trofic sol-
microorganisme-plante-animale-om. Când este contaminat cu deșeuri organice, sau insalubrizat,
solul are o capacitate naturală de autoepurare, fiind considerat ca o stație biologică de epurare cu
multiple trepte de tratare (separare mecanică, oxidare biologică, schimb de ioni, precipitare
chimică, adsorpție, absorbție și asimilare de către plante și organisme vii), a cărei capacitate de
prelucrare depinde de proprietățile solului și de condițiile climatice și, pentru a putea funcționa
corespunzător, nu trebuie supraîncărcată cu produse reziduale.

4.2. Metode de depoluare

Principalele procedee de depoluare a aerului aplicate industrial

Desprăfuirea
Dacă există un domeniu în care calitatea mediului ambiant să fie simţitor ameliorată,
atunci acesta este acela care se ocupă cu înlăturarea particulelor sedimentabile sau a particulelor
de praf în suspensie. Această evoluţie favorabilă se datorează procedeelor industriale bazate pe
tehnici mecanice separative, electrice, în strat poros sau hidraulice. În cadrul procedeelor de
desprăfuire dintre cele mai performante (filtru cu saci, electrofiltre), numai anumite particule
dintre cele mai fine pot fi încă emise în atmosferă. Vehicularea poluanţilor se face în funcţie de
granulometria particulelor. Particulele pot conţine compuşi toxici, aflaţi în stare de vapori în
gazele de ardere la mare temperatură, care condensează pe particulele fine de praf. Acest proces
este valabil chiar şi în cazul scăderii temperaturii, cum ar fi existenta sintezei anumitor compuşi
organici grei, precum dioxinele şi furanii. Ideal ar fi fără îndoială, ca pe aceeaşi etapă de
emanaţie, să aibă loc mai multe desprăfuiri în cascadă, la temperatură descrescătoare, eliminând
mai întâi particulele grosiere de praf, înaintea condensării metalelor grele. Rămân de pus la punct
tehnologiile de desprăfuire la înaltă temperatură, de exemplu, prin filtre ceramice, în condiţii
economice acceptabile.

26
 Denoxarea sau denitrificarea, constă în reducerea oxizilor de azot (NO şi NO2). Aceştia
sunt reduşi la stadiul de azot gazos prin reacţie cu amoniacul. Distingem, în mod frecvent, două
familii de procedee:
• procedee catalitice S.C.R (din englezul Selective Catalytic Reduction ), care operează la
temperaturi de circa 400 °C; Poluarea atmosferei – problemă majoră a societăţii;
• procedee necatalitice S.N.C.R (din englezul Selectiv Non Catalytic Reduction ), care
necesită pentru operare o temperatură înaltă, de circa 1000 °C, rezultând o eficacitate mai
ridicată.
Desulfurarea
De-a lungul mai multor ani de cercetări, prioritatea a avut-o desulfurarea, în acelaşi timp
cu preocupările de desprăfuire, vizând cu precădere desulfurarea combustibililor (gaze naturale,
gaze de cocserie, combustibili lichizi), cât şi desulfurarea gazelor industriale de combustie.
Procedeele de desulfurare fac apel la combinaţia de tehnici chimice separative (neutralizare) sau
fizice (adsorbţia cu carbon activ), pentru a fixa sau a izola SO2, combinate cu tehnici separative
mecanice, electrice, în strat poros sau hidraulice, pentru a recupera într-o formă manipulabilă
chiar şi poluanţii mai izolaţi. Ansamblul unităţilor de desulfurare a gazelor de ardere este format,
în marea majoritate a cazurilor (de exemplu în Germania, peste 90 %), din instalaţii de spălare cu
lapte de var, spălare în urma căreia oxizii de sulf (SO2 şi SO3) sunt eliminaţi, după oxidare, sub
forma de gips (CaSO4, 2H2O).
Reducerea poluanţilor organici
Este vorba de un domeniu unde nu există procedee industriale. Este cazul anumitor specii
de poluanţi prioritari pentru a fi eliminaţi, obţinându-se astfel performanţele dorite.
Reducerea compuşilor organici volatili (COV)
Ca şi în cazul oxidului de azot, prezenţa COV este motiv de îngrijorare pentru ecologişti.
Pentru a răspunde doleanţelor, tehnicile separative fizice pot fi utilizate pentru diminuarea
emanaţiilor COV în atmosferă. Dintre aceste tehnici de reducere a COV, cele mai utilizate sunt:
• adsorbţia pe cărbune activ, urmată de adsorbţia pentru recuperarea eventuală a COV şi
regenerarea cărbunelui activ;
• absorbţia în prezenţa unor uleiuri, a compuşilor insolubili în apă;
• condensarea şi separaţia prin membrane, în cazul în care se doreşte să se recupereze
numai anumiţi solvenţi.
Reducerea dioxinelor şi furanilor
Subiectul devine de actualitate. Dioxinele şi furanii pot fi eliminaţi prin adsorbţie pe
cărbune activ. Metoda constă în aducerea cărbunelui activ, fie în interiorul unui strat fluidizat, fie
sub formă de pulbere în suspensie, în curentul de gaze.

4.3. Tehnologii de depoluare

Principalele tehnici de depoluare a aerului

Agenţii industriali au de ales dintre nouă tehnici de depoluare, dar ei sunt adesea
îndrumaţi spre aplicarea în acelaşi timp a mai multor tehnici, pentru a obţine o mai bună
eficacitate şi o mai bună rentabilitate.
 Tehnici mecanice - constau, în principiu, în a determina precipitarea particulelor mai
mari de 10 µm, prezente în gaze, cărora li se aplică forţe de gravitaţie (incinta de decantare, sacul
de praf) şi forţe de inerţie (separator cu obstacole) sau forţe centrifugale (ciclon, multiciclon).
 Tehnici electrice - au fost dezvoltate pentru a elimina praful fin, dar a început să se ia
în considerare utilizarea lor şi pentru înlăturarea compuşilor organici volatili. Ele fac să
tranziteze la viteză mică (de ordinul a 1 m/s), gazele din care s-au înlăturat particulele de praf
(desprăfuire), între electrozii de emisie, alimentaţi la înaltă tensiune (40÷110 kV) şi electrozii
colectori legaţi la pământ. Generând ioni negativi, electrozii de emisie ionizează gazul în
vecinătatea acestora. Efectul corona care rezultă, antrenează încărcarea electrica a particulelor.
Acestea se vor descărca sub acţiunea electrozilor colectori. Ele aderă sub efectul forţelor

27
electrice şi datorită atracţiilor moleculare înainte de a fi separate, urmând ca apoi să fie
recuperate.
 Tehnici în strat poros - sunt utilizate pentru desprăfuire. Principala lor caracteristică
ţine cont de faptul că primele particule de praf se opresc pe un suport de filtrare, urmate şi de
celelalte particule. Trebuie ca, periodic, acest suport să fie debarasat de o parte din praf, evitând
însă golirea completă. Ca suport, sunt utilizaţi deseori saci textili şi, în unele cazuri, straturi de
nisip sau filtre ceramice.
 Tehnici hidraulice - recurg la utilizarea apei numai când se adiţionează reactivi, pentru
a capta poluanţii sub forma de particule şi/sau sub formă gazoasă. Sunt utilizate în toate turnurile
de spălare, în filtre umede cu pulverizare sau peliculare, în scrubăre, rezultând însă o importantă
pierdere de apă, care poate conţine poluanţi dizolvaţi (pulverizarea unei faze lichide dispersate).
 Tehnici chimice - asigură eliminarea, neutralizarea sau transformarea poluanţilor în
stadiul de gaz sau aerosol. O primă aplicare, binecunoscută, constă în desulfurarea gazelor de
ardere prin procedee, fie umede (reacţii cu lapte de var sau amoniac), fie uscate sau semiuscate
(reacţii cu var pulverizat). O a doua aplicare, care continuă să se dezvolte, este cea de
denitrificare (denoxare) a gazelor de ardere, prin reducerea NOx cu ajutorul amoniacului.
 Tehnici fizice – ţin de proprietatea anumitor poluanţi gazoşi de a fi adsorbiţi într-un
mod reversibil de corpuri, acesta dezvoltând o suprafaţa de activitate specifică (de exemplu
1000 m2 /g). După adsorbţie, se poate continua procesul de adsorbţie, crescând temperatura. Ca
adsorbanţi se utilizează carbon activ de origine vegetală (carbon din nucă de cocos), de origine
minerală (cocs de petrol) sau de origine sintetică (fibre textile carbonizate).
 Tehnici catalitice - permit scăderea temperaturii la care, în mod normal, se operează
pentru neutralizarea şi oxidarea poluanţilor. Se va evita, de asemenea, reîncălzirea prea mare a
gazelor tratate. Un exemplu în acest caz îl reprezintă denoxarea gazelor de ardere.
 Tehnici termice - sunt bine cunoscute în înlăturarea anumitor poluanţi (este vorba de
incinerare şi post combustie). Ele au început să fie aplicate la recuperarea poluanţilor, fie volatili
(cazul strippingului de amoniac din instalaţiile cocsochimice în coloanele cu talere), fie
condensabili sau congelabili (cazul criogeniei).
 Tehnici biologice - se utilizează în anumite procese industriale din care rezultă
compuşi organici volatili ca de exemplu, epurarea biologică a aerului în staţiile de tratare a apei,
folosită în chimie şi farmacie sau în stocajul solvenţilor. Prin aceste metode, microorganismele
utilizează poluanţii ca elemente nutritive transformându-i în elemente simple. Aceste
microorganisme sunt dispuse pe suporturi umede (biofiltre) sau în lichide de spălare (spălători
biologici). Li se asigură un timp de contact suficient, astfel încât poluanţii să fie eliminaţi.

CONCLUZII

28
 Poluarea atmosferică nu se manifestă la fel peste tot în lume. În atmosferă sunt eliberați
diferiți poluanți dintr-o mare varietate de surse. Transportul rutier, agricultura, termocentralele,
industria și gospodăriile sunt cele mai mari surse de poluanți atmosferici din Europa. Odată
ajunși în atmosferă, acești poluanți se pot transforma în poluanți noi și se pot răspândi.
Elaborarea și punerea în aplicare a unor politici de abordare a acestei complexități nu sunt sarcini
ușoare.
Având în vedere diversitatea surselor în ceea ce privește răspândirea geografică și
activitatea economică, trebuie să se ia măsuri la diferite niveluri, de la nivel local la nivel
internațional. Convențiile internaționale pot viza reducerea cantității de poluanți eliberate în
atmosferă, însă în absența măsurilor locale - precum campaniile de informare, eliminarea din
orașe a vehiculelor cu capacitate de poluare mare și deciziile de planificare urbană - nu vom
reuși să valorificăm toate beneficiile eforturilor noastre. De asemenea, această diversitate
înseamnă că nu există o soluție universală pentru poluarea aerului. Pentru a reduce expunerea și
efectele nocive ulterioare, autoritățile trebuie să își adapteze măsurile pentru a reflecta factorii
locali, precum surse, demografie, infrastructură de transport și economie locală.
Pentru a îmbunătăți coeziunea între măsurile luate la nivel local, național, european și
global, Comisia Europeană a reunit diferite părți interesate din Europa în cadrul Forumului
pentru aer curat din luna noiembrie. Forumul organizat la Paris nu s-a concentrat doar asupra
îmbunătățirii calității aerului în orașe, ci și asupra poluării aerului din cauza activităților agricole.
De asemenea, acesta a evidențiat oportunitățile de inovare și de afaceri asociate cu măsurile luate
pentru asigurarea calității aerului.
Problemele gestionării calităţii aerului pot fi sintetizate astfel:
 Cadrul legislativ existent în domeniul aerului atmosferic nu corespunde prevederilor
legislaţiei Uniunii Europene şi tratatelor internaţionale în domeniu (depăşit, învechit);
 Lipsa unui document de politici sectorial în domeniul evaluării și gestionării calității
aerului;
 Lipsa unui Sistem Național Integrat de Evaluare și Gestionare a calității aerului;
Lipsa sistemului de estimare şi prognozare a emisiilor, precum şi de evaluare a calităţii
estimărilor;
 Sistemul de inventariere al emisiilor nu este bine conceput/organizat, inclusiv nu este
dezvoltat sistemul privind Controlul calităţii (QC) şi asigurarea calităţii (QA) datelor;
 Absenţa plafoanelor naţionale de emisie;
 Poluarea excesivă a aerului de la surse mobile;
 Întreprinderile industriale utilizează instalaţii şi echipamente învechite;
 Utilizarea combustibililor de calitate joasă; 
 Abordările şi standardele de calitate a aerului sunt învechite şi încă nu au fost aduse în
corespundere cu cele ale UE”.
Direcții de acțiune în vederea îmbunătătțirii calității aerului:
 îmbunătăţirea sistemului de monitorizare, evaluare şi gestionare integrată a calităţii
aerului;
 perfecţionarea sistemului de prognoză a calităţii aerului, care să furnizeze date referitoare
la o eventuală deteriorare a calităţii acestuia (zona afectată, frecvenţa, gradul de afectare
al sănătăţii populaţiei);
 elaborarea şi/sau reactualizarea planurilor şi/sau programelor de gestionare a calităţii
aerului;
 promovarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT);
 controlul emisiilor de poluanţi şi al nivelurilor de poluare prin aplicarea tehnicilor şi
tehnologiilor pentru reţinerea poluanţilor şi/sau prin introducerea de tehnologii mai puţin
poluante;
 măsurarea (monitorizarea), după caz, a emisiilor de poluanţi;
 elaborarea şi implementarea măsurilor de reducere temporară a emisiilor de poluanţi la
unele surse majore;

29
  identificarea permanentă a surselor noi, generatoare de poluanţi atmosferici, evaluarea
aportului acestora la nivelul existent de impurificare a aerului şi asigurarea respectării
obiectivelor privind calitatea aerului pentru activităţile/instalaţiile noi;
 introducerea/utilizarea combustibililor şi carburanţilor care generează emisii reduse de
poluanţi;
 limitarea/excluderea utilizării de echipamente şi produse care conţin substanţe ce distrug
stratul de ozon;
 elaborarea măsurilor orientate spre reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv
prin valorificarea energiei din surse netradiţionale;
 reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate;
 elaborarea şi implementarea de planuri pe termen mediu şi lung, la nivel naţional,
regional şi local, pentru reducerea continuă a emisiilor de poluanţi în atmosferă în toate
domeniile de activitate;
 reducerea emisiilor poluante generate de traficul rutier prin îmbunătăţirea stării tehnice a
autovehiculelor în circulaţie şi adoptarea unor măsuri fiscale care să favorizeze înlocuirea
autovehiculelor în circulaţie vechi, cu emisii poluante ridicate, cu autovehicule noi cu un
nivel scăzut al emisiilor poluante.
Implementarea obiectivelor strategice în domeniul protecţiei atmosferei, cuprinse în
legislaţia europeană, transpuse în legislaţia naţională, precum şi a obligaţiilor ce decurg în
convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte implică eforturi instituţionale şi
financiare.

BIBLIOGRAFIE

30
[1] Ciolea Daniela Ionela – Depoluarea aerului, Editura Universitas, Petroşani, 2012
[2] Ciolea Daniela Ionela, Dumitrescu I. – Poluarea şi protecţia mediului- Îndrumător de
laborator şi lucrări practice, Editura Universitas, Petroşani, 2012
[3] Ciolea Daniela Ionela – Studiul reducerii noxelor atmosferice degajate prin arderea
combustibililor solizi în centralele electrotermice, cu aplicaţie la C.E.T. Paroşeni.
Teză de Doctorat, Petroşani, 2007
[4] Ciolea Daniela Ionela – Metode de monitorizare şi evaluare a calităţii aerului pentru
zona Colonie din municipiul Petroşani – Lucrarea de Disertaţie - Master, Universitatea
din Petroşani, 2004
[5] Ciolea Daniela Ionela - Simularea dispersiei noxelor atmosferice în zona C.E.T.
Paroşeni – Proiect de diplomă, Universitatea din Petroşani, 2002
[6] Dumitrescu I. – Poluarea mediului, Editura Focus, Petroşani, 2002
[7] Ionel Ioana, Popescu Fr. ş.a.- Măsurarea calităţii aerului şi dispersarea noxelor. Teme
experimentale, Editura Politehnica, Timişoara, 2004
[8] Ionel Ioana, Ungureanu C., Bisorca D. - Termoenergetica şi mediu, Tratat, Ediţie
revizuită, Editura Politehnica, Timişoara, 2006
[9] Lazaroiu Gh. - Soluţii moderne de depoluare a aerului, Editura AGIR, Bucuresti, 2006
[10] Neag, Gh. Culic, Ana. Gerard, V., - Soluri şi ape subterane poluate – tehnici de
depoluare. Editura Dacia, Cluj-Napoca
[11] Rusu T., - Protecţia mediului industrial, Editura Mediamira, Cluj-Napoca 1997
[12] Rusu T., Moldovan L., Avram Simona, - Managementul activităţilor pentru protecţia
mediului industrial, Editura Mediamira, Cluj-Napoca, 2003
[13] *** Directiva 2002/49/EC privind evaluarea şi gestiunea zgomotului ambiental
[14] *** Legea. nr. 104/2011 - Calitatea aerului înconjurător.
[15] *** Directiva 91/676/CEE privind protecţia apelor împotriva poluării cauzate de
nitraţii proveniţi din surse agricole
[16] *** Directiva nr. 2000/60/CE - Directiva Cadru privind Apa
[17] *** Directiva nr. 86/278/CEE privind protecţia mediului şi în particular a solului, când
nămolurile de epurare sunt utilizate în agricultură
[18] *** Directiva nr. 99/31/CE privind depozitarea deşeurilor
[19] *** NTPA 011/2002 - Norme tehnice privind colectarea şi evacuarea apelor uzate
orăşeneşti
[20] *** NTPA 011/2002 - Planul de acţiune privind colectarea, epurarea şi evacuarea
apelor uzate orăşeneşti
[21] *** NTPA 002/2002 - Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele
de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare
[22] *** NTPA 001/2002 - Normativ privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a
apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptori naturali
[23] *** Ordinul nr. 756/1997- Evaluarea poluării mediului.

31
[24] Ciolea D.I. – Cercetări privind ciclul de viaţă al nămolurilor rezultate la epurarea
apelor uzate urbane, Editura UPRESS din Cluj Napoca, 2018
[25] Ciolea D.I. - Cercetări privind reducerea noxelor atmosferice rezultate din arderea
combustibililor solizi, Editura Universitas, Petroşani, 2017
[26] Ciolea D.I. – Investigarea factorilor de mediu, Editura Universitas, Petroşani, 2018
[27] Ciolea D.I. – Studiul reducerii noxelor atmosferice degajate prin arderea
combustibililor solizi în centralele electrotermice, cu aplicaţie la C.E.T. Paroşeni, Teză
de doctorat, Universitatea din Petroşani, 2007
[28] Ciolea D.I., Dumitrescu I. – Poluare şi protecţia mediului. Îndrumător de laborator şi
lucrări practice, Editura Universitas, Petroşani, 2011
[29] Cogălniceanu D. - Ecologie şi Protecţia Mediului, Ministerul Educaţiei şi Cercetării,
Proiectul pentru Învăţământul Rural, 2007
[30] Georgescu M., Ciolea D.I. – Utilizarea spaţiilor subterane, Editura Universitas,
Petroşani, 2017
[31] Pascu V.Radu – Managementul deşeurilor, Editura Universităţii „Lucian Blaga” din
Sibiu, 2009
[32] Rusu T. - Protecţia mediului industrial, Cluj Napoca, 2009
[33] *** Directiva 2002/49/EC privind evaluarea şi gestiunea zgomotului ambiental
[34] *** Directiva Habitate nr. 92/43/EEC privind conservarea habitatelor naturale, a florei
şi faunei sălbatice
[35] *** Directiva nr. 2000/60/CE - Directiva Cadru privind Apa
[36] *** Directiva nr. 99/31/CE privind depozitarea deşeurilor
[37] *** Directiva Păsări nr.79/409/EEC privind conservarea păsărilor sălbatice
[38] *** H.G. 445/2009 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra
mediului pentru anumite proiecte publice şi private
[39] *** H.G. 804/2007 - privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt
implicate substanţele periculoase, respectiv HG nr. 79/2009
[40] *** H.G. 856/2002 actualizata privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea
listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase publicata în Monitorul Oficial
nr. 659 din 05.09.2002
[41] *** H.G. nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca
parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România
[42] *** H.G. nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în
mediul acvatic a apelor uzate, NTPA 001-2002
[43] *** H.G. nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate
[44] *** H.G. nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a
evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, cu modificările
şi completările aduse de H.G. nr. 783/2006 şi H.G. nr. 210/2007
[45] *** H.G. nr. 352/ 2005 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr.
188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul
acvatic a apelor uzate
[46] *** H.G. nr. 53/2009 pentru aprobarea Planului naţional de protecţie a apelor
subterane împotriva poluării şi deteriorării
[47] *** H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje,
modificată şi completată prin H.G. nr. 1872/2006 şi HG 247/2011
[48] *** HG nr. 1076/2004 privind stabilirea proceduri de realizare a evaluări de mediu
pentru planuri şi programe
[49] *** HG nr. 856/13.08.2008, privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive
[50] *** HG nr. 856/16.08.2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea
listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase
[51] *** HG nr. 1061 din 10 septembrie 2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi
nepericuloase pe teritoriul României

32
[52] *** HG nr. 1076 din 8 iulie 2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării
de mediu pentru planuri şi programe, cu modificările şi completările ulterioare
[53] *** HG nr. 28 din 9 ianuarie 2008 privind Aprobarea conţinutului-cadru al
documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi
metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de
intervenţii
[54] *** http://dexcert.ro/iso-9001/produs-neconform.html
[55] *** http://ecoplast-group.ro/reciclare_mase_plastice.php
[56] *** Legea Apelor nr. 107/1996 modificată şi completată cu Legea nr. 310/2004 şi Legea
nr. 112/2006, modificată şi completată de OUG nr. 12/2007 pentru modificarea şi
completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul
protecţiei mediului
[57] *** Legea nr. 104/ 15 iunie 2011 – Legea calităţii aerului înconjurător
[58] *** Legea nr. 211/2011 republicata în 2014, Măsurile necesare pentru protecţia
mediului şi a sănătăţii populaţiei, prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse
determinate de generarea şi gestionarea deşeurilor şi prin reducerea efectelor generale
ale folosirii resurselor şi creşterea eficienţei folosirii acestora
[59] *** Legea nr. 220/27.10.2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii
energiei din surse regenerabile de energie*) republicată în temeiul art. II din Legea nr.
139/2010
[60] *** Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale care transpune Directiva
2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consililului privind emisiile industriale
[61] Legea nr. 311/2004 pentru modificarea şi completarea Legii 458/2002
[62] Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, modificată prin Legea nr. 311/2004
[63] *** Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor
[64] *** NTPA 001/2002 - Normativ privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a
apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptori naturali
[65] *** NTPA-002/2002 - Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în
reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare
[66] *** O.M. nr. 169/02.03.2004, pentru aprobarea, prin metoda confirmării directe, a
Documentelor de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile (BREF), aprobate
de Uniunea Europeană
[67] *** O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată prin Legea nr. 265/2006,
cu modificările şi completările ulterioare
[68] *** O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, modificată şi completată de OUG
154/2008, transpune Directiva „Habitate" nr. 92/43/EEC privind conservarea habitatelor
naturale, a florei şi faunei sălbatice şi Directiva „Păsări" nr. 79/409/EEC privind
conservarea păsărilor sălbatice
[69] *** O.U.G. nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi
repararea prejudiciului asupra mediului, aprobată prin Legea nr. 19/2008, modificată şi
completată de O.U.G. nr. 15/2009, aprobată prin Legea nr. 308/2009
[70] *** O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată prin Legea nr. 426/2001,
ordonanţă modificată prin O.U.G. nr. 61/2006, aprobată prin Legea nr. 27/2007
[71] *** OM 863/2002 - Ordin al Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului privind aprobarea
ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii cadru de evaluare a impactului
asupra mediului
[72] *** Ordin nr. 119/04.02.2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică
privind mediul de viaţă al populaţiei
[73] *** Ordin nr. 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării
impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private

33
[74] *** Ordin nr. 19 din 13 ianuarie 2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind
evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor
naturale protejate de interes comunitar
[75] *** Ordin nr. 462/1993 pentru aprobarea Condiţiilor tehnice privind protecţia
atmosferei şi Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanţi
atmosferici produşi de surse staţionare
[76] *** Ordin nr. 536/1997- pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor
privind mediul de viaţă al populaţiei
[77] *** Ordin nr. 794 din 6 februarie 2012 privind procedura de raportare a datelor
referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje
[78] *** Ordin nr.46/2012, privind aprobarea Procedurii de emitere a certificatului de
origine pentru biomasa provenită din agricultură şi industriile conexe, utilizată drept
combustibil sau materie primă pentru producţia de energie electrică
[79] *** Ordinul MMGA nr. 161/2006 de aprobare a Normativului privind clasificarea
calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a apelor de suprafaţă
[80] *** Ordinul nr. 1.798 din 19 noiembrie 2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a
autorizaţiei de mediu, care stabileşte condiţiile de solicitare, de emitere şi de revizuire
a autorizaţiei de mediu
[81] *** Ordinul nr. 621/2014 privind aprobarea valorilor de prag pentru apele subterane
din România
[82] *** Ordinul nr. 756/1997 pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării
mediului
[83] *** Ordinul nr.864/ 28.08.2013 - pentru modificarea anexei nr. 1 la Procedura de
emitere a certificatului de origine pentru biomasa provenită din agricultură şi
industriile conexe, utilizată drept combustibil sau materie primă pentru producţia de
energie electrică, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr.
46/2012
[84] *** OUG nr. 31/2014 pentru modificarea şi completarea OUG 57/2007 privind regimul
ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice
[85] www.eea.europa.eu
[86] www.ec.europa.eu
[87] www.pressone.ro
[88] www.stratos.ro
[89] www.resursadesanatate.ro
[90] www.wasteix.ro
[91] www.mmediu.ro
[92] www.wikipedia.org
[93] www.insp.gov.ro
[94] www.anpm.ro
[95] www.calitateaer.ro
[96] www.accuweather.com
[97] www.iqair.com

34